Cand, toamna, carele inc rcate de rodul cules de pe ogoare se indreapt grele spre granare, oare cati oameni sl vesc cu multumire pe Dumnezeu? Cand teascurile gem de mustul imbelsugat si cand pietele, pivnitele, magaziile si c m rile se umplu, cate inimi laud pe Dumnezeu pentru asta? Cand omul priveste cu bucurie, cu multumire si cu incredere []Cand, toamna, carele inc rcate de rodul cules de pe ogoare se indreapt grele spre granare, oare cati oameni sl vesc cu multumire pe Dumnezeu?Cand teascurile gem de mustul imbelsugatsi cand pietele, pivnitele, magaziile si c m rile se umplu, cate inimi laud pe Dumnezeu pentru asta?Cand omul priveste cu bucurie, cu multumire si cu incredere la rodul s u imbelsugat pe care l-a strans in jurul s u si peste tot este belsug, oare cati ochi se inalt spre Dumnezeu inl crimati si recunosc tori?Cati Te laud cu iubire pe Tine, Doamne, Bunul nostru Tat Milostiv, Care ni le-ai dat pe toate acestea din belsug si adanc multumitori s se inchine Tie, spunand: Tu dai belsugul acesta! Numai Tu Doamne!Doamne, toate aceste bun t ti sunt numai darurile pasilor T i binecuvantati care au trecut peste holdele noastre,peste munca noastr ,peste rug ciunile si tinuturile noastre,atat de darnici, de ocrotitori si de imbelsugatislav , slav Tie! Cand, la vremea izb virii, doritele fete dep rtate se reintorccand inimi indep rtate indelung se impreun iar si,cand r nile se vindec , si golurile se umplu, si viata se reface,cand cantarea de bucurie revine dup ani indelungati,o, cate maini impreunate se ridic spre Tine, Doamne?Cate ar trebui s se ridice,tremurand de emotie si fericire,ca s -Ti inalte fierbinte si nem rginit numai Tie, cea dintai izbucnire fericit a multumirii lor, strigandu-Ti din preaplinul sufletului:o Dumnezeul nostru nem rginit de bun si de puternic, slav , slav Tie! Numai Tie, pentru toate! Cand suntem indestulati de daruri trupesti sau sufletesticand putem s ne culc m f r team ,s ne scul m f r strig te,cand manc m f r zgarcenie de pe masa noastr si privim f r spaim imprejurul nostru,cand umbl m f r grij pe orice drumsi astept m f r cutremur orice vine,Doamne, oare cate buze infiorate de evlavie, de credint si de smerenie se ridic si ar trebui s se ridice c tre Tine, multumindu-Ti cu toat puterea fiintei lor?Dar cati inalt atunci c tre Fata Ta cea milostiv , darnic si iubitoare, rug ciunea lor adanc , rostit in cuvintele cele mai pline de respect, de c ldur si de recunostint :o, numai Tu, Dumnezeule Preabun, le dai toate acestea! Numai Tu!Numai datorit luminii Tale le avem (Iac. 1, 17)si numai Tie Iti in lt m pentru toate acestea toat multumirea inimilor noastre slav , slav , slav Tie! Cati oare din cei care,numai pentru c Tu, Doamne, le-ai dat s n tatea sau mintea sau conditiile in care isi castig belsugul lor,isi aduc aminte de partea care Ti se cuvine Tie din tot ceea ce ei au realizat, de fiecare dat (Luca 20, 10)?Cati din cei d ruiti in chip imbelsugat de Tine pun cu drag inim ceva de-o parte pentru Tine, cu grija ca atunci cand vine vreun trimis al T u dup partea care Ti se cuvine Tie, Doamne, din realiz rile...