ERAM COPIL
Eram copil cand prima datain lupta am cazut invinssi-n biata inima curataurate patimi s-au aprins! In valvataia lor nestansa,de-atunci am aruncat mereuintreaga bogatie stransain taina sufletului meu. Comoara dragostei senine,frumsetea gandului curat,curatele simtiri divine,in focul lor le-am aruncat! Frumoasa-mi nevinovatieacolo-n el s-a mistuit,iar azi mi-e inima pustiesi-n suflet gol nemarginit! Dar cand incep a intelegeal []Eram copil cand prima datain lupta am cazut invinssi-n biata inima curataurate patimi s-au aprins!In valvataia lor nestansa,de-atunci am aruncat mereuintreaga bogatie stransain taina sufletului meu.
Comoara dragostei senine,frumsetea gandului curat,curatele simtiri divine,in focul lor le-am aruncat!Frumoasa-mi nevinovatieacolo-n el s-a mistuit,iar azi mi-e inima pustiesi-n suflet gol nemarginit!Dar cand incep a intelegeal vietii pret de la-nceput,un pumn de spuza se alegedin tot ce-n suflet am avut!Printre ruinele iubiteeu caut cu plans indureratatatea doruri mistuitede focul crudului pacat.
Privesc cenusa-mprastiatasi-ndurerat m-aplec s-o strang,aceasta mi-e averea toata,ma uit la ea si plang si plang. Iisuse, n-am decat suspine,n-am nici o cale, nici un tel,in suflet n-am decat ruine ce oare sa- i mai dau din el?Dar cred ca Tu poti iar aprindechiar vatra inimilor recicand, cu iubirea Ta fierbinte,spre ele-nduiosat Te-apleci!O, sufla Tu si-n spuza ceiece mi-a ramas din stinsul jar,mai este poate vreo scanteiesi poate s-o aprinde iar.
Sa arda raul tot si mare sa creasca focul sfant incins,ca focul jertfei pe altare,in veci puternic si nestins!TRAIAN DORZ din Cantarile Dintai , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Comoara dragostei senine,frumsetea gandului curat,curatele simtiri divine,in focul lor le-am aruncat!Frumoasa-mi nevinovatieacolo-n el s-a mistuit,iar azi mi-e inima pustiesi-n suflet gol nemarginit!Dar cand incep a intelegeal vietii pret de la-nceput,un pumn de spuza se alegedin tot ce-n suflet am avut!Printre ruinele iubiteeu caut cu plans indureratatatea doruri mistuitede focul crudului pacat.
Privesc cenusa-mprastiatasi-ndurerat m-aplec s-o strang,aceasta mi-e averea toata,ma uit la ea si plang si plang. Iisuse, n-am decat suspine,n-am nici o cale, nici un tel,in suflet n-am decat ruine ce oare sa- i mai dau din el?Dar cred ca Tu poti iar aprindechiar vatra inimilor recicand, cu iubirea Ta fierbinte,spre ele-nduiosat Te-apleci!O, sufla Tu si-n spuza ceiece mi-a ramas din stinsul jar,mai este poate vreo scanteiesi poate s-o aprinde iar.
Sa arda raul tot si mare sa creasca focul sfant incins,ca focul jertfei pe altare,in veci puternic si nestins!TRAIAN DORZ din Cantarile Dintai , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului