Sfidarea Duhului Sfânt
O buna parte din presa noastra centrala isi intretine si isi largeste numarul cititorilor, captandu-le interesul prin publicarea a tot felul de stiri senzationale, prezentate intr-un stil neutru, fara nici un comentariu moral-spiritual si lasand pe fiecare cetatean sa traga sau nu concluziile ce se impun. Violuri sau deviatii erotice, talharii, crime pasionale sau de []O buna parte din presa noastra centrala isi intretine si isi largeste numarul cititorilor, captandu-le interesul prin publicarea a tot felul de stiri senzationale, prezentate intr-un stil neutru, fara nici un comentariu moral-spiritual si lasand pe fiecare cetatean sa traga sau nu concluziile ce se impun. Violuri sau deviatii erotice, talharii, crime pasionale sau de alta natura, pacate strigatoare la cer ne lasa impresia ca, vorba unui poet transilvanean, din secolul trecut, s-a intors masina lumii, ca traim intr-o lume in care imperiul raului este singura realitate in care vietuim, chinuindu-ne. In ultimul timp, saracia tot mai accentuata, dezastrul economicofinanciar, esecul moral sau material, pierderea credintei si, de aici, pierderea sensului existentei au dus la un soi de disperare pe care Patericul o numeste dracul deznadejdii, disperare ce ii impinge apoi pe unii dintre semenii nostri la gestul nefericit si absurd al sinuciderii. Mijloacele, prin care diavolul, dusmanul incrancenat al vietii lucreaza, sunt diversificate. Stapanul iadului nu face economie de imaginatie in aceasta privinta: clasicul streang, aruncarea de la etaj sau in fata trenului, pistolul, autoadministrarea de barbiturice, otravuri, injectii ucigase etc. etc., iar in ultima vreme metoda asiatica a autoincendierii; cutare sau cutare si-a dat foc intr-un loc public, din motive facute cunoscute sau nu.
In lunile din urma, in diferite orase din tara, s-au intamplat asemenea cazuri ce au alarmat cu totul justificat opinia publica si organele in drept. Pe buna dreptate, omul normal se intreaba daca o asemenea societate in care se petrec astfel de fapte mai functioneaza normal sau nu.
Cu totii stim ca sinuciderea este pacatul cel mai greu la care diavolul il mana pe om, pentru a-L infrunta pe Creatorul sau. Una este a-ti da viata, a-ti jertfi bunul cel mai de pret daruit de Dumnezeu, pentru a sluji o cauza mareata si sfanta, un ideal nobil; si alta este a-ti lua viata, a te sinucide din motive care isi au punctul de plecare in pierderea credintei in Dumnezeu si a increderii in tine insuti si in semenii tai, iar de aici alunecarea in sentimentul inutilitatii vietii. Caci tot cel ce isi va pierde viata pentru Dumnezeu, pentru mantuirea aproapelui, o va castiga. Nu numai pentru un anumit timp, denumit existenta pamanteasca, ci pentru vesnicie. Dar tot cel ce isi va pierde viata in mod voit, zicandu-I cu dispret si razvratire lui Dumnezeu: Ia- i ce este al Tau! (Mt 25, 25), acela isi va castiga osanda nu numai pentru viata de aici, de care s-a lepadat in chip netrebnic, ci pentru intreaga vesnicie.
Sinuciderea este suprema ofensa adusa lui Dumnezeu. Este, mai bine zis, o hula impotriva Duhului Sfant Puterea creatoare si datatoare de viata in cadrul Sfintei Treimi. DumnezeuDuhul Sfant este Domnul vietii, iar a-ti lua viata, in anumite momente de cumpana, inseamna a sfida cu nerusinare pe Acela Care atat de mult ne-a iubit pe noi cei invrajmasiti cu El, incat a dat pe singurul Sau Fiu, Unul Nascut, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (In 3, 16). Mai mult, daca diavolul vrea sa ne ia viata, sa ne-o piarda in beznele iadului, dimpotriva, Mantuitorul Iisus Hristos, prin Duhul Sfant, prin Jertfa Sa de pe Golgota, a venit sa ne dea viata si nu oricum, ci din belsug (cf. In 10, 10).
In acest caz, mai poate un om, oricat ar fi el de deznadajduit sau scarbit de viata pe care o duce, sa-si puna capat zilelor, renuntand cu lasitate lamentabila si ucigasa la viata, crezand ca moartea ar fi unica si cea mai putin costisitoare solutie? Dimpotriva! Daca totul s-ar sfarsi prin moarte zice inteleptul Socrate aceasta ar fi solutia ideala pentru cei rai. Dar lucrurile nu stau asa. Orice fapta savarsita de noi pe pamant va fi adusa la Judecata lui Dumnezeu. Exista o rasplata pentru cei buni si o pedeapsa pentru cei rai. Viata ni s-a dat ca s-o traim din plin, aducand roade pentru implinirea rostului nostru in lume.
Darul pe care ni l-a dat Dumnezeu trebuie sa-l punem in lucrare. Insa, prin pacatul sau ingrozitor, sinucigasul refuza in mod deliberat sa indeplineasca poruncile Tatalui Ceresc, asemenea robului netrebnic din parabola talantilor. Luandu-si viata, el curma...
In lunile din urma, in diferite orase din tara, s-au intamplat asemenea cazuri ce au alarmat cu totul justificat opinia publica si organele in drept. Pe buna dreptate, omul normal se intreaba daca o asemenea societate in care se petrec astfel de fapte mai functioneaza normal sau nu.
Cu totii stim ca sinuciderea este pacatul cel mai greu la care diavolul il mana pe om, pentru a-L infrunta pe Creatorul sau. Una este a-ti da viata, a-ti jertfi bunul cel mai de pret daruit de Dumnezeu, pentru a sluji o cauza mareata si sfanta, un ideal nobil; si alta este a-ti lua viata, a te sinucide din motive care isi au punctul de plecare in pierderea credintei in Dumnezeu si a increderii in tine insuti si in semenii tai, iar de aici alunecarea in sentimentul inutilitatii vietii. Caci tot cel ce isi va pierde viata pentru Dumnezeu, pentru mantuirea aproapelui, o va castiga. Nu numai pentru un anumit timp, denumit existenta pamanteasca, ci pentru vesnicie. Dar tot cel ce isi va pierde viata in mod voit, zicandu-I cu dispret si razvratire lui Dumnezeu: Ia- i ce este al Tau! (Mt 25, 25), acela isi va castiga osanda nu numai pentru viata de aici, de care s-a lepadat in chip netrebnic, ci pentru intreaga vesnicie.
Sinuciderea este suprema ofensa adusa lui Dumnezeu. Este, mai bine zis, o hula impotriva Duhului Sfant Puterea creatoare si datatoare de viata in cadrul Sfintei Treimi. DumnezeuDuhul Sfant este Domnul vietii, iar a-ti lua viata, in anumite momente de cumpana, inseamna a sfida cu nerusinare pe Acela Care atat de mult ne-a iubit pe noi cei invrajmasiti cu El, incat a dat pe singurul Sau Fiu, Unul Nascut, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (In 3, 16). Mai mult, daca diavolul vrea sa ne ia viata, sa ne-o piarda in beznele iadului, dimpotriva, Mantuitorul Iisus Hristos, prin Duhul Sfant, prin Jertfa Sa de pe Golgota, a venit sa ne dea viata si nu oricum, ci din belsug (cf. In 10, 10).
In acest caz, mai poate un om, oricat ar fi el de deznadajduit sau scarbit de viata pe care o duce, sa-si puna capat zilelor, renuntand cu lasitate lamentabila si ucigasa la viata, crezand ca moartea ar fi unica si cea mai putin costisitoare solutie? Dimpotriva! Daca totul s-ar sfarsi prin moarte zice inteleptul Socrate aceasta ar fi solutia ideala pentru cei rai. Dar lucrurile nu stau asa. Orice fapta savarsita de noi pe pamant va fi adusa la Judecata lui Dumnezeu. Exista o rasplata pentru cei buni si o pedeapsa pentru cei rai. Viata ni s-a dat ca s-o traim din plin, aducand roade pentru implinirea rostului nostru in lume.
Darul pe care ni l-a dat Dumnezeu trebuie sa-l punem in lucrare. Insa, prin pacatul sau ingrozitor, sinucigasul refuza in mod deliberat sa indeplineasca poruncile Tatalui Ceresc, asemenea robului netrebnic din parabola talantilor. Luandu-si viata, el curma...
