BOGATIA si SARACIA – ne impiedica sau ne ajuta sa dobandim mantuirea?
Sf. Ap Pavel, in ep. Catre Efeseni, ne invata ca talcuiurea bogatiei iubirii lui Dumnezeu, aratata oamenilor in Iisus, sa facut cunoscuta prin Invierea acestuia si inaltarea Sa la cer. (Ef. 1-20 si 22-23)Asadar, Hristos cel inviat este capul Bisericii careie El ii impartaseste plinatatea vietii Sale divino-umane, pt ca in Biserica sa cunoastem bogatia slavei infierii si invierii noastre in Hristos prin Duhul Sfant. Bogatia iubirii covarsitoare a lui Dumnezeu Tatal pt oameni, aratata in Hristos, lucreaza in omul credincios mai intai taina invierii lui din moartea pacatului si apoi invierea din moartea si stricaciunea trupului.(Ef. 2,4-7 si 10)Sf Pavel ne invata despre legatura adanca dintre Invierea lui Hristos si viata crestina si spune ca bogatia bunatatii lui Dumnezeu daruita oamenilor in Hristos ne cheama la fapte bune, prin care noi sa aratam in jurul nostru bogatia lucrarii harului lui Dumnezeu in lume. De asemenea observam ca slava Invierii lui Hristos ne descopera o alta bogatie decat bogatia materiala, pamanteasca si trecatoare si anume bogatia spirituala cereasca, netrecatoare, adica bogatia vietii vesnice. Aceasta se dobandeste prin credinta in Hristos si prin fapte bune.
Mantuitorul Hristos a luat chip de rob, ca pe noi sa ne inalte la ceruri.
El, fiind bogat in slava, S-a smerit si a saracit pt ca pe noi sa ne imbogateasca daruindu=ne slava infierii prin hari si a invierii din pacat si moarte (II Corinteni 8,9) Comoara cea mai de pret si bogatia cea mai mare a crestinului este Insusi Hristos Domnul, prezent si lucrator in viata acestuia prin harul Sau, in care se arata dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sf. Duh(II Corinteni 13,13)Astazi traim in o lume unde se cauta mai mult bogatia materiala trecatoare decat bogatia spirituala a credintei si a vietii vesnice, iar pe langa saracia materiala tot mai aspra, se arata si o saracie spirituala a oamenilor, ca slabire a credintei, o racire a dragostei fratesti si o diminuare a a faptelor bune. Potrivit Sf. Scripturi, bogatia apartine lui Dumnezeu, insa El o daruieste oamenilor, ca oamenii sa o daruiasca si altora, mai ales saracilor. Dumnezeu ajuta pe om sa adune bogatia, cand aceasta este o binecuvanare a lui Dumnezeu pt om. Totusi, aceasta bogatie trecatoare, nu trebuie sa fie scop in sine, ci mijloc de a cauta si cultiva bogatia spirituala netrecatoare, cereasca, care se dobandeste prin iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni, prin milostenie si fapte bune. Autorii Sf. Scripturi observa ca bogatia materiala este vremelnica, nestatornica, trecatoare, poate fi furata, poate fi distrusa, poate pieri, este inselatoare, nu poate fi luata de om cu sine dupa moare, iar cand devine o patima pentru om, bogatia impiedica adesea mantuirea acestuia. Deseori bogatia materiala duce la lacomie, iar lacomia duce la uitarea de Dumnezeu, parasirea de Dumnezeu, negarea lui Dumnezeu, lepadarea de Hristos. Mantuitorul Hristos ii indeamna pe cei bogati sa si adune comori in ceruri, intrucat acestea sunt mai presus de orice bogatie pamanteasca(Matei 6, 19-20)Biblia contine multe mustrari si amenintari impotriva celor care aduna comori materiale pe nedrept, sau le dobandesc pe nedrept, dar si atitudini impotriva celor ce acumuleaza averi prin consrangerea semenilor. Dar pe de alta parte, Sf. Scriptura ne prezinta si cazuri de bogati bun la suflet, milostivi, harnici si darnici, care au inteles ca bogatia lor e un dar de la Dumnezeu pentru a fi daruita celor in nevoi, dobandind astfel marele dar al mantuirii(Avraam, Isaac, Lot, Iosif, Solomon)Referitor la saracie, Sf. Scriptura ne invata ca aceasta are un inteles material, ca lipsa de bunuri materiale, si un inteles spiritual, ca lipsa de bunuri duhovnicesti sau lipsa de virtuti. Dupa cum bogatia in sine nu este rea, ci poate fi dobandita si intrebuintata intru-un mod bun sau rau, tot asa si saracia poate fi inteleasa, acceptata si traita cu folos duhovnicesc sau poate duce la disperare sau fapte releCauzele saraciei materiale sunt multiple: lenea si nepasarea, betia si nechibzuinta, coruptia sau desfranarea, calamitati naturare.
Dumnezeu iubeste atat pe saraci cat si pe bogati, asculta plangerile saracilor, nu le nesocoteste rugaciunea si ii ocroteste, le face dreptate, ii izbaveste de necazuri. Pe de alta parte, saracii trebuie sa alerge la Dumnezeu, sa se bucure de Dumnezeu. Biblia ne arata ca exista saraci marinimosi si darnici. Saracii trebuie ajutati, nu cu parere de rau ci cu bucurie si inima buna, fara ingamfare. Cine ajuta pe cei saraci va fi mantuit de Dumnezeu prin rasplata vesnica. Ex de darnicie fata de saraci: Iov,...