Suntem noi, astăzi, în Hristos? Am rămas noi în Hristos?
A fi in Hristos este o problema deosebit de importanta. Noi suntem fiinte sociale, sociabile. Nu ne putem desolidariza de lumea in care traim. Nu putem trai singuri, izolati de societate. De cele mai multe ori, noi ajungem in contact cu semenul nostru, cu prietenul nostru, cu colegul nostru de munca. De multe ori, cel []A fi in Hristos este o problema deosebit de importanta. Noi suntem fiinte sociale, sociabile. Nu ne putem desolidariza de lumea in care traim. Nu putem trai singuri, izolati de societate. De cele mai multe ori, noi ajungem in contact cu semenul nostru, cu prietenul nostru, cu colegul nostru de munca. De multe ori, cel mai mult timp ni-l ocupa relatiile cu ceilalti care, poate, sunt straini de familia noastra, de credinta noastra, de dorintele si idealurile noastre. Dar se pune problema cum ne raportam noi la aceasta lume. Cum ripostam noi, cum reactionam noi in fata a ceea ce ni se pune in fata, a ceea ce ni se dezvaluie, in fata a ceea ce de multe ori ne socheaza sau poate ne dezechilibreaza, cu privire la ceea ce am invatat noi sau am crezut noi dinainte ca ar fi bun. Iar acum suntem pusi in fata a ceva nou, ineditul ce ne sta in fata si, de multe ori, nu stim cum sa raspundem.
Cuvantul lui Dumnezeu ne da solutii intotdeauna pentru astfel de nedumeriri. El este mereu actual, pentru ca el este adevarul. El ramane contemporan oricarei generatii de oameni. El nu se trece o data cu randul de oameni care a fost. El este raspunsul dintotdeauna pentru problemele noastre si pentru situatiile deosebite cu care ne confruntam. Dar ca sa ramai in Hristos, ca sa fii in Hristos, trebuie sa te nasti din nou. () Parintele Iosif reia aceasta problematica si ne-o spune cu apas, mereu.
In literatura devenita acum a Oastei Domnului, Parintele Iosif mereu aduce aminte de aceasta nastere din nou. In cartea a doua despre Duhul Sfant, Vantul cel Ceresc, el spune: Ma tem ca multi nu ma vor intelege i aceasta a ramas, desigur, un adevar. Multi n-au inteles ce inseamna nasterea din nou.
Ne-am nascut in familii crestine, am primit Cuvantul de la parintii nostri, de la duhovnicii nostri, de la preotii nostri, de la fratii nostri, care mereu ne-au spus si am crescut in cantare, in poezie, in Cuvantul lui Dumnezeu. i ne-am obisnuit in felul acesta. Dar nu stiu in ce masura, o data cu trecerea timpului, noi am ramas in Hristos. Dupa ce noi am ajuns in lume, dupa ce noi ne-am individualizat oarecum, ca persoane, dupa ce, o data cu inaintarea in varsta, ne-am mai indepartat si de parintii nostri, ne-am mai racit sau ne-am mai instrainat si de fratii nostri, nu stiu in ce masura noi am mai ramas in Hristos, mai suntem in Hristos. i se pune deci problema in modul cel mai acut si mai direct: suntem oare astazi in Hristos? Nu numai pentru cei din afara pe care nu-i intereseaza Cuvantul lui Dumnezeu, ci, mai ales, pentru cei intre care am crescut in acest duh, se pune problema daca am ramas sau suntem in Duhul lui Hristos.
Spune Cuvantul lui Dumnezeu ca fiecare pom se cunoaste dupa roadele pe care le da. Daca este cineva in Hristos spune Sfantul Apostol Pavel este o faptura noua. Cele vechi s-au dus. Toate s-au facut noi. Parintele Iosif aduce aminte despre nasterea din nou si spune ca nasterea din nou este Botezul. i cum se putea ca Parintele Iosif sa nu dea o explicatie asa de frumoasa si pe intelesul nostru? Dupa aceea, reia problema si, intr-o asemanare inspirata din Biblie, spune: Vedeti vita? Vedeti un pom care a fost altoit si caruia i s-a pus o mladita de rod nobil? Daca nu este ingrijita si daca nu sunt taiati mereu lastarii care cresc pe de laturi, atunci, din nou, pomul acesta revine la vechii lui lastari care inabusa mladita cea buna, iar aceasta nu-si va aduce rodul pe care gradinarul care a depus jertfa...
Cuvantul lui Dumnezeu ne da solutii intotdeauna pentru astfel de nedumeriri. El este mereu actual, pentru ca el este adevarul. El ramane contemporan oricarei generatii de oameni. El nu se trece o data cu randul de oameni care a fost. El este raspunsul dintotdeauna pentru problemele noastre si pentru situatiile deosebite cu care ne confruntam. Dar ca sa ramai in Hristos, ca sa fii in Hristos, trebuie sa te nasti din nou. () Parintele Iosif reia aceasta problematica si ne-o spune cu apas, mereu.
In literatura devenita acum a Oastei Domnului, Parintele Iosif mereu aduce aminte de aceasta nastere din nou. In cartea a doua despre Duhul Sfant, Vantul cel Ceresc, el spune: Ma tem ca multi nu ma vor intelege i aceasta a ramas, desigur, un adevar. Multi n-au inteles ce inseamna nasterea din nou.
Ne-am nascut in familii crestine, am primit Cuvantul de la parintii nostri, de la duhovnicii nostri, de la preotii nostri, de la fratii nostri, care mereu ne-au spus si am crescut in cantare, in poezie, in Cuvantul lui Dumnezeu. i ne-am obisnuit in felul acesta. Dar nu stiu in ce masura, o data cu trecerea timpului, noi am ramas in Hristos. Dupa ce noi am ajuns in lume, dupa ce noi ne-am individualizat oarecum, ca persoane, dupa ce, o data cu inaintarea in varsta, ne-am mai indepartat si de parintii nostri, ne-am mai racit sau ne-am mai instrainat si de fratii nostri, nu stiu in ce masura noi am mai ramas in Hristos, mai suntem in Hristos. i se pune deci problema in modul cel mai acut si mai direct: suntem oare astazi in Hristos? Nu numai pentru cei din afara pe care nu-i intereseaza Cuvantul lui Dumnezeu, ci, mai ales, pentru cei intre care am crescut in acest duh, se pune problema daca am ramas sau suntem in Duhul lui Hristos.
Spune Cuvantul lui Dumnezeu ca fiecare pom se cunoaste dupa roadele pe care le da. Daca este cineva in Hristos spune Sfantul Apostol Pavel este o faptura noua. Cele vechi s-au dus. Toate s-au facut noi. Parintele Iosif aduce aminte despre nasterea din nou si spune ca nasterea din nou este Botezul. i cum se putea ca Parintele Iosif sa nu dea o explicatie asa de frumoasa si pe intelesul nostru? Dupa aceea, reia problema si, intr-o asemanare inspirata din Biblie, spune: Vedeti vita? Vedeti un pom care a fost altoit si caruia i s-a pus o mladita de rod nobil? Daca nu este ingrijita si daca nu sunt taiati mereu lastarii care cresc pe de laturi, atunci, din nou, pomul acesta revine la vechii lui lastari care inabusa mladita cea buna, iar aceasta nu-si va aduce rodul pe care gradinarul care a depus jertfa...
