Învățătură pentru Taina Pocăinței
Iar eu punand la socoteala pricina cu care noi, crestinii, ne-am abatut atat de mult la patimile cele trupesti si ne-am facut robi pacatului si diavolului si vase imputite, adevarat vrednice vesnicelor munci si atat ne-au stapanit rautatea si pacatul si am venit la dobitocie si la desavarsita nesimtire, cat socotim rautatea pentru bunatate; si de va trece zi si nu vom pacatui ne pare ca ne osandim si iubim sa slujim cu nevointa vrajmasului nostru diavolul decat Ziditorului si Facatorului de bine si Chivernisitorului nostru Dumnezeu nu aflu alta pricina fara numai neinvatatura si neslovenirea, pentru ca nu iubim sa citim si sa invatam carte, nici sa auzim macar pe dascalii care ne invata Cuvantul lui Dumnezeu, dumnezeiestile Lui porunci, credinta si calea mantuirii noastre.
Ca omul care nu stie carte, ca sa citeasca Sfanta Scriptura si cartile Bisericii noastre si sfintele pravile, sau de nu se va invata de la altii care le stiu, se aseamana cu dobitoacele cele necuvantarete care nu stiu ce fac de vreme ce n-au minte; se aseamana orbilor, pentru ca precum orbul, nevazand lumina soarelui, nu stie unde merge, nici ce este inaintea lui, ci, de multe ori, in gropi si in surpaturi cazand, se omoara. Intr-acest chip si mintea omului neavand invatatura si dascalie a Cuvantului celui drept, care ii este lumina, este orb si nu simte ce pricepe, pierde cuvantareasa lui blagorodnie si stapanirea si se face rob necuvantaretelor...