Un vânt rău
Dar nu dupa multa vreme, s-a dezlantuit asupra insulei un vant rau si furtunos, numit Eu rachilon (Fapte 27, 14) Vin uneori in viata Lucrarii lui Hristos, desigur, cu ingaduinta Lui dumnezeiasca, mari ispite ale duhurilor, pentru incercarea rezistentei noastre duhovnicesti. Atunci corabia fratietatii trece prin mari valuri si prin grele primejdii. Atunci, daca Dumnezeu Insusi []Dar nu dupa multa vreme,s-a dezlantuit asupra insulei unvant rau si furtunos, numit Eu rachilon (Fapte 27, 14)Vin uneori in viata Lucrarii lui Hristos, desigur, cu ingaduinta Lui dumnezeiasca, mari ispite ale duhurilor, pentru incercarea rezistentei noastre duhovnicesti.
Atunci corabia fratietatii trece prin mari valuri si prin grele primejdii. Atunci, daca Dumnezeu Insusi nu vegheaza sa se afle pe corabie un om al Sau, ca Sfantul Apostol Pavel in acea calatorie descrisa in Faptele Apostolilor cap. 27, totul este pierdut.
Mai curand sau mai tarziu, diavolul poate dezlantui acest vant rau (si il si dezlantuie), pentru incercarea sau nimicirea unei corabii cu care o seama de suflete calatoresc spre Limanul Mantuirii, dupa planul lui Dumnezeu, Mantuitorul tuturor oameni lor (I Tim. 4, 10).
Desigur, voia lui Dumnezeu este mantuirea oricarui suflet care crede (Rom. 1, 16). i voia Lui este sa ajunga cu bine la mantuire oricine apuca pe calea ei.
Dar tot El ne-a instiintat pe toti ca aceasta cale va fi stramta (Mat. 7, 14). Ca in lume vom avea multe necazuri (Ioan 16, 33). i ca pana vom ajunge sa intram in imparatia cereasca va trebui sa intampinam multe incercari (Fapte 14, 22).
Instiintarile despre aceste multe necazuri pe care trebuie sa le intalnim in cale nu ne-au fost date noua pentru a ne speria de ele. Ci tocmai pentru a ne incuraja cu fagaduinta scumpa ca, la capatul lor, dupa ele, ne asteapta sigur mareata intrare in slava si fericirea vesnica.
Sfarsitul nostru nu este in necazurile de pe drum, ci in imparatia lui Dumnezeu de la capatul acestora.
O, daca am avea noi, ca Domnul nostru Iisus, ochii atintiti spre rasplatire, privirea atintita la finalul calatoriei, la capatul luptei, la sfarsitul necazurilor! (Evrei 12, 2).
O, daca atunci, cand am trecut prin necazurile din urma noastra, noi am fi crezut mai puternic in bucuria pe care o avem acum!Cu cat mai linistiti am fi trecut prin ele! Cu cat mai rabdatori le-am fi suportat! Cu cat mai curajosi le-am fi invins! O, daca am fi stiut atunci cum stim acum! O, daca am sti acum, cum vom sti atunci cand si aceste necazuri, in care ne zbatem astazi, vor fi trecute!Multe corabii au plecat din porturile timpului si anilor spre vesnicie, spre mantuire, spre imparatia cereasca i fiecare a avut odata sa intampine si sa lupte cu acest vant rau si furtunos, care a cautat sa le abata din drum si sa le sfarme de vreo stanca, sa le faca sa naufragieze in vreo insula izolataIstoria multor miscari duhovnicesti este o tragedie dureroasa. La starnirea acestui vant, carmacii care le indrumau si-au pier dut orientarea sanatoasa, iar corabiile lor au esuat undeva, departe de drumul pe care fusesera randuite sa mearga, incarcand pe cat mai multi, spre a-i duce la armul mantuirii. i, in loc sa duca drept pe toti cei doriti de Dumnezeu, aceste corabii merg pe rute izolate. i numai Domnul stie ce va fi cu cei cativa...
Atunci corabia fratietatii trece prin mari valuri si prin grele primejdii. Atunci, daca Dumnezeu Insusi nu vegheaza sa se afle pe corabie un om al Sau, ca Sfantul Apostol Pavel in acea calatorie descrisa in Faptele Apostolilor cap. 27, totul este pierdut.
Mai curand sau mai tarziu, diavolul poate dezlantui acest vant rau (si il si dezlantuie), pentru incercarea sau nimicirea unei corabii cu care o seama de suflete calatoresc spre Limanul Mantuirii, dupa planul lui Dumnezeu, Mantuitorul tuturor oameni lor (I Tim. 4, 10).
Desigur, voia lui Dumnezeu este mantuirea oricarui suflet care crede (Rom. 1, 16). i voia Lui este sa ajunga cu bine la mantuire oricine apuca pe calea ei.
Dar tot El ne-a instiintat pe toti ca aceasta cale va fi stramta (Mat. 7, 14). Ca in lume vom avea multe necazuri (Ioan 16, 33). i ca pana vom ajunge sa intram in imparatia cereasca va trebui sa intampinam multe incercari (Fapte 14, 22).
Instiintarile despre aceste multe necazuri pe care trebuie sa le intalnim in cale nu ne-au fost date noua pentru a ne speria de ele. Ci tocmai pentru a ne incuraja cu fagaduinta scumpa ca, la capatul lor, dupa ele, ne asteapta sigur mareata intrare in slava si fericirea vesnica.
Sfarsitul nostru nu este in necazurile de pe drum, ci in imparatia lui Dumnezeu de la capatul acestora.
O, daca am avea noi, ca Domnul nostru Iisus, ochii atintiti spre rasplatire, privirea atintita la finalul calatoriei, la capatul luptei, la sfarsitul necazurilor! (Evrei 12, 2).
O, daca atunci, cand am trecut prin necazurile din urma noastra, noi am fi crezut mai puternic in bucuria pe care o avem acum!Cu cat mai linistiti am fi trecut prin ele! Cu cat mai rabdatori le-am fi suportat! Cu cat mai curajosi le-am fi invins! O, daca am fi stiut atunci cum stim acum! O, daca am sti acum, cum vom sti atunci cand si aceste necazuri, in care ne zbatem astazi, vor fi trecute!Multe corabii au plecat din porturile timpului si anilor spre vesnicie, spre mantuire, spre imparatia cereasca i fiecare a avut odata sa intampine si sa lupte cu acest vant rau si furtunos, care a cautat sa le abata din drum si sa le sfarme de vreo stanca, sa le faca sa naufragieze in vreo insula izolataIstoria multor miscari duhovnicesti este o tragedie dureroasa. La starnirea acestui vant, carmacii care le indrumau si-au pier dut orientarea sanatoasa, iar corabiile lor au esuat undeva, departe de drumul pe care fusesera randuite sa mearga, incarcand pe cat mai multi, spre a-i duce la armul mantuirii. i, in loc sa duca drept pe toti cei doriti de Dumnezeu, aceste corabii merg pe rute izolate. i numai Domnul stie ce va fi cu cei cativa...
