In teologia ortodoxa se intalnesc adesea sintagme care, prin aspectul lor de un insolit derutant, ies de sub lespedea intelegerii obisnuite. In realitate insa ele se dovedesc cat se poate de inspirate si de o evidenta bine cumpanita. i, de altminteri, acestea sunt cele mai potrivite si singurele posibilitati de exprimare a chipului in care []In teologia ortodoxa se intalnesc adesea sintagme care, prin aspectul lor de un insolit derutant, ies de sub lespedea intelegerii obisnuite. In realitate insa ele se dovedesc cat se poate de inspirate si de o evidenta bine cumpanita. i, de altminteri, acestea sunt cele mai potrivite si singurele posibilitati de exprimare a chipului in care cele ce vin din inima lumii de dincolo le cheama pe cele de aici pentru a se infrati.

Astfel, Iisus Hristos este numit Fiul lui Dumnezeu si deopotriva Fiul Omului fiindca in persoana Sa, ca intr-un tot pe deplin solidar cu sine insusi, cele doua naturi: divina si umana, se ingemaneaza si totodata, fara a se razboi sau a se topi una in cealalta, isi pastreaza fiecare in chip nealterat specificitatea proprie. Prin aceasta Iisus Hristos este infatisat in unicitatea persoanei Sale, in care natura Lui dumnezeiasca S-a invesmantat deplin in cea omeneasca. Dar , afirma si limpede si repede si neted Sfintii Parinti de la Calcedon, fara ca natura Lui dumnezeiasca sa devina omeneasca si fara ca natura Lui omenesca sa devina dumnezeiesca. Dimpotriva, Unul si Acelasi Hristos, Fiu, Domn, Unul-Nascut S-a facut cunoscut in doua naturi fara amestecare si fara schimbare, neimpartit si nedespartit, in asa fel incat unirea lor nu a desfiintat deosebirea dintre ele. Dimpotriva, insusirile fiecarei naturi au ramas statornic unite intr-o singura Persoana, Care este Fiul, Unul-Nascut, Dumnezeu si Cuvantul, Domnul nostru Iisus Hristos .

Printr-o de mult consacrata drept teologic ireprosabila sintagma, Preasfanta Maria este agraita Maica purureafecioara. In acest crampei de sintagma se cuprinde, asa cum sufletul se cuprinde, cateodata, intr-un picur chihlimbariu de lacrima, intreaga invatatura despre rostul si importanta ei in mantuirea lumii. Fecioria si maternitatea definesc femeia in ceea ce are ea mai specific. Prin feciorie, in faptura ei se reflecta o farama din curatia luminii care graieste despre lucruri de mintea omului nebanuite si, cu atat mai putin, gandite.

Daca fecioria inseamna neprihana trupeasca, ea inseamna deopotriva si delicatete sufleteasca, insusiri intruchipate in mod desavarsit in persoana Preasfintei Maria. Multumita acestui lucru ea a fost cu totul vrednica de alegerea lui Dumnezeu, Care prin ingerul Gavriil venind din spatii cu alt soi de lucruri, alcatuiri si noime, i-a adresat cuvinte care nu se vor uita cat va fi sa fie lumea lume: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei! (Lc 1, 28).

In acest chip, prin Maica Sfanta, Divinitatea a atins materialitatea acestei lumi , accentua cu adanca si nedezmintita patrundere Sfantul Chiril al Alexandriei. Pentru ca ea este usa despre care Iezechiel cu glas limpede, ridicat a incredintare, spunea: Usa aceasta nu se va deschide si nimeni nu va trece prin ea, caci Domnul, Dumnezeul lui Israel, va intra printr-insa, de aceea ea va ramane incuiata (Iz 44, 2).

Pururea-fecioria Maicii Domnului, una din minunile minunatei creatii a lui Dumnezeu, a constituit preocuparea de capatai a tuturor Parintilor Bisericii. Impartasind una si aceeasi credinta si invocand cuvinte marmorate cu scanteieri de adevar, de adevar de netagaduit, toti, fara a pregeta catusi de putin, au aratat, fiecare in modu-i propriu, ca aceasta stare prodigioasa a fost cat se poate de reala.

Sfantul Grigorie Teologul, bunaoara, prin cuvinte indelung slefuite si curate ca lamura luminii, a scos in relief ca: Hristos S-a nascut dintr-o femeie, dar femeia era fecioara. Nasterea lui Hristos in sine era omeneasca, dar nasterea Lui dintr-o fecioara era dumnezeiasca. In firea Lui omeneasca, Hristos nu avea tata, iar in firea Lui dumnezeiasca, Hristos nu avea mama. Or acestea tin de dumnezeire 1 .

Tertulian, prin cuvinte carora le cerea sa dezvaluie adevarul ascuns in spatele lor, glasuia: Pururea-fecioria Mariei este urmarea faptului ca ea L-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu, Care S-a numit pe Sine si Fiul Omului. Hristos nu ar fi putut afirma aceasta despre Sine daca nu ar fi fost cu adevarat Fiul Omului. i El nu ar fi fost Fiul Omului daca nu S-ar fi nascut dintr-un om, tata sau mama. Insa El nu ar fi putut avea un om drept tata, devreme ce S-a nascut dintr-o fecioara .

Pentru Proclu, pururea-fecioria Maicii Domnului a fost cu putinta pentru ca Cel ce S-a nascut din sangiuirile ei nu a fost zamislit dupa sarturile naturii omenesti. i pentru a nu ramane vreo umbra de indoiala, pe deplin indreptatit, el sublinia ca: Emanuel se cuvenea sa deschida portile firii ca om, dar, ca Dumnezeu, nu a stirbit fecioria Maicii Sale 2 .

Mai clar si mai pe inteles, referindu-se la pururea-fecioria Maicii Domnului, Fericitul Augustin a denumit...