“Oameni şi Istorii”, Fr. Vasile Boga – De la beție, la Hristos
Fr. Vasile Boga din Rogoz, Maramures, a fost eliberat din patima betiei prin Oastea Domnului. Puterea lui Hristos l-a smuls de pe drumul pierzarii. Prin incercari si greutati a ramas statornic in lucrarea lui Dumnezeu. In discutia pe care am avut-o ne-a istorisit minunea schimbarii vietii lui si despre vremurile pline de har pe care []Fr. Vasile Boga din Rogoz, Maramures, a fost eliberat din patima betiei prin Oastea Domnului. Puterea lui Hristos l-a smuls de pe drumul pierzarii. Prin incercari si greutati a ramas statornic in lucrarea lui Dumnezeu. In discutia pe care am avut-o ne-a istorisit minunea schimbarii vietii lui si despre vremurile pline de har pe care le-a trait in satul sau. Slavit sa fie Domnul! In veci amin! Cum va numiti? Vasile Boga.
Cand si unde v-ati nascut?M-am nascut in satul Libotin, in anul 1938, in ziua de 13 aprilie.
Sa-mi spuneti o intamplare din copilaria dumneavoastra pe care v-o aduceti aminte si care v-a ramas in memorie.
Da. Eram copil. Am fost cinci frati. Patru frati si o sora. Eram cel mai mic. Cel mai mare traieste si acum. Are nouazeci de ani. M-a trimis tata la cai. Intr-o dimineata am fost nervos si nu am vrut sa ma duc si m-am dus sa incalec pe cal. i cum m-am urcat pe cal, calul a inceput sa improaste si am cazut in cap. Acolo am ramas, pana au venit sa ma duca. Aceasta a fost prima intamplare. Dupa aceea am avut mai multe intamplari din viata pentru ca am fost tot pe camp. Atunci asa era. Le spun la prietenii acestia ai mei care sunt mai tineri ca noi in primii ani de scoala, dupa ce au plecat ungurii am fost inscris la unguri au venit niste invatatori. Dar numai iarna mergeam la scoala, ca primavara mergeam la vite, toamna la vite. Daca ne prezentam prima zi la scoala si ultima zi, treceam clasa. Eram buni trecuti. Trei clase, asa le-am facut. Numai in clasa patra am avut invatator de la inceput pana la sfarsit. Nu am mai putut sa lipsim. Cand am terminat clasa a patra, s-a intrerupt ciclul, ciclul doi nu a mai fost in sat. i am mers peste deal, in Lapusul Romanesc, aici este comuna, cu traistuta si cu cartile, mai multi copii mergeam acolo pana cand a luat fiinta ciclul doi in satul nostru. Cand am intrat in clasa a patra nu stiam sa scriu. Eram in clasa a patra, dar nu stiam scrie. Incepeam sa scriu si scriam cu litera mare la mijlocul cuvantului nu la inceput. Era ceva nemaipomenit. Dupa aceea ne-am obisnuit. Am invatat, am terminat sapte clase, am plecat la oi. Noi am prins anii aceia, noi am prins cei mai grei ani in timpul razboiului si dupa razboi. Tata era in Budapesta la concentrari, bunicul era batran, bunica era batrana, mama cu copiii i cand au plecat ungurii ne-au dus caruta, caii nu numai la noi la toti din sat. Au lasat doua perechi de cai. Erau niste masini de imblatit graul, de treierat graul, cu cai, se invarteau caii si numai la aceia au lasat cai. Restul i-au dus toti. Nu ne-a mai dat nimeni, nimic. Tata, cand a venit din Budapesta acolo le-au platit a venit acasa si a cumparat un cal si patru oi. i de atunci, din 1945 si pana anul acesta nu a lipsit nici un an sa nu avem oi. Acum nu mai avem. Le-am vandut toate. Dupa aceea am mers cu oile pana am plecat in armata. Vara la oi, iarna, acasa in gospodarie, in padure, cu balegar la camp Noi n-am avut nimic. Cand ne-am casatorit in vremea colectivului noi n-am avut avere, noi n-am avut nimic. Dupa aceea am cumparat un cal. Am avut trei oameni, trei cai in colectiv. i am lucrat cu caii in colectiv si dupa noi au luat tot satul, pana cand a fost plin.
Era saracie atunci, dar credinta era?Eu am cunoscut lucrarea Oastei Domnului in 1948. Erau aici trei frati: fratele Nicolae anta, fratele Nistor [ anta] si a fost un frate care era din satul meu, Vasile Perta. Acestia trei, au fost si surori. i veneau acolo si faceau adunare, in Postul Pastelui, iarna si era atat de dornica lumea si atat de iubitoare Venea tot satul, cu feciori, cu fete Era casa din lemn cu doua camere, era plina casa si batrani si tineri si fetele si feciorii veneau toti acolo. Eu, de atunci stiu cantarile: Iisuse-al meu tovaras scump , Iisuse vesnic calator , Bate moartea la fereastra , Omule, ce-n asta lume . De atunci le stiu eu, din 1948. Dupa ce a inceput constrangerea asta nu ne-a mai cercetat nimeni n-au mai venit, fratii acestia erau doar ei, trei. Fratele Nicolae avea darul de a canta. Canta asa de frumos tii cum e? Mie mi-au placut cantarile.
Cum v-ati apropiat de Dumnezeu?Dupa ce m-am casatorit, am venit, in luna februarie 1963 mi-a fost nunta, in 23 februarie, era o iarna lunga, cu caslegile lungi Ne-am casatorit. Eu lucram la o mina, la Baiut si am venit aici, in Rogoz. M-am casatorit cu sotia mea, cu Ioana. Lucram la mina si veneam o data pe saptamana, acasa. Socrii, intr-adevar, mi-au spus: Mai, lasa-te, doar traiesc oamenii Nu mai merge, nu mai merge, nu mai merge! . i am stat, din 1961 pana in 1963, vara. i nu m-am dus. Am facut scoala de miner, calificat, eram sef de brigada si acolo. Ca am avut cap bun, bun. Pe cand ne-am casatorit si n-am mai mers la lucru, am avut pe cineva la Ocolul Silvic. i m-am dus si i-am povestit rudenie de-a noastra din sat, era tehnician, acolo si i-am spus situatia. Zice: Mai, am un post de padurar, dar pana se pensioneaza padurarul. i te angajez padurar. A trecut putin timp si il trimit odata pe socrul in Targu-Lapus. Zic: Fii atent, du-te pe la Ocol si spune cine esti, ca uite, nu mi-au mai dat nici un raspuns. . Atunci a luat fiinta, in 1963, sectorul de exploatare a lemnului. i pe el l-au pus sef de sector. Deci, se mutase de la Ocol. i cei de la Ocol i-au spus: Pe cine cauti? Pe Ferencz . Zice Du-te, ca uite unde e! S-a dus la el. Zice: Spune-i la Vasile sa vina maine la mine ca am post de magazionier. Ca-i mai bine ca a inchide si deschide padurea. M-am dus si m-am angajat acolo magazionier. i am stat pana in 1966, magazionier. Ma aveam bine cu directorul de exploatare Tovarasu director, m-as duce si eu la o scoala ca toata lumea se califica. i intr-o buna zi apare un ordin ca la magazie trebuie cu liceul si eu nu am decat sapte clase. i m-am dus la scoala de tractoristi in Satu-Mare. Pe sase luni. In 1966, la 1 iulie m-am dus la scoala. Acolo m-au pus sef de clasa. Am fost 38 de persoane. M-au vazut, asa, mai dezghetat, lucrasem, am fost magazionier, am stiut. coala asta, matematica pentru mine au fost usoare. Ca vorbirea, scrisul si cititul nu se-nvata. Acestea sunt daruri. Eu am beneficiat de darurile acestea. Am un scris grozav de frumos. Oriunde am fost tot scriitor ma puneau si in armata. i m-am dus la scoala si veneam in fiecare luna acasa. Eram tanar, aveam numai douazeci si opt de ani, sotia numai douazeci, nu aveam copii. Acolo langa noi...
Cand si unde v-ati nascut?M-am nascut in satul Libotin, in anul 1938, in ziua de 13 aprilie.
Sa-mi spuneti o intamplare din copilaria dumneavoastra pe care v-o aduceti aminte si care v-a ramas in memorie.
Da. Eram copil. Am fost cinci frati. Patru frati si o sora. Eram cel mai mic. Cel mai mare traieste si acum. Are nouazeci de ani. M-a trimis tata la cai. Intr-o dimineata am fost nervos si nu am vrut sa ma duc si m-am dus sa incalec pe cal. i cum m-am urcat pe cal, calul a inceput sa improaste si am cazut in cap. Acolo am ramas, pana au venit sa ma duca. Aceasta a fost prima intamplare. Dupa aceea am avut mai multe intamplari din viata pentru ca am fost tot pe camp. Atunci asa era. Le spun la prietenii acestia ai mei care sunt mai tineri ca noi in primii ani de scoala, dupa ce au plecat ungurii am fost inscris la unguri au venit niste invatatori. Dar numai iarna mergeam la scoala, ca primavara mergeam la vite, toamna la vite. Daca ne prezentam prima zi la scoala si ultima zi, treceam clasa. Eram buni trecuti. Trei clase, asa le-am facut. Numai in clasa patra am avut invatator de la inceput pana la sfarsit. Nu am mai putut sa lipsim. Cand am terminat clasa a patra, s-a intrerupt ciclul, ciclul doi nu a mai fost in sat. i am mers peste deal, in Lapusul Romanesc, aici este comuna, cu traistuta si cu cartile, mai multi copii mergeam acolo pana cand a luat fiinta ciclul doi in satul nostru. Cand am intrat in clasa a patra nu stiam sa scriu. Eram in clasa a patra, dar nu stiam scrie. Incepeam sa scriu si scriam cu litera mare la mijlocul cuvantului nu la inceput. Era ceva nemaipomenit. Dupa aceea ne-am obisnuit. Am invatat, am terminat sapte clase, am plecat la oi. Noi am prins anii aceia, noi am prins cei mai grei ani in timpul razboiului si dupa razboi. Tata era in Budapesta la concentrari, bunicul era batran, bunica era batrana, mama cu copiii i cand au plecat ungurii ne-au dus caruta, caii nu numai la noi la toti din sat. Au lasat doua perechi de cai. Erau niste masini de imblatit graul, de treierat graul, cu cai, se invarteau caii si numai la aceia au lasat cai. Restul i-au dus toti. Nu ne-a mai dat nimeni, nimic. Tata, cand a venit din Budapesta acolo le-au platit a venit acasa si a cumparat un cal si patru oi. i de atunci, din 1945 si pana anul acesta nu a lipsit nici un an sa nu avem oi. Acum nu mai avem. Le-am vandut toate. Dupa aceea am mers cu oile pana am plecat in armata. Vara la oi, iarna, acasa in gospodarie, in padure, cu balegar la camp Noi n-am avut nimic. Cand ne-am casatorit in vremea colectivului noi n-am avut avere, noi n-am avut nimic. Dupa aceea am cumparat un cal. Am avut trei oameni, trei cai in colectiv. i am lucrat cu caii in colectiv si dupa noi au luat tot satul, pana cand a fost plin.
Era saracie atunci, dar credinta era?Eu am cunoscut lucrarea Oastei Domnului in 1948. Erau aici trei frati: fratele Nicolae anta, fratele Nistor [ anta] si a fost un frate care era din satul meu, Vasile Perta. Acestia trei, au fost si surori. i veneau acolo si faceau adunare, in Postul Pastelui, iarna si era atat de dornica lumea si atat de iubitoare Venea tot satul, cu feciori, cu fete Era casa din lemn cu doua camere, era plina casa si batrani si tineri si fetele si feciorii veneau toti acolo. Eu, de atunci stiu cantarile: Iisuse-al meu tovaras scump , Iisuse vesnic calator , Bate moartea la fereastra , Omule, ce-n asta lume . De atunci le stiu eu, din 1948. Dupa ce a inceput constrangerea asta nu ne-a mai cercetat nimeni n-au mai venit, fratii acestia erau doar ei, trei. Fratele Nicolae avea darul de a canta. Canta asa de frumos tii cum e? Mie mi-au placut cantarile.
Cum v-ati apropiat de Dumnezeu?Dupa ce m-am casatorit, am venit, in luna februarie 1963 mi-a fost nunta, in 23 februarie, era o iarna lunga, cu caslegile lungi Ne-am casatorit. Eu lucram la o mina, la Baiut si am venit aici, in Rogoz. M-am casatorit cu sotia mea, cu Ioana. Lucram la mina si veneam o data pe saptamana, acasa. Socrii, intr-adevar, mi-au spus: Mai, lasa-te, doar traiesc oamenii Nu mai merge, nu mai merge, nu mai merge! . i am stat, din 1961 pana in 1963, vara. i nu m-am dus. Am facut scoala de miner, calificat, eram sef de brigada si acolo. Ca am avut cap bun, bun. Pe cand ne-am casatorit si n-am mai mers la lucru, am avut pe cineva la Ocolul Silvic. i m-am dus si i-am povestit rudenie de-a noastra din sat, era tehnician, acolo si i-am spus situatia. Zice: Mai, am un post de padurar, dar pana se pensioneaza padurarul. i te angajez padurar. A trecut putin timp si il trimit odata pe socrul in Targu-Lapus. Zic: Fii atent, du-te pe la Ocol si spune cine esti, ca uite, nu mi-au mai dat nici un raspuns. . Atunci a luat fiinta, in 1963, sectorul de exploatare a lemnului. i pe el l-au pus sef de sector. Deci, se mutase de la Ocol. i cei de la Ocol i-au spus: Pe cine cauti? Pe Ferencz . Zice Du-te, ca uite unde e! S-a dus la el. Zice: Spune-i la Vasile sa vina maine la mine ca am post de magazionier. Ca-i mai bine ca a inchide si deschide padurea. M-am dus si m-am angajat acolo magazionier. i am stat pana in 1966, magazionier. Ma aveam bine cu directorul de exploatare Tovarasu director, m-as duce si eu la o scoala ca toata lumea se califica. i intr-o buna zi apare un ordin ca la magazie trebuie cu liceul si eu nu am decat sapte clase. i m-am dus la scoala de tractoristi in Satu-Mare. Pe sase luni. In 1966, la 1 iulie m-am dus la scoala. Acolo m-au pus sef de clasa. Am fost 38 de persoane. M-au vazut, asa, mai dezghetat, lucrasem, am fost magazionier, am stiut. coala asta, matematica pentru mine au fost usoare. Ca vorbirea, scrisul si cititul nu se-nvata. Acestea sunt daruri. Eu am beneficiat de darurile acestea. Am un scris grozav de frumos. Oriunde am fost tot scriitor ma puneau si in armata. i m-am dus la scoala si veneam in fiecare luna acasa. Eram tanar, aveam numai douazeci si opt de ani, sotia numai douazeci, nu aveam copii. Acolo langa noi...
