Umblarea pe mare – Potolirea furtunii
Dreptmaritori crestini, Intr-o noapte furtunoasa, pe cand Apostolii se aflau intr-o corabie in largul Marii Galileei, Domnul pasea pe mare ca pe uscat. Crezand ca este o naluca, ei s-au speriat si au inceput sa strige. Deodata, peste zgomotul asurzitor al valurilor, s-a auzit glasul incurajator al lui Iisus: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti! []Dreptmaritori crestini,Intr-o noapte furtunoasa, pe cand Apostolii se aflau intr-o corabie in largul Marii Galileei, Domnul pasea pe mare ca pe uscat. Crezand ca este o naluca, ei s-au speriat si au inceput sa strige. Deodata, peste zgomotul asurzitor al valurilor, s-a auzit glasul incurajator al lui Iisus: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti! (Mt. 14, 27).
Petru a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa . Domnul i-a zis: Vino! , iar ucenicul, coborandu-se din corabie, a pasit increzator pe suprafata marii, ca si Invatatorul sau. Dar vazand valurile naprasnice si auzind vuietul cumplit si-a pierdut curajul, s-a temut si a inceput sa se scufunde, strigand cu groaza: Doamne, scapa-ma! (Mt. 27, 30).
In acea clipa, Iisus era langa el si scotandu-l din valuri, il mustra: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? (Mt. 27, 31).
Iubiti credinciosi,Crestinii care au tulburari spirituale, au nevoie sa auda cuvinte de incurajare, in timp ce sunt loviti din toate partile de valul indoielilor si al nesigurantei. Hristos nu a pierdut nici un suflet ce I-a fost incredintat.
Suntem in siguranta sub protectia dragostei lui Dumnezeu, suntem la adapost pentru eternitate, prin harul Sau. Daca Hristos este Mantuitorul nostru, vom ajunge la tarm, indiferent cat de mica ne este credinta sau cat de infuriate vor fi valurile indoielilor si ale necazurilor.
Mantuirea noastra cade in responsabilitatea Sa. Responsabilitatea noastra este sa ne incredem in El si sa-L ascultam. Dumnezeu a inceput in noi aceasta lucrare buna si a promis ca o va ispravi, pana in ziua lui Hristos Iisus (Filip. 1, 6).
Aceasta ii da crestinului care se increde in Dumnezeu o pace care dainuie, precum si siguranta ca va ajunge cu bine in portul ceresc.
Cand Apostolii inspaimantati L-au vazut pe Iisus umbland pe marea cuprinsa de furtuna, El le-a spus: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti! (Mt. 14, 27). Domnul era mult mai puternic decat imprejurarile care au generat frica. El a putut linisti furtuna violenta a marii (Mc. 4, 39), a putut aduce vindecarea trupului si a mintii (Mt. 8, 14-15; Mc. 5, 15), a putut sa invinga moartea (In. 11, 43-44), toate prin puterea Cuvantului Sau.
A fi crestin nu inseamna garantia ca vei fi curajos si vei fi eliberat de toate sentimentele de ingrijorare. Dar, aceasta garantie ne-o ofera Cuvantul lui Dumnezeu, care, atunci cand este ascultat, face ca teama si nelinistea sa-si piarda din puterea lor paralizanta.
Binecunoscutul pianist si compozitor american Don Wyrtzen (n. 1942) sta la claviatura pianului in fata unei mari audiente, calm si increzator. Dar el recunoaste cu candoare ca este plin de frica uneori. As putea avea chiar un atac din pricina incordarii , spune Don. Ceea ce fac, poate suna copilaresc, dar imi este folositor. Cant atunci incet, in gand, versuri ca acesta: Tu dai pacea Ta deplina, celui ce se increde in Tine . Nu spun ca Domnul, instantaneu, da dintr-o bagheta magica si toata ingrijorarea imi dispare, dar am experimentat pacea desavarsita de la Dumnezeu, in vremea cand eram plin de frica .
Teologul Escriva spunea: Cat de frumoasa este vocatia noastra de crestini, de copii ai lui Dumnezeu! Ea este cea care ne da pe pamant lumina si pacea pe care lumea n-o poate da! . Secretul pacii este sa-I dai Lui toate ingrijorarile tale. Daca lasi pe Hristos sa-ti carmuiasca corabia vietii, atunci El poate sa faca din marea furtunii tenace o oglinda de pace senina.
Peste toata nelinistea si framantarea acestei lumi, sta Dumnezeul nostru Atotputernic. El Se uita la noi, ne pazeste si ne ocroteste in toate imprejurarile. El randuieste fiecare situatie la momentul potrivit.
Domnul nu a spus ca nu ne vor mai atinge dureri, dar la El se gaseste puterea pentru ca, prin credinta, sa le biruim in asa fel incat fiecare intristare si necaz sa contina o comoara ascunsa pentru omul nostru launtric.
Pe de alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa voia Sa, dupa planul Sau (Rom. 8, 28).
Chiar daca raul ar veni peste noi ca un val coplesitor si chiar daca si-ar concentra inzecit fortele, stanca pe care stau fiii lui Dumnezeu nu va putea fi niciodata clintita. Ei pot sa fie siguri, deoarece siguranta lor este data de Dragostea atotbiruitoare asupra tuturor puterilor si instrumentelor folosite de Satana.
Odata, sase mineri scotieni au fost nevoiti sa ia o decizie infioratoare. In timp ce lucrau la circa 500 de metri adancime, stalpii unei galerii au cedat si unul din colegii lor a fost surprins sub daramaturi. Imediat, apa si noroiul au inceput sa inunde galeria. Minerii si-au dat seama ca, foarte curand, toate galeriile de evacuare vor fi inundate si vor fi blocati...
Petru a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa . Domnul i-a zis: Vino! , iar ucenicul, coborandu-se din corabie, a pasit increzator pe suprafata marii, ca si Invatatorul sau. Dar vazand valurile naprasnice si auzind vuietul cumplit si-a pierdut curajul, s-a temut si a inceput sa se scufunde, strigand cu groaza: Doamne, scapa-ma! (Mt. 27, 30).
In acea clipa, Iisus era langa el si scotandu-l din valuri, il mustra: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? (Mt. 27, 31).
Iubiti credinciosi,Crestinii care au tulburari spirituale, au nevoie sa auda cuvinte de incurajare, in timp ce sunt loviti din toate partile de valul indoielilor si al nesigurantei. Hristos nu a pierdut nici un suflet ce I-a fost incredintat.
Suntem in siguranta sub protectia dragostei lui Dumnezeu, suntem la adapost pentru eternitate, prin harul Sau. Daca Hristos este Mantuitorul nostru, vom ajunge la tarm, indiferent cat de mica ne este credinta sau cat de infuriate vor fi valurile indoielilor si ale necazurilor.
Mantuirea noastra cade in responsabilitatea Sa. Responsabilitatea noastra este sa ne incredem in El si sa-L ascultam. Dumnezeu a inceput in noi aceasta lucrare buna si a promis ca o va ispravi, pana in ziua lui Hristos Iisus (Filip. 1, 6).
Aceasta ii da crestinului care se increde in Dumnezeu o pace care dainuie, precum si siguranta ca va ajunge cu bine in portul ceresc.
Cand Apostolii inspaimantati L-au vazut pe Iisus umbland pe marea cuprinsa de furtuna, El le-a spus: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti! (Mt. 14, 27). Domnul era mult mai puternic decat imprejurarile care au generat frica. El a putut linisti furtuna violenta a marii (Mc. 4, 39), a putut aduce vindecarea trupului si a mintii (Mt. 8, 14-15; Mc. 5, 15), a putut sa invinga moartea (In. 11, 43-44), toate prin puterea Cuvantului Sau.
A fi crestin nu inseamna garantia ca vei fi curajos si vei fi eliberat de toate sentimentele de ingrijorare. Dar, aceasta garantie ne-o ofera Cuvantul lui Dumnezeu, care, atunci cand este ascultat, face ca teama si nelinistea sa-si piarda din puterea lor paralizanta.
Binecunoscutul pianist si compozitor american Don Wyrtzen (n. 1942) sta la claviatura pianului in fata unei mari audiente, calm si increzator. Dar el recunoaste cu candoare ca este plin de frica uneori. As putea avea chiar un atac din pricina incordarii , spune Don. Ceea ce fac, poate suna copilaresc, dar imi este folositor. Cant atunci incet, in gand, versuri ca acesta: Tu dai pacea Ta deplina, celui ce se increde in Tine . Nu spun ca Domnul, instantaneu, da dintr-o bagheta magica si toata ingrijorarea imi dispare, dar am experimentat pacea desavarsita de la Dumnezeu, in vremea cand eram plin de frica .
Teologul Escriva spunea: Cat de frumoasa este vocatia noastra de crestini, de copii ai lui Dumnezeu! Ea este cea care ne da pe pamant lumina si pacea pe care lumea n-o poate da! . Secretul pacii este sa-I dai Lui toate ingrijorarile tale. Daca lasi pe Hristos sa-ti carmuiasca corabia vietii, atunci El poate sa faca din marea furtunii tenace o oglinda de pace senina.
Peste toata nelinistea si framantarea acestei lumi, sta Dumnezeul nostru Atotputernic. El Se uita la noi, ne pazeste si ne ocroteste in toate imprejurarile. El randuieste fiecare situatie la momentul potrivit.
Domnul nu a spus ca nu ne vor mai atinge dureri, dar la El se gaseste puterea pentru ca, prin credinta, sa le biruim in asa fel incat fiecare intristare si necaz sa contina o comoara ascunsa pentru omul nostru launtric.
Pe de alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa voia Sa, dupa planul Sau (Rom. 8, 28).
Chiar daca raul ar veni peste noi ca un val coplesitor si chiar daca si-ar concentra inzecit fortele, stanca pe care stau fiii lui Dumnezeu nu va putea fi niciodata clintita. Ei pot sa fie siguri, deoarece siguranta lor este data de Dragostea atotbiruitoare asupra tuturor puterilor si instrumentelor folosite de Satana.
Odata, sase mineri scotieni au fost nevoiti sa ia o decizie infioratoare. In timp ce lucrau la circa 500 de metri adancime, stalpii unei galerii au cedat si unul din colegii lor a fost surprins sub daramaturi. Imediat, apa si noroiul au inceput sa inunde galeria. Minerii si-au dat seama ca, foarte curand, toate galeriile de evacuare vor fi inundate si vor fi blocati...
