S-a întâmplat în 23 iulie 1914
S-a intamplat in 23 iulie 1914: Imperiul austro-ungar a emis un ultimatum Serbiei, dupa asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand. Actul a precedat izbucnirea primului razboi mondial Primul razboi mondial a fost probabil cea mai nimicitoare infruntare a tuturor timpurilor. Peste 25 de tari au luat parte la conflict, fie de partea Antantei, fie de cea a []The post S-a intamplat in 23 iulie 1914 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 23 iulie 1914 was first posted on iulie 23, 2020 at 2:30 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 23 iulie 1914: Imperiul austro-ungar a emis un ultimatum Serbiei, dupa asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand. Actul a precedat izbucnirea primului razboi mondial Primul razboi mondial a fost probabil cea mai nimicitoare infruntare a tuturor timpurilor. Peste 25 de tari au luat parte la conflict, fie de partea Antantei, fie de cea a Puterilor Centrale. Printre marile puteri aliate, victorioase in cele din urma, se numara Franta, Marea Britanie, Rusia, Italia, Japonia si, din 1917, Statele Unite ale Americii. Nucleul Puterilor Centrale il constituiau Germania, Austro-Ungaria si Imperiul Otoman (Turcia). Primul razboi mondial a dus la prabusirea a patru mari dinastii imperiale in Germania, Rusia, Austro-Ungaria si Turcia. A fost cauza Revolutiei Ruse din 1917, a destabilizat Europa si a sadit germenii celui de Al Doilea Razboi Mondial.
Scara umana a conflictului e in egala masura monumentala. Peste 65 000 000 de soldati au alcatuit corpul armatelor terestre, fortelor navale si aeriene.
In jur de 8 500 000 de oameni au pierit si peste 21 000 000 au fost raniti. Pe deasupra, populatia civila a trudit la faurirea unui numar impresionant de arme, munitie si alte necesitati. Datorita aportului civililor, primul razboi mondial a fost si primul razboi total. Pe 28 iunie 1914, arhiducele Franz Ferdinand al Austro-Ungariei a fost asasinat. Crima s-a petrecut la Sarajevo, capitala provinciei austriece Bosnia. Autorul ei era Gavrilo Princip, un anarhist bosniac format in Serbia. Austria a sustinut ca guvernul sarb ar fi pregatit si inarmat grupul lui Princip, cunoscut sub numele de Mana Neagra. Tensiuni intre Serbia si Austro-Ungaria existau de multi ani, intrucat nationalistii sarbi doreau sa uneasca toate popoarele slave din Balcani intr-un stat federal. Din acest stat urmau sa faca parte si slavii de pe teritoriul Austro-Ungariei, fapt ce a determinat impotrivirea ferma a imperiului. Austro-Ungaria a hotarat sa foloseasca asasinatul drept pretext pentru a-si incheia socotelile cu Serbia. Germania a anuntat ca ofera sprijin Austriei in cazul unei confruntari. Pe 23 iulie, Austro-Ungaria a dat un ultimatum Serbiei, solicitand raspunsul in 48 de ore. Serbia a raspuns pe 25 iulie, sugerand insa ca o parte dintre cereri sa fie reportate altor puteri europene. Austro-Ungaria a refuzat propunerea, pe 28 iulie declarand razboi Serbiei. Toate natiunile Europei se asteptau la acest deznodamant. De ani buni, natiunile grupate intr-o alianta sau alta semnau diverse tratate si aliante. La inceputul lui 1914, Europa era impartita in doua tabere. Germania, Austro-Ungaria si Italia faceau parte din Tripla Alianta. Dupa retragerea Italiei si cooptarea Imperiului Otoman, natiunile Aliantei isi vor lua numele de Puteri Centrale. De cealalta parte, Rusia, Franta si Maria Britanie se constituisera in Tripla intelegere, devenita Antanta. Cu exceptia Bulgariei, statele din Balcani au luat partea Serbiei si a Aliatilor din Antanta. Aceste aliante au fost puse in miscare in urma declaratiei de razboi facute de Austro-Ungaria. In mai putin de o saptamana, intreaga Europa statea sub semnul razboiului. Pe 29 iulie, Rusia si-a mobilizat efectivele la granita cu Austria si Germania, cu intentia exprimata de a impiedica distrugerea Serbiei. In secret, Rusia urmarea acapararea unor teritorii ale Imperiului Otoman, dar initiativele precedente fusesera stingherite de Austro-Ungaria si de Germania. Imperiul tarist dorea sa aiba controlul Constantinopolului si al stramtorilor Bosfor si Dardanele. Pe 31 iulie, Germania a cerut Rusiei sa inceteze pregatirile de razboi, iar Frantei, printr-un ultimatum, sa-si declare neutralitatea in cazul declansarii unui conflict intre cele doua mari puteri. Franta si Germania erau rivale istorice si isi disputau inca regiunea Alsacia-Lorena. Atat Rusia, cat si Franta au ignorat solicitarile germane. Pe 1 august izbucneau luptele pe granita ruso-germana. Pe 3 august, Germania declara razboi Frantei. Relatiile dintre Germania si Marea Britanie se inrautatisera treptat inainte de 1914. Anglia era invinuita ca impiedica Germania sa devina o mare putere mondiala. Inca de la inceputul razboiului, Germania si-a facut cunoscute intentiile de a ataca Franta prin Belgia. In 1838, Anglia si Franta semnasera un tratat cu Germania, ce garanta independenta si neutralitatea Belgiei. Pe 4 august 1914, Marea Britanie a declarat razboi Germaniei, pentru a asigura neutralitatea Belgiei. Peste tot in Imperiul Britanic se faceau pregatiri de razboi. Japonia s-a alaturat Aliatilor pe 23 august. Italia isi pastra pentru moment neutralitatea, in pofida apartenentei la Tripla Alianta.
Multi italieni ar fi dorit sa intre in razboi de partea Aliatilor, pentru a recupera teritorii austro-ungare populate de semeni de-ai lor. Toate marile puteri intocmisera planuri pentru victorii rapide, dar nici una nu era pregatita pentru un razboi de uzura. Planul german Schlieffen purtand numele contelui Alfred von Schlieffen, renumit strateg militar era conceput spre a evita un razboi pe doua fronturi, costisitor si de lunga durata. Flancul stang urma sa blocheze armata franceza pe malul Rinului, in timp ce flancul drept avea sa patrunda prin Belgia in nordul Frantei, cu destinatia Paris. Dupa scoaterea Frantei din razboi, germanii aveau de gand sa-si transporte fortele pe cale feroviara in est, pentru a infrange Rusia. Francezii au ales sa respecte neutralitatea Belgiei, renuntand la posibilitatea de-a ataca Germania prin nord. In schimb, si-au concentrat trupele in centru si pe flancul drept, planuind o lovitura pe frontul Rinului. Rusii urmareau sa separe fortele germane de cele austro-ungare si apoi sa dezlantuie ofensiva impotriva Berlinului. Doar Planul Schlieffen a fost aproape de realizare, restul fiind rapid dejucate. Flancul drept al armatei germane s-a apropiat amenintator de Paris, dar a fost respins de francezi in prima Batalie de pe Marna, una dintre putinele inclestari decisive din timpul razboiului. Armata franceza numara aproape patru milioane de ostasi, asemenea Germaniei, insa doar o treime erau pregatiti pentru a servi in linia...
S-a intamplat in 23 iulie 1914 was first posted on iulie 23, 2020 at 2:30 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 23 iulie 1914: Imperiul austro-ungar a emis un ultimatum Serbiei, dupa asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand. Actul a precedat izbucnirea primului razboi mondial Primul razboi mondial a fost probabil cea mai nimicitoare infruntare a tuturor timpurilor. Peste 25 de tari au luat parte la conflict, fie de partea Antantei, fie de cea a Puterilor Centrale. Printre marile puteri aliate, victorioase in cele din urma, se numara Franta, Marea Britanie, Rusia, Italia, Japonia si, din 1917, Statele Unite ale Americii. Nucleul Puterilor Centrale il constituiau Germania, Austro-Ungaria si Imperiul Otoman (Turcia). Primul razboi mondial a dus la prabusirea a patru mari dinastii imperiale in Germania, Rusia, Austro-Ungaria si Turcia. A fost cauza Revolutiei Ruse din 1917, a destabilizat Europa si a sadit germenii celui de Al Doilea Razboi Mondial.
Scara umana a conflictului e in egala masura monumentala. Peste 65 000 000 de soldati au alcatuit corpul armatelor terestre, fortelor navale si aeriene.
In jur de 8 500 000 de oameni au pierit si peste 21 000 000 au fost raniti. Pe deasupra, populatia civila a trudit la faurirea unui numar impresionant de arme, munitie si alte necesitati. Datorita aportului civililor, primul razboi mondial a fost si primul razboi total. Pe 28 iunie 1914, arhiducele Franz Ferdinand al Austro-Ungariei a fost asasinat. Crima s-a petrecut la Sarajevo, capitala provinciei austriece Bosnia. Autorul ei era Gavrilo Princip, un anarhist bosniac format in Serbia. Austria a sustinut ca guvernul sarb ar fi pregatit si inarmat grupul lui Princip, cunoscut sub numele de Mana Neagra. Tensiuni intre Serbia si Austro-Ungaria existau de multi ani, intrucat nationalistii sarbi doreau sa uneasca toate popoarele slave din Balcani intr-un stat federal. Din acest stat urmau sa faca parte si slavii de pe teritoriul Austro-Ungariei, fapt ce a determinat impotrivirea ferma a imperiului. Austro-Ungaria a hotarat sa foloseasca asasinatul drept pretext pentru a-si incheia socotelile cu Serbia. Germania a anuntat ca ofera sprijin Austriei in cazul unei confruntari. Pe 23 iulie, Austro-Ungaria a dat un ultimatum Serbiei, solicitand raspunsul in 48 de ore. Serbia a raspuns pe 25 iulie, sugerand insa ca o parte dintre cereri sa fie reportate altor puteri europene. Austro-Ungaria a refuzat propunerea, pe 28 iulie declarand razboi Serbiei. Toate natiunile Europei se asteptau la acest deznodamant. De ani buni, natiunile grupate intr-o alianta sau alta semnau diverse tratate si aliante. La inceputul lui 1914, Europa era impartita in doua tabere. Germania, Austro-Ungaria si Italia faceau parte din Tripla Alianta. Dupa retragerea Italiei si cooptarea Imperiului Otoman, natiunile Aliantei isi vor lua numele de Puteri Centrale. De cealalta parte, Rusia, Franta si Maria Britanie se constituisera in Tripla intelegere, devenita Antanta. Cu exceptia Bulgariei, statele din Balcani au luat partea Serbiei si a Aliatilor din Antanta. Aceste aliante au fost puse in miscare in urma declaratiei de razboi facute de Austro-Ungaria. In mai putin de o saptamana, intreaga Europa statea sub semnul razboiului. Pe 29 iulie, Rusia si-a mobilizat efectivele la granita cu Austria si Germania, cu intentia exprimata de a impiedica distrugerea Serbiei. In secret, Rusia urmarea acapararea unor teritorii ale Imperiului Otoman, dar initiativele precedente fusesera stingherite de Austro-Ungaria si de Germania. Imperiul tarist dorea sa aiba controlul Constantinopolului si al stramtorilor Bosfor si Dardanele. Pe 31 iulie, Germania a cerut Rusiei sa inceteze pregatirile de razboi, iar Frantei, printr-un ultimatum, sa-si declare neutralitatea in cazul declansarii unui conflict intre cele doua mari puteri. Franta si Germania erau rivale istorice si isi disputau inca regiunea Alsacia-Lorena. Atat Rusia, cat si Franta au ignorat solicitarile germane. Pe 1 august izbucneau luptele pe granita ruso-germana. Pe 3 august, Germania declara razboi Frantei. Relatiile dintre Germania si Marea Britanie se inrautatisera treptat inainte de 1914. Anglia era invinuita ca impiedica Germania sa devina o mare putere mondiala. Inca de la inceputul razboiului, Germania si-a facut cunoscute intentiile de a ataca Franta prin Belgia. In 1838, Anglia si Franta semnasera un tratat cu Germania, ce garanta independenta si neutralitatea Belgiei. Pe 4 august 1914, Marea Britanie a declarat razboi Germaniei, pentru a asigura neutralitatea Belgiei. Peste tot in Imperiul Britanic se faceau pregatiri de razboi. Japonia s-a alaturat Aliatilor pe 23 august. Italia isi pastra pentru moment neutralitatea, in pofida apartenentei la Tripla Alianta.
Multi italieni ar fi dorit sa intre in razboi de partea Aliatilor, pentru a recupera teritorii austro-ungare populate de semeni de-ai lor. Toate marile puteri intocmisera planuri pentru victorii rapide, dar nici una nu era pregatita pentru un razboi de uzura. Planul german Schlieffen purtand numele contelui Alfred von Schlieffen, renumit strateg militar era conceput spre a evita un razboi pe doua fronturi, costisitor si de lunga durata. Flancul stang urma sa blocheze armata franceza pe malul Rinului, in timp ce flancul drept avea sa patrunda prin Belgia in nordul Frantei, cu destinatia Paris. Dupa scoaterea Frantei din razboi, germanii aveau de gand sa-si transporte fortele pe cale feroviara in est, pentru a infrange Rusia. Francezii au ales sa respecte neutralitatea Belgiei, renuntand la posibilitatea de-a ataca Germania prin nord. In schimb, si-au concentrat trupele in centru si pe flancul drept, planuind o lovitura pe frontul Rinului. Rusii urmareau sa separe fortele germane de cele austro-ungare si apoi sa dezlantuie ofensiva impotriva Berlinului. Doar Planul Schlieffen a fost aproape de realizare, restul fiind rapid dejucate. Flancul drept al armatei germane s-a apropiat amenintator de Paris, dar a fost respins de francezi in prima Batalie de pe Marna, una dintre putinele inclestari decisive din timpul razboiului. Armata franceza numara aproape patru milioane de ostasi, asemenea Germaniei, insa doar o treime erau pregatiti pentru a servi in linia...
