Carantina, Autoizolarea și Depresia
Inaltpreasfintitul Calinic, Arhiepiscop al Argesului si Muscelului Dupa cum se vede, a dat peste romani ca nu a fost destul pana acum, in istorie, o stare anapoda carantina! Este o stare speciala, cand trebuie sa stam in casa, dupa ce ne-am infectat cu anumite boli care bantuie, din cand in cand, Romania, dar si [] Inaltpreasfintitul Calinic, Arhiepiscop al Argesului si MusceluluiDupa cum se vede, a dat peste romani ca nu a fost destul pana acum, in istorie, o stare anapoda carantina! Este o stare speciala, cand trebuie sa stam in casa, dupa ce ne-am infectat cu anumite boli care bantuie, din cand in cand, Romania, dar si pe cei care vin din afara tarii, aducand tot felul de reptile microscopice, asa cum este coronavirusul, care a umplut meridianele si paralelele Pamantului. Fiecare infectare are istoria ei, cauze si pricini diferite dupa vremuri, stari sociale si oameni.
Daca vii din afara tarii, unde ai luat contact cu cei bolnavi si daca te deplasezi, revenind acasa, in Romania, s-a randuit ca sa ai grija. Sa recunosti starea de fapt, sa declari curat si fara ascunzisuri si sa primesti statutul de incarantinat timp de 14 zile! Bine ca nu sunt mai multe, 140 sau 1400 de zile. Doar 14 zile trec ca ziua de ieri. Sunt zile putine de precautie, dar urmeaza o izbavire mai rapida.
Cine nu se bucura cand aude ca anumite persoane se autoizoleaza, deci cu hotarare, de la sine putere si vointa? Ce deplinatate de constiinta si responsabilitate, cum doar oamenii intelepti o fac si cu atat mai laudabil cand o fac singuri, fara sa fie atentionati, rugati sau siliti cu amenzi si chiar cu dosare penale!Daca deja am ajuns in regim de carantina nationala sau daca ne autoizolam, si aceasta ca solutie minima de prevenire a flagelului, putem sa ajungem si la un fenomen numit depresie.
Care sunt semnele cand suntem inhatati de stari deprimante? Cand ne incearca o stare patologica de tristete si descurajare profunda si persistenta, melancolie, nevroze avansate, irascibilitate, manii si furii dezlantuite ca din senin. Devine grava aceasta stare generala depresiva atunci cand incercam sa ajutam pe cel cuprins de neagra tristete, iar acesta respinge din start orice incercare de a-l scoate din astfel de stare. I se pare ca este amenintat cu luarea obiectului de joaca psihologica.
Daca se impun masuri de precautie pentru sanatatea trupului, este necesar, de buna seama, ca sa avem grija mare si de sanatatea sufletului. Gandul ma duce la toti cei care au avut grele incercari de singuratate in decursul istoriei noastre zbuciumate.
Sa ne gandim la anumite aspecte, ca sa ne treaca uratul care ne poate cuprinde:1. Cine nu-si aminteste de sihastrii din pesteri, unii zavorati, adica ziditi in chilii, grote si alte pesteri? Cu voia lor! Se cunosc nume celebre de zavorati . Cum stateau cu uratul si plictiseala?Apoi, ei au hotarat de bunavoie si nesiliti de nimeni! S-au autoizolat! Cu program de rugaciune tinut din scurt! Cand ai program de ruga, nu te plictisesti si nu-ti vine uratul nici in gand, nici la inima si nici la suflet. E vorba de disciplina si program riguros, cu rabdare si seriozitate. Pentru aceasta trebuie sa ai credinta solida si sa nu glumesti cu cele sfinte!2. Cine nu-si aminteste de cuviosii celebri, numiti stalpnici, fiind o droaie de nume? Ce au gandit cand si-au ales sa stea in cuiburi ca pasarile cerului? Credinta si iubirea fata de Domnul Dumnezeu! Acolo sus, pe stalp, nu se uitau doar la stele noaptea si ziua ii batea soarele in cap, ci se adresau lui Iisus Hristos pentru salvarea lumii. Efectiv munceau cu duhul si cu sufletul si asta o viata de om, nu doar 14, 100 si alte zile, deci perioade scurte! E greu sa fim disciplinati! Suntem hiretici de la firea noastra nabadaioasa.3. Cine nu-si aminteste de mamele noastre, sotiile si gospodinele care stau de zeci de ani intr-o permanenta carantina, robite de slujire ca sotie, mama si gospodina!? Mama, sotia si gospodina, femeia aceasta eroica, sfanta si martira este mereu in carantina ! Chiar nu ne gandim la aceasta fiica a lui Dumnezeu care nu se plange de nimeni si nimic?Rabda ca Dumnezeu!Doamne, dar nu va ganditi un pic si la Dumnezeu? El este in carantina universala cosmica ! Daca ar lipsi si nu ar sta Acasa, nu s-ar prabusi toate? Vai de capul nostru! Chiar nu avem mila de Domnul Dumnezeu? Tot ne plangem pe noi? Pe Dumnezeu nu vrea nimeni sa Il planga? Unde este comuniunea noastra cu Dumnezeu!?Devenim candidati in apele tulburi ale depresiei? Ca sa fim feriti si sa nu cadem in spaime si ganduri negre este necesar sa nu uitam sa ne luam anumite masuri de precautie nu doar pentru 14, 50, 80 de zile, ci pentru vremuri indelungate, pentru a deveni obisnuinta sau a doua natura salvatoare in orice valuri care vor mai veni asupra noastra!Legatura stransa cu Domnul Dumnezeu prin rugaciune, recunoasterea starii de pacatosenie, impacarea cu El, cu semenii nostri, incepand cu familia si cu noi insine....
Daca vii din afara tarii, unde ai luat contact cu cei bolnavi si daca te deplasezi, revenind acasa, in Romania, s-a randuit ca sa ai grija. Sa recunosti starea de fapt, sa declari curat si fara ascunzisuri si sa primesti statutul de incarantinat timp de 14 zile! Bine ca nu sunt mai multe, 140 sau 1400 de zile. Doar 14 zile trec ca ziua de ieri. Sunt zile putine de precautie, dar urmeaza o izbavire mai rapida.
Cine nu se bucura cand aude ca anumite persoane se autoizoleaza, deci cu hotarare, de la sine putere si vointa? Ce deplinatate de constiinta si responsabilitate, cum doar oamenii intelepti o fac si cu atat mai laudabil cand o fac singuri, fara sa fie atentionati, rugati sau siliti cu amenzi si chiar cu dosare penale!Daca deja am ajuns in regim de carantina nationala sau daca ne autoizolam, si aceasta ca solutie minima de prevenire a flagelului, putem sa ajungem si la un fenomen numit depresie.
Care sunt semnele cand suntem inhatati de stari deprimante? Cand ne incearca o stare patologica de tristete si descurajare profunda si persistenta, melancolie, nevroze avansate, irascibilitate, manii si furii dezlantuite ca din senin. Devine grava aceasta stare generala depresiva atunci cand incercam sa ajutam pe cel cuprins de neagra tristete, iar acesta respinge din start orice incercare de a-l scoate din astfel de stare. I se pare ca este amenintat cu luarea obiectului de joaca psihologica.
Daca se impun masuri de precautie pentru sanatatea trupului, este necesar, de buna seama, ca sa avem grija mare si de sanatatea sufletului. Gandul ma duce la toti cei care au avut grele incercari de singuratate in decursul istoriei noastre zbuciumate.
Sa ne gandim la anumite aspecte, ca sa ne treaca uratul care ne poate cuprinde:1. Cine nu-si aminteste de sihastrii din pesteri, unii zavorati, adica ziditi in chilii, grote si alte pesteri? Cu voia lor! Se cunosc nume celebre de zavorati . Cum stateau cu uratul si plictiseala?Apoi, ei au hotarat de bunavoie si nesiliti de nimeni! S-au autoizolat! Cu program de rugaciune tinut din scurt! Cand ai program de ruga, nu te plictisesti si nu-ti vine uratul nici in gand, nici la inima si nici la suflet. E vorba de disciplina si program riguros, cu rabdare si seriozitate. Pentru aceasta trebuie sa ai credinta solida si sa nu glumesti cu cele sfinte!2. Cine nu-si aminteste de cuviosii celebri, numiti stalpnici, fiind o droaie de nume? Ce au gandit cand si-au ales sa stea in cuiburi ca pasarile cerului? Credinta si iubirea fata de Domnul Dumnezeu! Acolo sus, pe stalp, nu se uitau doar la stele noaptea si ziua ii batea soarele in cap, ci se adresau lui Iisus Hristos pentru salvarea lumii. Efectiv munceau cu duhul si cu sufletul si asta o viata de om, nu doar 14, 100 si alte zile, deci perioade scurte! E greu sa fim disciplinati! Suntem hiretici de la firea noastra nabadaioasa.3. Cine nu-si aminteste de mamele noastre, sotiile si gospodinele care stau de zeci de ani intr-o permanenta carantina, robite de slujire ca sotie, mama si gospodina!? Mama, sotia si gospodina, femeia aceasta eroica, sfanta si martira este mereu in carantina ! Chiar nu ne gandim la aceasta fiica a lui Dumnezeu care nu se plange de nimeni si nimic?Rabda ca Dumnezeu!Doamne, dar nu va ganditi un pic si la Dumnezeu? El este in carantina universala cosmica ! Daca ar lipsi si nu ar sta Acasa, nu s-ar prabusi toate? Vai de capul nostru! Chiar nu avem mila de Domnul Dumnezeu? Tot ne plangem pe noi? Pe Dumnezeu nu vrea nimeni sa Il planga? Unde este comuniunea noastra cu Dumnezeu!?Devenim candidati in apele tulburi ale depresiei? Ca sa fim feriti si sa nu cadem in spaime si ganduri negre este necesar sa nu uitam sa ne luam anumite masuri de precautie nu doar pentru 14, 50, 80 de zile, ci pentru vremuri indelungate, pentru a deveni obisnuinta sau a doua natura salvatoare in orice valuri care vor mai veni asupra noastra!Legatura stransa cu Domnul Dumnezeu prin rugaciune, recunoasterea starii de pacatosenie, impacarea cu El, cu semenii nostri, incepand cu familia si cu noi insine....
