Un tanar zacea pe patul de moarte. Aproape de el statea mahnit tatal sau. Tata, zise intr-un timp copilul, eu sunt aproape de moarte si stiu ca ma duc la pierzare. Dupa ce voi muri sa ma ingropi la marginea drumului care duce la livada cailor tai. Si atunci, cand vei trece de trei []Un tanar zacea pe patul de moarte. Aproape de el statea mahnit tatal sau. Tata, zise intr-un timp copilul, eu sunt aproape de moarte si stiu ca ma duc la pierzare. Dupa ce voi muri sa ma ingropi la marginea drumului care duce la livada cailor tai. Si atunci, cand vei trece de trei ori pe zi pe langa mormantul meu, sa nu uiti ca acolo zace sarmanul tau fiu pierdut, care n-a primit niciodata un cuvant de inviorare, n-a primit niciodata vreun sfat si n-a auzit niciodata vreo rugaciune din gura ta. Tu nu ai vorbit niciodata cu mine despre Dumnezeu si niciodata nu mi-ai spus nimic despre mantuirea sufletului meu. Tie ti-au fost mai de folos si mai de pret mostenirile pamantesti, placerile si bunurile lor decat fiul tau si mantuirea sufletului sau.

Pe cand rostea ultimele cuvinte, care cadeau ca un ciocan greu pe inima parintelui, capul tanarului cazu pe perna. Astfel muri ca un fiu pierdut, tanarul acesta, fata de care tatal sau nu si-a indeplinit sfanta lui datorie de parinte, pentru a-l invata si conduce pe calea mantuirii sufletesti.

Si cati copii nu se pierd,...