Sfinții ne-au umplut de har, de bucurie și de înțelepciune.
Iata, in aprilie 1990 s-a vazut o lumina mare la biserica de piatra care a fost construita prin grija acestor parinti. La pronaosul bisericii s-a vazut lumina, care apoi a inconjurat biserica. Sapandu-se in locul acesta s-au gasit sfintele lor moaste. De la inceput s-a inteles ca nu sunt oseminte obisnuite ale unor vietuitori de aici, ci sunt sfinte moaste, asa cum sublinia Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii noastre in cuvantul sau si cum vedem si noi. Sfintele moaste sunt galbene, si culoarea galbena a sfintelor moaste arata sfintenia lor. De aceea, sfintii care s-au intors aici, acum ridicandu-se din pamant, unde se aflau, sfintele lor moaste, odoarele lor scumpe, pline de harul Sfantul Duh. De acum inainte, ei n-au nevoie de odihna, precum noi. Ei n-au nevoie de hrana precum noi, ei n-au nevoie sa se adape cu apa, precum noi. Ci iata, ei sunt plini de daruri, ei s-au umplut de harul Sfantului Duh, sufletele lor sunt inaintea Tronului Preasfintei Treimi, inaintea Maicii Domnului. Sufletele lor s-au imbratisat cu sufletele celorlalti sfinti si harul cu care s-au imbracat se intinde din cer, pana la sfintele lor moaste.
Ei sunt neadormiti, ei vegheaza atunci cand si noi veghem, dar si atunci cand noi mai avem nevoie de somn, de odihna. Cei ce trec din viata aceasta in viata langa Dumnezeu fara suparare, fara noapte, fara foame, fara sete, dar hranindu-se si adapandu-se neincetat din Lumina harului lui Dumnezeu, acestia sunt semenii nostri cei apropiati, fratii nostri mai mari, care cu adevarat nu ne uita pe noi. Asa cum ingerii au fost asezati de Dumnezeu sa fie slujitorii nostri si fiecare dintre noi, la Botez, primim un inger care sa ne insoteasca si sa ne pazeasca, si sfintii, semenii nostri mai mari, biruitori, ne sunt aproape pentru ca ei s-au umplut de dragostea lui Dumnezeu. Iar dragostea lui Dumnezeu coboara pana la noi, pe pamant si dragostea lui...