S-a întâmplat în 9 iunie 1912
S-a intamplat in 9 iunie 1912: A murit (la Berlin, unde se stabilise) scriitorul Ion Luca Caragiale; membru post-mortem al Academiei Romane din 1948. Ion Luca Caragiale (n. 30 ianuarie 1852 Haimanale, judetul Prahova, astazi I. L. Caragiale, judetul Dambovita, d., Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic []The post S-a intamplat in 9 iunie 1912 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 9 iunie 1912 was first posted on iunie 9, 2020 at 5:14 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 9 iunie 1912: A murit (la Berlin, unde se stabilise) scriitorul Ion Luca Caragiale; membru post-mortem al Academiei Romane din 1948. Ion Luca Caragiale (n. 30 ianuarie 1852 Haimanale, judetul Prahova, astazi I. L. Caragiale, judetul Dambovita, d., Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman, de origine greaca. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane.
Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii si o drama), nuvele si povestiri, momente si schite, publicistica, parodii, poezii. Caragiale nu este numai intemeietorul teatrului comic din Romania, ci si unul dintre principalii fondatori ai teatrului national. Operele sale, in special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic romanesc.
Creatorul limbajului dramatic romanesc, I.
L. Caragiale, unul dintre clasicii literaturii romane, alaturi de M. Eminescu si I. Creanga, ne-a lasat o opera cu particularitati care o unicizeaza in contextul literaturii nationale, dar si universale, in care a ilustrat magistral, prin comicul de situatii si al personajelor care vorbesc o limba aparte, specificul si mecanismele parvenirii. Nascut in satul Haimanale (astazi I.
L. Caragiale), judetul Dambovita, a urmat Gimnaziul Petru si Pavel din Ploiesti, studiile liceale terminandu-le la Bucuresti. Atras de teatru, a urmat, in cadrul Conservatorului de Arta Dramatica din Bucuresti, Clasa de mimica si declamatie a unchiului sau, Costache Caragiali (1868-1870).
A frecventat apoi sedintele Junimii (1877-1878), in revista careia, Convorbiri literare , isi va publica principalele piese de teatru.
De-a lungul timpului a ocupat diferite functii: copist la Tribunalul de Prahova, sufleur, la Iasi, in trupa lui Mihail Pascaly, sufleur si copist la Teatrul National din Bucuresti, redactor la revista Ghimpele (1873-1875), la ziarul Timpu (1878-1881), revizor scolar, functionar la Regia Monopolurilor Statului, profesor la liceul particular Sf. Gheorghe din Bucuresti, director general al teatrelor (in stagiunea 1888/1889). A editat revista de umor in format de buzunar Claponul (mai-iun. 1877), un Calendar al Claponului (1878), apoi ziarul Moftul roman (1893, impreuna cu A. Bacalbasa; 1901), Vatra (1901, impreuna cu I. Slavici si G. Cosbuc).
In primavara anului 1905 s-a stabilit la Berlin, autoexilandu-se, impreuna cu familia, in urma deceptiilor din plan social si cultural, care au culminat cu scandalosul proces al plagiatului (1901-1902) inventat de scriitorul obscur Caion (Constantin Al. Ionescu-Caion), referitor la piesa Napasta.
Dupa debutul in gazetarie de la 21 de ani, in revista Ghimpele, unde a sustinut rubricile Varietati si Una-alta (1873-1875), a continuat sa colaboreze la numeroase publicatii ale vremii cu cronici dramatice, schite, traduceri: Albina Carpatilor, Convorbiri literare, Epoca, Literatura si arta romana, Noua revista romana, Romanul, elegraful, Tribuna, Universul literar, Viata noua. De o valoare deosebita sunt articolele sale pe teme sociale sau politice aparute in presa, dintre care se detaseaza articolul-pamflet Din primavara pana-n toamna , publicat in revista vieneza Die Zeit (1907).
In scrierile sale (piese de teatru, schite, farse), Caragiale a satirizat lumea pitoreasca a Capitalei si provinciei de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, afirmand ca nimic nu-i arde pe ticalosi mai mult decat rasul .
S-a remarcat cu predilectie in dramaturgie, prin originalele comedii de moravuri: comedia in doua acte O noapte furtunoasa (1878, premiera la 18 ianuarie 1879 la Teatrul National din Bucuresti, publicata in Convorbiri literare in oct.-nov. 1879) capodopera a dramaturgiei romanesti, farsa intr-un act Conul Leonida fata cu Reactiunea (1880, publicata la 1 februarie, premiera la 16 aprilie 1912 la Teatrul National din Bucuresti), comedia in patru acte O scrisoare pierduta (1884, premiera la 13/25 noiembrie 1884 la acelasi teatru), comedia in trei acte D-ale carnavalului (1885, jucata la 8 aprilie si publicata la 1 mai); drama Napasta (1890, premiera in acelasi an, la 3 februarie), alaturi de cateva piese de mai mica valoare. A mai lasat studiul teatral Cercetarea critica asupra teatrului romanesc (1878), a tradus cateva lucrari dramatice din literatura universala (tragedia in versuri Roma invinsa, de Al. Parodi, reprezentata la Teatrul National din Bucuresti la 21 mai 1878; La Camaraderie, de E. Scribe).
Primul volum al lui Caragiale, Teatru, prefatat de Titu Maiorescu, prin studiul sau din 1885, Comediile d-lui I. L. Caragiale, a aparut in cursul anului 1889. Creator al schitei in literatura romana, a scris numeroase Momente si Schite, asemanatoare teatrului, prin fondul lor dramatic si comic: Domnul Goe, Vizita, Bubico, Tren de placere, Petitiune, Caldura mare, Un pedagog de scoala noua, Ultima ora, Inspectiune,High-life, Telegrame, Justitie etc.
Ca nuvelist, Caragiale a cultivat proza de observatie psihologica si naturalista (O faclie de Pasti, Pacat, Doua loturi, In vreme de razboi) si fantastica (La hanul lui Manjoala, Kir Ianulea). A tradus din M. Twain, Ch. Baudelaire, E.
A. Poe s.a., iar opera sa a fost, la randul ei, tradusa in numeroase limbi.
La 9/22 iunie 1912, I.
L. Caragiale a incetat din viata la Berlin. Trupul sau neinsufletit a fost depus la capela cimitirului Erster Schoneberger Friedhof, in cavoul familiei. Dupa cinci luni de zile, la data de 18 noiembrie 1912, sicriul cu ramasitele scriitorului au fost aduse la Bucuresti, acesta fiind inmormantat patru zile mai tarziu la cimitirul erban Voda Bellu. Mii de oameni au format un cortegiu funerar, printre acestia aflandu-se mai marii scriitori ai timpului: Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuta, Emil Garleanu, Ovid Densusianu, Sandu Aldea si altii. Nu foarte multa lume stie insa ca aducerea sicriului marelui dramaturg pare a fi o scena desprinsa din comediile sale. Ramasitele lui Caragiale au fost aproape de a fi pierdute intr-un tren ce venea de la Berlin, dupa ce foaia de expeditie a disparut de pe sicriu.
Ramasitele pamantesti ale marelui scriitor Caragiale au sosit ieri (17 noiembrie stil vechi), pe neasteptate, intr-un vagon special, in gara de Nord.
Nimeni n-a venit intru intampinarea corpului ilustrului scriitor, nici chiar familia, deoarece nimeni nu fusese anuntat. () La orele 11 jumatate, seful Garii de Nord a fost intrigat de un vagon de marfa, sigilat, pe care se afla numele orasului Breslau din Germania. Vagonul nu avea nici un fract si nici nu putea cineva sa-si inchipuie ca e un vagon mortuar, deoarece nu avea nici o cruce pe el, cum se obicinuieste. eful trenului, intrebat ce e cu vagonul, a spus ca l-a luat de la Predeal si ca nu stie nimic mai mult. Telefonandu-se la Predeal, de-abia atunci s-a aflat totul. S-a raspuns de la Predeal ca vagonul contine corpul lui Caragiale si ca fractul (foaia de expeditie) s-a pierdut. Cercetandu-se, s-a aflat ca vagonul rataceste de doua saptamani pe liniile germane si austriece. S-a anuntat rudele lui Caragiale si a sosit la gara domnul Zlatro, o ruda apropiata , asa au explicat jurnalistii de la...
S-a intamplat in 9 iunie 1912 was first posted on iunie 9, 2020 at 5:14 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 9 iunie 1912: A murit (la Berlin, unde se stabilise) scriitorul Ion Luca Caragiale; membru post-mortem al Academiei Romane din 1948. Ion Luca Caragiale (n. 30 ianuarie 1852 Haimanale, judetul Prahova, astazi I. L. Caragiale, judetul Dambovita, d., Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman, de origine greaca. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani. A fost ales membru post-mortem al Academiei Romane.
Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii si o drama), nuvele si povestiri, momente si schite, publicistica, parodii, poezii. Caragiale nu este numai intemeietorul teatrului comic din Romania, ci si unul dintre principalii fondatori ai teatrului national. Operele sale, in special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic romanesc.
Creatorul limbajului dramatic romanesc, I.
L. Caragiale, unul dintre clasicii literaturii romane, alaturi de M. Eminescu si I. Creanga, ne-a lasat o opera cu particularitati care o unicizeaza in contextul literaturii nationale, dar si universale, in care a ilustrat magistral, prin comicul de situatii si al personajelor care vorbesc o limba aparte, specificul si mecanismele parvenirii. Nascut in satul Haimanale (astazi I.
L. Caragiale), judetul Dambovita, a urmat Gimnaziul Petru si Pavel din Ploiesti, studiile liceale terminandu-le la Bucuresti. Atras de teatru, a urmat, in cadrul Conservatorului de Arta Dramatica din Bucuresti, Clasa de mimica si declamatie a unchiului sau, Costache Caragiali (1868-1870).
A frecventat apoi sedintele Junimii (1877-1878), in revista careia, Convorbiri literare , isi va publica principalele piese de teatru.
De-a lungul timpului a ocupat diferite functii: copist la Tribunalul de Prahova, sufleur, la Iasi, in trupa lui Mihail Pascaly, sufleur si copist la Teatrul National din Bucuresti, redactor la revista Ghimpele (1873-1875), la ziarul Timpu (1878-1881), revizor scolar, functionar la Regia Monopolurilor Statului, profesor la liceul particular Sf. Gheorghe din Bucuresti, director general al teatrelor (in stagiunea 1888/1889). A editat revista de umor in format de buzunar Claponul (mai-iun. 1877), un Calendar al Claponului (1878), apoi ziarul Moftul roman (1893, impreuna cu A. Bacalbasa; 1901), Vatra (1901, impreuna cu I. Slavici si G. Cosbuc).
In primavara anului 1905 s-a stabilit la Berlin, autoexilandu-se, impreuna cu familia, in urma deceptiilor din plan social si cultural, care au culminat cu scandalosul proces al plagiatului (1901-1902) inventat de scriitorul obscur Caion (Constantin Al. Ionescu-Caion), referitor la piesa Napasta.
Dupa debutul in gazetarie de la 21 de ani, in revista Ghimpele, unde a sustinut rubricile Varietati si Una-alta (1873-1875), a continuat sa colaboreze la numeroase publicatii ale vremii cu cronici dramatice, schite, traduceri: Albina Carpatilor, Convorbiri literare, Epoca, Literatura si arta romana, Noua revista romana, Romanul, elegraful, Tribuna, Universul literar, Viata noua. De o valoare deosebita sunt articolele sale pe teme sociale sau politice aparute in presa, dintre care se detaseaza articolul-pamflet Din primavara pana-n toamna , publicat in revista vieneza Die Zeit (1907).
In scrierile sale (piese de teatru, schite, farse), Caragiale a satirizat lumea pitoreasca a Capitalei si provinciei de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, afirmand ca nimic nu-i arde pe ticalosi mai mult decat rasul .
S-a remarcat cu predilectie in dramaturgie, prin originalele comedii de moravuri: comedia in doua acte O noapte furtunoasa (1878, premiera la 18 ianuarie 1879 la Teatrul National din Bucuresti, publicata in Convorbiri literare in oct.-nov. 1879) capodopera a dramaturgiei romanesti, farsa intr-un act Conul Leonida fata cu Reactiunea (1880, publicata la 1 februarie, premiera la 16 aprilie 1912 la Teatrul National din Bucuresti), comedia in patru acte O scrisoare pierduta (1884, premiera la 13/25 noiembrie 1884 la acelasi teatru), comedia in trei acte D-ale carnavalului (1885, jucata la 8 aprilie si publicata la 1 mai); drama Napasta (1890, premiera in acelasi an, la 3 februarie), alaturi de cateva piese de mai mica valoare. A mai lasat studiul teatral Cercetarea critica asupra teatrului romanesc (1878), a tradus cateva lucrari dramatice din literatura universala (tragedia in versuri Roma invinsa, de Al. Parodi, reprezentata la Teatrul National din Bucuresti la 21 mai 1878; La Camaraderie, de E. Scribe).
Primul volum al lui Caragiale, Teatru, prefatat de Titu Maiorescu, prin studiul sau din 1885, Comediile d-lui I. L. Caragiale, a aparut in cursul anului 1889. Creator al schitei in literatura romana, a scris numeroase Momente si Schite, asemanatoare teatrului, prin fondul lor dramatic si comic: Domnul Goe, Vizita, Bubico, Tren de placere, Petitiune, Caldura mare, Un pedagog de scoala noua, Ultima ora, Inspectiune,High-life, Telegrame, Justitie etc.
Ca nuvelist, Caragiale a cultivat proza de observatie psihologica si naturalista (O faclie de Pasti, Pacat, Doua loturi, In vreme de razboi) si fantastica (La hanul lui Manjoala, Kir Ianulea). A tradus din M. Twain, Ch. Baudelaire, E.
A. Poe s.a., iar opera sa a fost, la randul ei, tradusa in numeroase limbi.
La 9/22 iunie 1912, I.
L. Caragiale a incetat din viata la Berlin. Trupul sau neinsufletit a fost depus la capela cimitirului Erster Schoneberger Friedhof, in cavoul familiei. Dupa cinci luni de zile, la data de 18 noiembrie 1912, sicriul cu ramasitele scriitorului au fost aduse la Bucuresti, acesta fiind inmormantat patru zile mai tarziu la cimitirul erban Voda Bellu. Mii de oameni au format un cortegiu funerar, printre acestia aflandu-se mai marii scriitori ai timpului: Mihail Sadoveanu, Alexandru Vlahuta, Emil Garleanu, Ovid Densusianu, Sandu Aldea si altii. Nu foarte multa lume stie insa ca aducerea sicriului marelui dramaturg pare a fi o scena desprinsa din comediile sale. Ramasitele lui Caragiale au fost aproape de a fi pierdute intr-un tren ce venea de la Berlin, dupa ce foaia de expeditie a disparut de pe sicriu.
Ramasitele pamantesti ale marelui scriitor Caragiale au sosit ieri (17 noiembrie stil vechi), pe neasteptate, intr-un vagon special, in gara de Nord.
Nimeni n-a venit intru intampinarea corpului ilustrului scriitor, nici chiar familia, deoarece nimeni nu fusese anuntat. () La orele 11 jumatate, seful Garii de Nord a fost intrigat de un vagon de marfa, sigilat, pe care se afla numele orasului Breslau din Germania. Vagonul nu avea nici un fract si nici nu putea cineva sa-si inchipuie ca e un vagon mortuar, deoarece nu avea nici o cruce pe el, cum se obicinuieste. eful trenului, intrebat ce e cu vagonul, a spus ca l-a luat de la Predeal si ca nu stie nimic mai mult. Telefonandu-se la Predeal, de-abia atunci s-a aflat totul. S-a raspuns de la Predeal ca vagonul contine corpul lui Caragiale si ca fractul (foaia de expeditie) s-a pierdut. Cercetandu-se, s-a aflat ca vagonul rataceste de doua saptamani pe liniile germane si austriece. S-a anuntat rudele lui Caragiale si a sosit la gara domnul Zlatro, o ruda apropiata , asa au explicat jurnalistii de la...
