S-a întâmplat în 27 iunie 1905
S-a intamplat in 27 iunie 1905: Revolta de pe crucisatorul rusesc Potemkin. Potemkin , pe numele intreg Kniaz Potiomkin Tavriceski a fost o nava de lupta a Flotei Marii Negre a Imperiului arist. A fost construit pe santierul naval Nikolaev, incepand cu anul 1898, si a fost lansat la apa in 1904. Crucisatorul a fost botezat []The post S-a intamplat in 27 iunie 1905 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 27 iunie 1905 was first posted on iunie 27, 2020 at 4:52 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 27 iunie 1905: Revolta de pe crucisatorul rusesc Potemkin. Potemkin , pe numele intreg Kniaz Potiomkin Tavriceski a fost o nava de lupta a Flotei Marii Negre a Imperiului arist. A fost construit pe santierul naval Nikolaev, incepand cu anul 1898, si a fost lansat la apa in 1904. Crucisatorul a fost botezat in onoarea printului Grigori Alexandrovici Potiomkin (23 septembrie 1739 5/16 octombrie 1791) fost general-feldmaresal rus, demnitar al statului si favorit al tarinei Ecaterina a II-a. Celebritatea vasului de razboi rus avea sa se datoreze revoltei marinarilor de pe vas din iunie 1905. Povestea revoltei este cunoscuta, ea devenind subiectul unei ecranizari de succes a regizorului rus Sergei M. Eisenstein Crucisatorul Potemkin / Bronenoset Potemkin. URSS, 1926. Pe fondul unor nemultumiri crescande, cauzate si de infrangerile succesive ale flotei rusesti in razboiul cu Japonia, la bordul crucisatorului Potemkin are loc o revolta spontana (27 iunie), cauzata si de hrana mizerabila care era servita marinarilor. Cand acestia au refuzat sa manance carnea alterata, ofiterii de la bordul vasului au interpretat gestul lor ca pe un act de grava nesupunere, drept pentru care au incercat sa suprime prin forta nemultumirea. Din nefericire, marinarii au raspuns prin violenta, iar situatia a scapat de sub control. Ofiterii au fost fie ucisi, fie luati prizonieri, iar marinarii au preluat comanda vasului. In fruntea marinarilor razvratiti era Afanasii Nikolaevici Matiusenko, despre care s-a spus ulterior ca ar fi fost seful celulei bolsevice de la bordul lui Potemkin. Dupa ce au preluat comanda vasului, marinarii de pe Potemkin au hotarat sa porneasca catre portul Odessei. Optiunea aceasta era justificata de mai multe considerente. In primul rand, era nevoie de o aprovizionare a vasului cu combustibil si hrana, iar Odessa era unul dintre cele mai active si dezvoltate porturi rusesti. Un alt motiv pentru care marinarii razvratiti au ales Odessa il reprezenta dorinta de a incerca sa atraga de partea revoltei lor si pe locuitorii orasului. De ceva vreme, greve prelungite ale muncitorilor din Odessa paralizasera activitatea economica a orasului. Episodul s-a sfarsit insa tragic, printr-o interventie brutala a trupelor imperiale. Nici manevrele de intimidare ale marinarilor si nici cele cateva obuze pe care acestia le-au lansat asupra Odessei nu au avut darul de a schimba soarta lor.
In urma masacrului de pe cheiul Odessei, crucisatorul a parasit portul la data de 1 iulie. Filmul lui Eisenstein se incheie aproximativ in aceasta secventa temporala, cu plecarea cuirasatului din portul Odessei si cu intalnirea cu alte vase din escadra imperiala care nu s-au angajat intr-un schimb de focuri cu Potemkin. In dupa-amiaza zilei de 2 iulie 1905, locotenent comandorul N. Negru, capitanul portului Constanta se afla la bordul vasului S.
M.
R. Romania in compania locotenent colonelului Nicolae N. Banov, comandantul stationarului rus Psezuape , care se afla ancorat in rada portului Constanta. In jurul orelor 17:00, lui Nicolae Negru i-a fost adus la cunostinta faptul ca un vas de razboi se indrepta catre port, din directia Sulina. Odata cu apropierea vasului, comandantul rus a recunoscut crucisatorul Potemkin , care cu o zi inainte parasise portul Odessa. Se pare ca autoritatile tariste anticipasera destinatia cuirasatului, intrucat comandantul rus N. Banov fusese informat de catre Legatia Rusa de la Bucuresti, doar cu cateva ore mai devreme, de posibilitatea ca Potemkin sa ajunga la Constanta.
Primirea vasului de catre autoritatile romanesti s-a facut in conformitate cu toate regulile marinaresti. La randul lor, marinarii de pe Potemkin au aratat o grija deosebita pentru eticheta, primindu-l pe capitanul portului cu onorurile care i se cuveneau. Intalnirea a fost insa una protocolara iar primirea destul de rece. Reprezentantii marinarilor i-au inmanat capitanului N. Negru o lista cu provizii pe care le cereau si pe care se angajau sa le plateasca pe loc [Cererile marinarilor: 400 tone de carbune, 200 de kilograme de sau (ulei) pentru masina, 200 de litri de vin, 8 boi, paine pentru trei zile socotit la 800 de oameni, 40 de kilograme de tutun si 15 kilograme de hartie de tigara]. Precaut, capitanul le-a raspuns marinarilor ca decizia in aceasta chestiune nu ii apartine, dar ca va face toate demersurile catre autoritatile de la Bucuresti pentru ca sa primeasca un raspuns urgent. Initial, autoritatile romanesti au refuzat sa acorde vasului dreptul de a se aproviziona si au avut loc mai multe negocieri. Printre altele, s-a adus in discutie si posibilitatea ca romanii sa rascumpere crucisatorul, oferta pe care marinarii au respins-o ferm. Autoritatile romanesti au trebuit sa suporte si presiunile diplomatiei rusesti care incerca sa blocheze orice posibilitate de scapare pentru marinarii de pe vas. In conditiile in care parea ca nu se poate ajunge la nici un compromis intre marinarii razvratiti si autoritatile romanesti, si intrucat singura solutie acceptata de catre Bucuresti era debarcarea si predarea vasului de razboi, Matiusenko si tovarasii lui de lupta au decis sa paraseasca portul Constanta.
Destinatia lor era Theodosia, portul rusesc de la Marea Neagra cu cel mai slab sistem defensiv.
Necesitatea aprovizionarii devenise stringenta. Ajunsi la Theodosia, marinarii de pe Potemkin au...
S-a intamplat in 27 iunie 1905 was first posted on iunie 27, 2020 at 4:52 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 27 iunie 1905: Revolta de pe crucisatorul rusesc Potemkin. Potemkin , pe numele intreg Kniaz Potiomkin Tavriceski a fost o nava de lupta a Flotei Marii Negre a Imperiului arist. A fost construit pe santierul naval Nikolaev, incepand cu anul 1898, si a fost lansat la apa in 1904. Crucisatorul a fost botezat in onoarea printului Grigori Alexandrovici Potiomkin (23 septembrie 1739 5/16 octombrie 1791) fost general-feldmaresal rus, demnitar al statului si favorit al tarinei Ecaterina a II-a. Celebritatea vasului de razboi rus avea sa se datoreze revoltei marinarilor de pe vas din iunie 1905. Povestea revoltei este cunoscuta, ea devenind subiectul unei ecranizari de succes a regizorului rus Sergei M. Eisenstein Crucisatorul Potemkin / Bronenoset Potemkin. URSS, 1926. Pe fondul unor nemultumiri crescande, cauzate si de infrangerile succesive ale flotei rusesti in razboiul cu Japonia, la bordul crucisatorului Potemkin are loc o revolta spontana (27 iunie), cauzata si de hrana mizerabila care era servita marinarilor. Cand acestia au refuzat sa manance carnea alterata, ofiterii de la bordul vasului au interpretat gestul lor ca pe un act de grava nesupunere, drept pentru care au incercat sa suprime prin forta nemultumirea. Din nefericire, marinarii au raspuns prin violenta, iar situatia a scapat de sub control. Ofiterii au fost fie ucisi, fie luati prizonieri, iar marinarii au preluat comanda vasului. In fruntea marinarilor razvratiti era Afanasii Nikolaevici Matiusenko, despre care s-a spus ulterior ca ar fi fost seful celulei bolsevice de la bordul lui Potemkin. Dupa ce au preluat comanda vasului, marinarii de pe Potemkin au hotarat sa porneasca catre portul Odessei. Optiunea aceasta era justificata de mai multe considerente. In primul rand, era nevoie de o aprovizionare a vasului cu combustibil si hrana, iar Odessa era unul dintre cele mai active si dezvoltate porturi rusesti. Un alt motiv pentru care marinarii razvratiti au ales Odessa il reprezenta dorinta de a incerca sa atraga de partea revoltei lor si pe locuitorii orasului. De ceva vreme, greve prelungite ale muncitorilor din Odessa paralizasera activitatea economica a orasului. Episodul s-a sfarsit insa tragic, printr-o interventie brutala a trupelor imperiale. Nici manevrele de intimidare ale marinarilor si nici cele cateva obuze pe care acestia le-au lansat asupra Odessei nu au avut darul de a schimba soarta lor.
In urma masacrului de pe cheiul Odessei, crucisatorul a parasit portul la data de 1 iulie. Filmul lui Eisenstein se incheie aproximativ in aceasta secventa temporala, cu plecarea cuirasatului din portul Odessei si cu intalnirea cu alte vase din escadra imperiala care nu s-au angajat intr-un schimb de focuri cu Potemkin. In dupa-amiaza zilei de 2 iulie 1905, locotenent comandorul N. Negru, capitanul portului Constanta se afla la bordul vasului S.
M.
R. Romania in compania locotenent colonelului Nicolae N. Banov, comandantul stationarului rus Psezuape , care se afla ancorat in rada portului Constanta. In jurul orelor 17:00, lui Nicolae Negru i-a fost adus la cunostinta faptul ca un vas de razboi se indrepta catre port, din directia Sulina. Odata cu apropierea vasului, comandantul rus a recunoscut crucisatorul Potemkin , care cu o zi inainte parasise portul Odessa. Se pare ca autoritatile tariste anticipasera destinatia cuirasatului, intrucat comandantul rus N. Banov fusese informat de catre Legatia Rusa de la Bucuresti, doar cu cateva ore mai devreme, de posibilitatea ca Potemkin sa ajunga la Constanta.
Primirea vasului de catre autoritatile romanesti s-a facut in conformitate cu toate regulile marinaresti. La randul lor, marinarii de pe Potemkin au aratat o grija deosebita pentru eticheta, primindu-l pe capitanul portului cu onorurile care i se cuveneau. Intalnirea a fost insa una protocolara iar primirea destul de rece. Reprezentantii marinarilor i-au inmanat capitanului N. Negru o lista cu provizii pe care le cereau si pe care se angajau sa le plateasca pe loc [Cererile marinarilor: 400 tone de carbune, 200 de kilograme de sau (ulei) pentru masina, 200 de litri de vin, 8 boi, paine pentru trei zile socotit la 800 de oameni, 40 de kilograme de tutun si 15 kilograme de hartie de tigara]. Precaut, capitanul le-a raspuns marinarilor ca decizia in aceasta chestiune nu ii apartine, dar ca va face toate demersurile catre autoritatile de la Bucuresti pentru ca sa primeasca un raspuns urgent. Initial, autoritatile romanesti au refuzat sa acorde vasului dreptul de a se aproviziona si au avut loc mai multe negocieri. Printre altele, s-a adus in discutie si posibilitatea ca romanii sa rascumpere crucisatorul, oferta pe care marinarii au respins-o ferm. Autoritatile romanesti au trebuit sa suporte si presiunile diplomatiei rusesti care incerca sa blocheze orice posibilitate de scapare pentru marinarii de pe vas. In conditiile in care parea ca nu se poate ajunge la nici un compromis intre marinarii razvratiti si autoritatile romanesti, si intrucat singura solutie acceptata de catre Bucuresti era debarcarea si predarea vasului de razboi, Matiusenko si tovarasii lui de lupta au decis sa paraseasca portul Constanta.
Destinatia lor era Theodosia, portul rusesc de la Marea Neagra cu cel mai slab sistem defensiv.
Necesitatea aprovizionarii devenise stringenta. Ajunsi la Theodosia, marinarii de pe Potemkin au...
