S-a întâmplat în 10 iulie 1871
S-a intamplat in 10 iulie 1871: S-a nascut Marcel Proust, romancier, critic literar si eseist francez. Marcel-Valentin-Louis-Eug ne-Georges Proust (d. 18 noiembrie 1922) a fost un romancier, eseist si criticfrancez, cunoscut mai ales datorita romanului In cautarea timpului pierdut (in limba franceza la recherche du temps perdu), opera monumentala de fictiune a secolului XX, publicata []The post S-a intamplat in 10 iulie 1871 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 10 iulie 1871 was first posted on iulie 10, 2020 at 4:18 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 10 iulie 1871: S-a nascut Marcel Proust, romancier, critic literar si eseist francez. Marcel-Valentin-Louis-Eug ne-Georges Proust (d. 18 noiembrie 1922) a fost un romancier, eseist si criticfrancez, cunoscut mai ales datorita romanului In cautarea timpului pierdut (in limba franceza la recherche du temps perdu), opera monumentala de fictiune a secolului XX, publicata de Gallimard in sapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani. Fiul unor burghezi extrem de instariti, Proust s-a nascut in Auteuil (in partea sudica a Parisului, pe atunci un simplu sat din cel de-al XVI-lea arondisment) in casa unchiului sau, fratele mamei sale, exact la doua luni dupa semnarea Tratatului de la Frankfurt ce punea capat Razboiului Franco-Prusac. Nasterea sa s-a produs in contextul social foarte violent al suprimarii Comunei din Paris, si corespundea fazei de consolidare a Celei de a Treia Republici franceze. O mare parte din materialul romanului In cautarea timpului pierdut priveste aceste schimbari, cu precadere declinul aristocratiei si ridicarea burgheziei care s-a produs in Franta exact in aceasta perioada istorica, ce mai este cunoscuta si sub denumirea de fin de si cle. Tatal lui, Achille Adrien Proust, era un faimos doctor si epidemiolog, profesor la Facultatea de Medicina, care s-a ocupat de studiul holerei, o boala ce facea ravagii in Europa si Asia. Fiind autorul a 20 de tratate de medicina, epidemiologie si igiena, precum si a unui numar foarte mare de articole medicale, a fost unul dintre modelele lui Proust. Jeanne Cl mence Weil, mama lui Proust si fiica unui evreu foarte bogat si cultivat, poseda o cultura extrem de rafinata. Scrisorile pastrate de la ea demonstreaza ca avea un foarte dezvoltat simt al umorului, stapanea de asemenea limba engleza astfel incat sa-i transmita fiului abilitatea si dorinta de a traduce in limba franceza eseurile lui John Ruskin (conform biografului Jacques Yves Tadi ). La varsta de doar 9 ani, Proust sufera primul atac serios de astm, motiv pentru care intreaga sa familie il considera un copil bolnavicios. Proust isi petrece vacantele in satul Illiers care a devenit model, alaturi de unele detalii preluate din casa unchiului sau din Autueil, pentru orasul fictiv Combray , in care au loc majoritatea scenelor din romanul In cautarea timpului pierdut. (Illiers a fost de altfel rebotezat Illiers-Combray cu ocazia sarbatoririi centenarului nasterii lui Proust). In ciuda sanatatii sale precare, Proust a servit un an (1889-1890) ca soldat in armata franceza, si a stationat la cazarma Coligny din Orl ans, timp care i-a oferit o alta locatie pentru romanul sau. Tanarul Proust a fost un diletant si un monden cu trecere in saloanele aristocratice ale vremii, pe masura ce renumele sau de scriitor s-a consolidat. Reputatia sa de snob si de estet l-a impiedicat sa gaseasca un editor pentru primul roman al ciclului In partea dinspre Swann , printre cei care l-au refuzat numarandu-se si Andr Gide. Proust era foarte apropiat de mama sa, dupa cum stau marturie si raspunsurile sale pe care le-a dat la un chestionar in timpul liceului, chestionar care ii poarta de altfel numele. Pentru a mai scapa de insistentele tatalui sau care-i recomanda sa lucreze, Proust a devenit bibliotecar voluntar la Biblioth que Mazarine in vara anului 1896. Dupa ce si-a luat concediu de odihna, l-a prelungit pana cand a fost dat afara, dupa cativa ani. Nu a avut niciodata un loc de munca stabil si nu parasit niciodata apartamentul parintilor sai (conforma aceluiasi biograf, Tadi ). Viata lui Proust si cercul familiei sale s-au modificat brusc in primii ani ai secolului XX. In februarie 1903 fratele lui Proust, Robert, s-a casatorit si a plecat de acasa. Tatal sau a murit in luna septembrie a aceluiasi an. In final mama sa avea sa moara, spre disperarea totala a fiului ei, in septembrie 1905. Proust a mostenit o suma uriasa, in banii din zilele noastre aproximativ 6 milioane de dolari americani, un venit lunar de 15,000$. Cu toate astea starea lui de sanatate a continuat sa se deterioreze. Proust si-a petrecut ultimii trei ani de viata inchis in celebra sa camera cu peretii din dopuri de pluta, si a lucrat zi si noapte la incheierea romanului sau, ramas in ciuda tuturor acestor eforturi, neterminat. A murit in 1922 din cauza unei bronsite capatate in timp ce vizita expozitia pictorului sau olandez preferat, Vermeer si este inmormantat in cimitirul P re-Lachaise din Paris. Proust a scris si a publicat din tinerete. Pe langa revistele literare in care publica inca din epoca in care era elev de liceu, La revue vert si La Revue lilas, din 1890-1891, Proust a publicat un articol periodic in ziarul Le Mensuel (Tadi ). In 1892 a fondat o revista literara care se numea Le Banquet (titlul francez al celebrului dialog al lui Platon, Banchetul, cunoscut si sub denumirea de Symposium). In anii urmatori Proust a publicat povestiri si eseuri in extrem de prestigioasa revista literara La Revue Blanche. In 1896 apare Les Plaisirs et les Jours, o antologie in care au fost adunate multe dintre aceste opere de tinerete. Cartea era insotita de o prefata a unui autor in voga la acea vreme, si anume Anatole France, de desenele unei Mme. Lemaire, si era atat de dichisita incat atingea pretul dublu fata de cel al unei carti normale. Cu toate acestea critica nu i-a acordat nici un fel de atentie. In acelasi an Proust a inceput sa lucreze la un roman care a fost publicat abia postum in 1954 si care se numea Jean Santeuil (titlul nu-i apartinea lui Proust ci editorului sau postum). Multe dintre motivele din In cautarea timpului pierdut au fost pentru prima oara schitate aici, mai multe parti din romanul fluviu sunt acum pregatite in Jean Santeuil. Portretul parintilor e ceva mai dur in Jean Santeuil in contrast evident cu cel din romanul cel mare unde parintii sunt vazuti in culori mai calde, mai pastelate. Din pricina primirii destul de proaste de care s-a bucurat Les Plaisirs et les Jours, si a unor dificultati...
S-a intamplat in 10 iulie 1871 was first posted on iulie 10, 2020 at 4:18 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 10 iulie 1871: S-a nascut Marcel Proust, romancier, critic literar si eseist francez. Marcel-Valentin-Louis-Eug ne-Georges Proust (d. 18 noiembrie 1922) a fost un romancier, eseist si criticfrancez, cunoscut mai ales datorita romanului In cautarea timpului pierdut (in limba franceza la recherche du temps perdu), opera monumentala de fictiune a secolului XX, publicata de Gallimard in sapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani. Fiul unor burghezi extrem de instariti, Proust s-a nascut in Auteuil (in partea sudica a Parisului, pe atunci un simplu sat din cel de-al XVI-lea arondisment) in casa unchiului sau, fratele mamei sale, exact la doua luni dupa semnarea Tratatului de la Frankfurt ce punea capat Razboiului Franco-Prusac. Nasterea sa s-a produs in contextul social foarte violent al suprimarii Comunei din Paris, si corespundea fazei de consolidare a Celei de a Treia Republici franceze. O mare parte din materialul romanului In cautarea timpului pierdut priveste aceste schimbari, cu precadere declinul aristocratiei si ridicarea burgheziei care s-a produs in Franta exact in aceasta perioada istorica, ce mai este cunoscuta si sub denumirea de fin de si cle. Tatal lui, Achille Adrien Proust, era un faimos doctor si epidemiolog, profesor la Facultatea de Medicina, care s-a ocupat de studiul holerei, o boala ce facea ravagii in Europa si Asia. Fiind autorul a 20 de tratate de medicina, epidemiologie si igiena, precum si a unui numar foarte mare de articole medicale, a fost unul dintre modelele lui Proust. Jeanne Cl mence Weil, mama lui Proust si fiica unui evreu foarte bogat si cultivat, poseda o cultura extrem de rafinata. Scrisorile pastrate de la ea demonstreaza ca avea un foarte dezvoltat simt al umorului, stapanea de asemenea limba engleza astfel incat sa-i transmita fiului abilitatea si dorinta de a traduce in limba franceza eseurile lui John Ruskin (conform biografului Jacques Yves Tadi ). La varsta de doar 9 ani, Proust sufera primul atac serios de astm, motiv pentru care intreaga sa familie il considera un copil bolnavicios. Proust isi petrece vacantele in satul Illiers care a devenit model, alaturi de unele detalii preluate din casa unchiului sau din Autueil, pentru orasul fictiv Combray , in care au loc majoritatea scenelor din romanul In cautarea timpului pierdut. (Illiers a fost de altfel rebotezat Illiers-Combray cu ocazia sarbatoririi centenarului nasterii lui Proust). In ciuda sanatatii sale precare, Proust a servit un an (1889-1890) ca soldat in armata franceza, si a stationat la cazarma Coligny din Orl ans, timp care i-a oferit o alta locatie pentru romanul sau. Tanarul Proust a fost un diletant si un monden cu trecere in saloanele aristocratice ale vremii, pe masura ce renumele sau de scriitor s-a consolidat. Reputatia sa de snob si de estet l-a impiedicat sa gaseasca un editor pentru primul roman al ciclului In partea dinspre Swann , printre cei care l-au refuzat numarandu-se si Andr Gide. Proust era foarte apropiat de mama sa, dupa cum stau marturie si raspunsurile sale pe care le-a dat la un chestionar in timpul liceului, chestionar care ii poarta de altfel numele. Pentru a mai scapa de insistentele tatalui sau care-i recomanda sa lucreze, Proust a devenit bibliotecar voluntar la Biblioth que Mazarine in vara anului 1896. Dupa ce si-a luat concediu de odihna, l-a prelungit pana cand a fost dat afara, dupa cativa ani. Nu a avut niciodata un loc de munca stabil si nu parasit niciodata apartamentul parintilor sai (conforma aceluiasi biograf, Tadi ). Viata lui Proust si cercul familiei sale s-au modificat brusc in primii ani ai secolului XX. In februarie 1903 fratele lui Proust, Robert, s-a casatorit si a plecat de acasa. Tatal sau a murit in luna septembrie a aceluiasi an. In final mama sa avea sa moara, spre disperarea totala a fiului ei, in septembrie 1905. Proust a mostenit o suma uriasa, in banii din zilele noastre aproximativ 6 milioane de dolari americani, un venit lunar de 15,000$. Cu toate astea starea lui de sanatate a continuat sa se deterioreze. Proust si-a petrecut ultimii trei ani de viata inchis in celebra sa camera cu peretii din dopuri de pluta, si a lucrat zi si noapte la incheierea romanului sau, ramas in ciuda tuturor acestor eforturi, neterminat. A murit in 1922 din cauza unei bronsite capatate in timp ce vizita expozitia pictorului sau olandez preferat, Vermeer si este inmormantat in cimitirul P re-Lachaise din Paris. Proust a scris si a publicat din tinerete. Pe langa revistele literare in care publica inca din epoca in care era elev de liceu, La revue vert si La Revue lilas, din 1890-1891, Proust a publicat un articol periodic in ziarul Le Mensuel (Tadi ). In 1892 a fondat o revista literara care se numea Le Banquet (titlul francez al celebrului dialog al lui Platon, Banchetul, cunoscut si sub denumirea de Symposium). In anii urmatori Proust a publicat povestiri si eseuri in extrem de prestigioasa revista literara La Revue Blanche. In 1896 apare Les Plaisirs et les Jours, o antologie in care au fost adunate multe dintre aceste opere de tinerete. Cartea era insotita de o prefata a unui autor in voga la acea vreme, si anume Anatole France, de desenele unei Mme. Lemaire, si era atat de dichisita incat atingea pretul dublu fata de cel al unei carti normale. Cu toate acestea critica nu i-a acordat nici un fel de atentie. In acelasi an Proust a inceput sa lucreze la un roman care a fost publicat abia postum in 1954 si care se numea Jean Santeuil (titlul nu-i apartinea lui Proust ci editorului sau postum). Multe dintre motivele din In cautarea timpului pierdut au fost pentru prima oara schitate aici, mai multe parti din romanul fluviu sunt acum pregatite in Jean Santeuil. Portretul parintilor e ceva mai dur in Jean Santeuil in contrast evident cu cel din romanul cel mare unde parintii sunt vazuti in culori mai calde, mai pastelate. Din pricina primirii destul de proaste de care s-a bucurat Les Plaisirs et les Jours, si a unor dificultati...
