Credinţă de militar
Centurionul cu frica de DumnezeuCa si in alte ocazii, vindecarea miraculoasa savarsita de Domnul este legata direct de credinta solicitantului si probabil si a beneficiarului desi, despre acela nu ni se spune nimic. Oricum, Iisus se intrista mult pentru cei care voiau semne si minuni ca sa creada, ca si pentru poporul care, nu de putine ori, dorea sa fie prezent la minunile lui Iisus, doar pentru a-si satisface dorinta de spectaculos.
Pe de alta parte, s-a bucurat foarte mult de marea credinta a unora care credeau ca El are putere sa faca orice doar cu cuvantul, cum este si cazul acestui slujitor imperial.
Nici o alta calitate a omului nu a fost si nu este apreciata si laudata de Dumnezeu cum este credinta. Din context rezulta ca sutasul avea o credinta vie si lucratoare. Este vorba de credinta iudeilor la care aderase si care era secondata si de smerenie ca si de preocuparea de a sti cat mai multe despre credinta sa dupa cum rezulta din raspunsul dat lui Iisus: Nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul casei mele (Mt. 8, 8). tia bine ca iudeilor nu le era permis sa se amestece cu paganii iar el care provenea dintre prozeliti stia ca L-ar fi pus pe Iisus intr-o situatie jenanta fata de iudei daca L-ar fi poftit in casa Lui (cf. Fapte 10). Asadar centurionul, adica cel care avea sub comanda sa 100 de soldati, cu toate ca nu era iudeu din nastere se temea de Dumnezeu.
Credinta gandita militarestePrin Evanghelia acestei duminici invatam, sau cel putin trebuie sa invatam, ca cei placuti lui Dumnezeu nu se afla intotdeauna numai in tabara noastra si nici nu sunt doar cei care marturisesc aceeasi credinta cu noi. Nefiind iudeu, sutasul avea anumite virtuti care l-au facut foarte drag lui Dumnezeu. In primul rand avea o credinta lucratoare despre care au marturisit chiar batranii iudeilor lui Iisus: Vrednic este sa-i faci lui aceasta caci iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga (Luca 7, 4-5). Prin trei mari virtuti a obtinut sutasul pretiosul dar al rugaciunii si anume: credinta in puterea cuvantului lui Iisus, iubirea fata de aproapele, concretizata prin acte de milostenie, intrucat a sustinut financiar sinagoga iudeilor si, nu in ultimul rand, smerenia marturisita public: Nu sunt vrednic sa intri in casa mea .
Omul era convins ca daca lui, care reprezenta puterea trecatoare a Romei, soldatii ii recunosc autoritatea ca pe ceva de necontestat cu atat, zice, Tu, Doamne care reprezinti autoritatea vesnicului Dumnezeu, toate cate sunt create trebuie sa ti se supuna si sa asculte de cuvantul Tau . Evanghelia spunea pentru iudeii de atunci dar si pentru noi, credinciosii de azi, ca la auzul acestor cuvinte, Iisus s-a intors catre multimea care-L urma si a zis: Adevarat va spun ca nici in poporul Israel nu am aflat o credinta atat de mare .
Certificatul nu-i de-ajunsIntr-adevar, lumea a fost si ramane plina de surprize. Acolo unde ne-am astepta sa fie mai multa credinta, din pacate, lipseste sau ramane doar la nivel de opinie ori teorie. Era de asteptat ca la iudei sa fi aflat Iisus cea mai puternica credinta, intrucat ei erau cei mai motivati. Lor li se revelase Dumnezeu si le trimisese profeti care sa le reaminteasca si explice cuvantul revelat. De fapt, mirarea este mai mult amaraciune ca ai Sai nu L-au primit si nu vor crede decat putini in El. Ca Profet, Iisus vede ca in viitoarea Sa imparatie vor accede mai putin cei pentru care a venit, dar in schimb se vor converti celelalte neamuri...