Credința – izvor de inspirație în trecut și-n prezent
In ultima jumatate a secolului al XIX-lea, filozofii au analizat libertatea in raport cu tendintele subiectivitatii umane: vointa, pasiunea, ratiunea sau tendinta prereflexiva spre transcendenta, spre autodepasire. Schopenhauer a ajuns sa nege libertatea, intrucat a sustinut ca vointa insasi e, intr-un fel, comandata de propria sa natura si structura. Daca in precedentul sistem eram privati []In ultima jumatate a secolului al XIX-lea, filozofii au analizat libertatea in raport cu tendintele subiectivitatii umane: vointa, pasiunea, ratiunea sau tendinta prereflexiva spre transcendenta, spre autodepasire.
Schopenhauer a ajuns sa nege libertatea, intrucat a sustinut ca vointa insasi e, intr-un fel, comandata de propria sa natura si structura. Daca in precedentul sistem eram privati de a ne manifesta conform propriei vointe si gandiri, actualmente beneficiem de libertatea de-a recunoaste si sustine ca si noi, exceptand minoritatea ce o reprezinta ateii, avem un Dumnezeu, ca si celelalte popoare care Il recunosc pe Acesta sub diferite forme.
Documentele istorice au dovedit ca, si in formarea poporului roman si a limbii romane, crestinismul a avut un rol important. Din Sud, din Imperiu, a ajuns in fosta provincie nord-dunareana tipul de cruce cu monograma lui Hristos, ca in descoperirea de la Biertan, specifica pentru perioada de domnie a Imparatului Constantin. Izvoarele epigrafice, descoperite in Ulpia Traiana Sarmisegetusa, atestau Inchinarea catre Dumnezeul Etern, iar in anul 313, d. Hr., Imparatul Constantin cel Mare acorda libertate de cult crestinismului.
Dumnezeu nu se poate confunda cu pamantul, cu apa, cu cerul sau cu astrele; El este Creatorul lor.
Benedict Spinoza afirma ca, in afara de Dumnezeu, nu poate exista si nu poate fi conceputa alta substanta. Morala religioasa se intemeiaza pe ideea ca Dumnezeu este izvorul si garantul normelor noastre morale.
La Aristotel, Dumnezeu exista in mod necesar, si, fiind necesar, El era identificat cu binele, neavand intindere si neputand a se divide. Omul trebuie sa-si struneasca vointa, intrucat aceasta sa nu-i poata depasi judecatile pe care intelectul i le infatiseaza in chip limpede si distinct.
Ren Descartes Il concepe pe Dumnezeu ca pe un garant al adevarului. Cum adevarul este o perfectie, el nu poate proveni de la om, care, pe ansamblu, e imperfect si isi are sursa intr-o Fiinta perfecta, adica in Dumnezeu.
Blaise Pascal isi propune sa caute argumente rationale in favoarea existentei dumnezeiesti; omul care va fi credincios, cinstit, recunoscator, sincer si drept va castiga o infinitate de vieti nesfarsit de fericite; unele avantaje, cum ar fi faptul ca omul devine mai cinstit, sunt verificabile, pentru ca apartin vietii reale.
Intr-o religie...
Schopenhauer a ajuns sa nege libertatea, intrucat a sustinut ca vointa insasi e, intr-un fel, comandata de propria sa natura si structura. Daca in precedentul sistem eram privati de a ne manifesta conform propriei vointe si gandiri, actualmente beneficiem de libertatea de-a recunoaste si sustine ca si noi, exceptand minoritatea ce o reprezinta ateii, avem un Dumnezeu, ca si celelalte popoare care Il recunosc pe Acesta sub diferite forme.
Documentele istorice au dovedit ca, si in formarea poporului roman si a limbii romane, crestinismul a avut un rol important. Din Sud, din Imperiu, a ajuns in fosta provincie nord-dunareana tipul de cruce cu monograma lui Hristos, ca in descoperirea de la Biertan, specifica pentru perioada de domnie a Imparatului Constantin. Izvoarele epigrafice, descoperite in Ulpia Traiana Sarmisegetusa, atestau Inchinarea catre Dumnezeul Etern, iar in anul 313, d. Hr., Imparatul Constantin cel Mare acorda libertate de cult crestinismului.
Dumnezeu nu se poate confunda cu pamantul, cu apa, cu cerul sau cu astrele; El este Creatorul lor.
Benedict Spinoza afirma ca, in afara de Dumnezeu, nu poate exista si nu poate fi conceputa alta substanta. Morala religioasa se intemeiaza pe ideea ca Dumnezeu este izvorul si garantul normelor noastre morale.
La Aristotel, Dumnezeu exista in mod necesar, si, fiind necesar, El era identificat cu binele, neavand intindere si neputand a se divide. Omul trebuie sa-si struneasca vointa, intrucat aceasta sa nu-i poata depasi judecatile pe care intelectul i le infatiseaza in chip limpede si distinct.
Ren Descartes Il concepe pe Dumnezeu ca pe un garant al adevarului. Cum adevarul este o perfectie, el nu poate proveni de la om, care, pe ansamblu, e imperfect si isi are sursa intr-o Fiinta perfecta, adica in Dumnezeu.
Blaise Pascal isi propune sa caute argumente rationale in favoarea existentei dumnezeiesti; omul care va fi credincios, cinstit, recunoscator, sincer si drept va castiga o infinitate de vieti nesfarsit de fericite; unele avantaje, cum ar fi faptul ca omul devine mai cinstit, sunt verificabile, pentru ca apartin vietii reale.
Intr-o religie...
