“Oameni şi Istorii”,PR. GHEORGHE ŞANTA – Lucrător în via Domnului
Cine poate sti cum se imprima pe sufletul unui copil un fapt de viata, devenind amintire? Cred ca numai Dumnezeu, Cel al carui chip Il purtam, vede si cunoaste tainele si miscarile sufletului nostru Copilul Gheorghe, era dus de mama lui, o sateanca de pe plaiuri maramuresene la o sfintire de biserica. Aude din gura []Cine poate sti cum se imprima pe sufletul unui copil un fapt de viata, devenind amintire? Cred ca numai Dumnezeu, Cel al carui chip Il purtam, vede si cunoaste tainele si miscarile sufletului nostruCopilul Gheorghe, era dus de mama lui, o sateanca de pe plaiuri maramuresene la o sfintire de biserica. Aude din gura ierarhului cateva cuvinte care aveau sa ramana in sufletul sau o reflectie permanenta pentru viata mai ales ca avea sa urmeze calea preotiei.
Cum s-a petrecut apropierea de Dumnezeu si de Biserica si transformarea launtrica aflam de la parintele Gheorghe antaDoamne ajuta!Doamne ajuta! Bine v-am gasit!Sa-mi spuneti cum va numiti, parinte !Ma numesc Santa Gheorghe si m-am nascut in data de 4 iunie 1955, in localitatea Rogoz, judetul Maramures.
Sa-mi spuneti o amintire semnificativa din copilaria dumneavoastra!Da, o amintire semnificativa din copilaria mea, care m-a apropiat oarecum de ceea ce am urmat mai tarziu,este un moment in care am participat impreuna cu mama, la o sfintire de biserica in Targu Lapus,in apropierea localitatii noastre. Si fiind Inalt Preasfintitul Arhiepiscopul Teofil la slujba de sfintire, am auzit pentru prima data la Sfanta Liturghie:Doamne, Doamne, cauta din cer si vezisi cerceteaza via aceasta, pe care a gatit-o mana Ta si o desavarseste pe ea! A ramas imprimata in mintea mea, aceasta zicere, aceste cuvinte au ramas, parca, ca o reflectie permanenta. Eu, dupa ce am ajuns acasa, fiind de la tara, m-am dus la miei aveam miei. Si stand acolo cu mieii la pascut, intr-una rosteam aceste cuvinte, pe care le-am ascultat la sfintirea de biserica. Dupa ce am venit acasa, i-am spus mamei: Mama, eu vreau sa ma fac preot!Deci, a fost un moment, sa zic asa, deosebit in viata mea, un moment aparte, care, cred ca a venit din partea lui Dumnezeu ca o chemare speciala spre ceea ce imi doream. Dar nu stiam nimic mai mult despre preotie, teologie, existenta scolilor teologice, nu stiam absolut nimic. De aici, a inceput totul.
Cum s-a intamplat apropierea dumneavoastra de Dumnezeu si de Biserica?Da, eu am avut parinti foarte credinciosi si vreau sa o aduc in atentia mea pe mama, pe care am amintit-o, cu care mergeam la biserica in fiecare duminica si sarbatoare; deci, nu mergea fara noi mai am un frate mai mare, mergeam impreuna. Si era o mare bucurie in casa noastra pentru ca participam la biserica si ne intorceam cu multa pace in sufletul nostru de acolo. Dupa masa, existau adunarile Oastei Domnului in Rogoz si mama era cu legamant, era ostasita si mergeam la adunare. Deci, acesta era programul nostru, ca sa zic asa, din duminici. In sarbatori, dupa-masa nu se facea adunare, dar din duminici, dimineata la Biserica, iar dupa-masa la adunare.
In perioada de iarna, cand oamenii nu mergeau la munca campului, adunarile se faceau sambata seara. Si sigur ca acestea erau de durata, adica nu era conditionat un timp, sa ziceam o ora-doua de adunare. Incepea adunarea pe la ora 8 seara, sa spunem, si continua, se prelungea pana la 2-3 dimineata. Asa am cunoscut Oastea Domnului si frati care au fost, pentru mine, cel putin, fratii din Rogoz, vestitorii Cuvantului lui Dumnezeu, primii mei profesori de teologie. Deci, contactul meu cu lucrarea Oastei Domnului a fost si contactul meu cu acest cuvant al lui Dumnezeu rostit de fratii simpli, de oamenii simpli. Aveam un carnet unde eu imi treceam toate versetele din Scriptura, pe care fratii le aminteau in cuvantul lor. Si dupa ce ma duceam acasa, deschideam Sfanta Scriptura si citeam versetul respectiv si nu stiu cat meditam, Dumnezeu stie. Sunt sigur ca deschideam Santa Scriptura si reciteam acele versete. Asa a inceput, sa spunem, cunoasterea lui Dumnezeu, apropierea mea de Dumnezeu: Biserica, Sfanta Liturghie si adunarea Oastei Domnului. Deci, au devenit pentru mine, aceste doua locuri: Biserica si adunarea, locuri de referinta, locuri de bucurie, de intalnire cu Dumnezeu, in mod special, si-apoi de intalnire si comuniune cu fratii.
Puteti sa vorbiti in viata dumneavoastra despre un moment al convertirii si cum l-ati descrie, ce s-a intamplat exact, daca a existat acest moment?Da a existat acest moment. Aveam 13 ani, in noaptea dinspre 25 martie, deci Buna Vestire, spre 26 si spun si 25 si 26, pentru ca depasisem miezul noptii. Asa cum spuneam mai inainte, adunarile erau pana la 2-3 noaptea, fara nici o oboseala, fara nici un moment in care cineva trebuia sa iasa sau, stiu eu Era ceva extraordinar! Cred ca era lucrarea si puterea duhului Sfant, in mod plenar. Am fost mai multi tineri si doua persoane mai in varsta care am pus legamant atunci, in noaptea respectiva o noapte pe care mi-am notat-o eu intr-un carnetel si sigur ca mi-am notat-o in mintea mea, in memoria mea, pentru a-mi aduce intotdeauna, cu drag, aminte de acest moment emotionant, un moment care mi-a adus in fata ochilor, desi aveam numai 13 ani, faptele mele rele si urate si murdare si dorinta de pocainta, dorinta de a-L sluji pe Dumnezeu, dorinta de a-L avea pe Dumnezeu in sufletul meu, de a fi cu Dumnezeu si de a lucra cu El. Cred ca nu mi-am mai dorit nimic asa de mult. Cea mai mare dorinta a mea a fost, cred, in momentele acelea: Acum Doamne, poti sa ma chemi la Tine. Sunt pregatit. Ma simt impacat cu Tine. Si sigur ca momentele acestea de legamant au o nota aparte pentru lucrarea Oastei Domnului si pentru cei care inteleg nasterea in Hristos, nasterea din nou, momentul intalnirii personale cu Dumnezeu. Si lucrul acesta, sigur, pe parcursul vietii, este si un moment de reflectie, dar si un moment de jalonare permanenta a drumului, este un moment pe care il ai in fata ta si pe care l-ai stiut, extraordinar, moment nemaitrait, moment nemaicunoscut pana atunci, care a adus in sufletul si viata ta personala, schimbarea, si o schimbare totala.
Sa-mi spuneti si alte momente din viata duhovniceasca si chiar momentul in care ati ales sa faceti teologia. Cum ati ajuns sa fiti preot?Sigur ca sunt legate momentele acestea unele de celelalte. Deci, eu nu pot sa fac acum o distinctie foarte clara intre dorinta mea de a ma face preot si dorinta pe care am simtit-o in momentul in care m-am predat lui Dumnezeu si mi-am dorit din tot sufletul, sa-L slujesc si sa L urmez. Dar in momentul in care am stiut si mi-am dorit sa fiu preot, au fost atatea obstacole, sa zic asa, in calea mea, pentru ca am incercat la teologie dupa ce mi-am dat seama si am cautat sa vad daca exista o scoala de teologie, daca pot sa fac asa ceva. M-am pregatit, dar am avut un esec: nu am reusit!Deci, la primul meu examen, fiind peste 10 pe un loc, chiar 11 eram pe un loc la teologie, la Seminarul teologic vorbesc, eram 15 pe un loc, am avut acest esec. Deci, n-am reusit, dar n am deznadajduit. Ama avut oarecum o nadejde ca Dumnezeu va fi pana la urma cu mine. El stie de ce nu a trebuit sa reusesc de prima data si am dat a doua oara si n-am reusit nici a doua oara. Foarte interesant e ca prima data am fost admis la muzica si a doua oara am fost cazut la muzica, deci, eu nu am mai putut participa la examenul propriu-zis. Abia a treia oara am intrat la teologie si bucuria mea a fost deplina, pentru ca am avut aceste doua esecuri, dar le am pus, oarecum, pe seama unei lucrari pedagogice a lui Dumnezeu. El a dorit sa trec prin asta, ca sa mi-o doresc si mai mult, sa perseverez si mai mult, oarecum, in ajungerea mea, sa ma vad admis la Seminarul teologic. Va spun acum si momentele pe care le-am avut de a ma pregati, pentru ca atunci nu se dadeau meditatii, nu exista nimic de felul acesta. M-am pregatit singur, dar am invatat in asa fel, incat memoria vizuala era atat de bine pregatita, incat daca inchideam ochii, eu vedeam titlul unei teme la mijlocul paginii si anii si absolut tot si in ceea ce priveste mica Biblie si istoria, pentru ca am dat si istoria Romaniei si din limba romana. Deci, a fost o binecuvantare de la Dumnezeu si Ii multumesc pentru asta, pentru ca m-a trecut prin starea aceasta, ca sa ma slefuiasca, sa fiu mai apropiat si sa pretuiesc mai mult preotia si sa-i dau valoarea pe care o merita in lucrarea ei, in lume.
Ati spus ca v-ati hotarat sa-L slujiti pe Dumnezeu de la o varsta frageda, 13 ani, si mai apoi, v ati intarit aceasta hotarare prin pasul preotiei, in care ati intrat. Chiar daca ati facut aceste hotarari inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor, sa spuneti ce v-a tinut credincios in toti anii care au urmat?Da, revin la ceea ce spuneam putin mai inainte, la primii mei profesori de teologie, care mi-au fost fratii ostasi, fratii simpli din Rogoz si apoi, cred ca nu numai ei, pentru ca eram intr-o perioada in care, fiind un grup cam de 20 si ceva de tineri, din Rogoz, umblam foarte mult la adunari. Deci, mergeam peste tot, acolo unde stiam ca sunt frati si ne bucuram impreuna. Era o comuniune extraordinara! Asta nu as vrea sa spun in detrimentul a ceea ce am gasit la teologie, dar putin lucrurile sunt diferite. Spun ca acea comuniune pe care am trait-o in mijlocul tinerilor, a fratilor ostasi si...
Cum s-a petrecut apropierea de Dumnezeu si de Biserica si transformarea launtrica aflam de la parintele Gheorghe antaDoamne ajuta!Doamne ajuta! Bine v-am gasit!Sa-mi spuneti cum va numiti, parinte !Ma numesc Santa Gheorghe si m-am nascut in data de 4 iunie 1955, in localitatea Rogoz, judetul Maramures.
Sa-mi spuneti o amintire semnificativa din copilaria dumneavoastra!Da, o amintire semnificativa din copilaria mea, care m-a apropiat oarecum de ceea ce am urmat mai tarziu,este un moment in care am participat impreuna cu mama, la o sfintire de biserica in Targu Lapus,in apropierea localitatii noastre. Si fiind Inalt Preasfintitul Arhiepiscopul Teofil la slujba de sfintire, am auzit pentru prima data la Sfanta Liturghie:Doamne, Doamne, cauta din cer si vezisi cerceteaza via aceasta, pe care a gatit-o mana Ta si o desavarseste pe ea! A ramas imprimata in mintea mea, aceasta zicere, aceste cuvinte au ramas, parca, ca o reflectie permanenta. Eu, dupa ce am ajuns acasa, fiind de la tara, m-am dus la miei aveam miei. Si stand acolo cu mieii la pascut, intr-una rosteam aceste cuvinte, pe care le-am ascultat la sfintirea de biserica. Dupa ce am venit acasa, i-am spus mamei: Mama, eu vreau sa ma fac preot!Deci, a fost un moment, sa zic asa, deosebit in viata mea, un moment aparte, care, cred ca a venit din partea lui Dumnezeu ca o chemare speciala spre ceea ce imi doream. Dar nu stiam nimic mai mult despre preotie, teologie, existenta scolilor teologice, nu stiam absolut nimic. De aici, a inceput totul.
Cum s-a intamplat apropierea dumneavoastra de Dumnezeu si de Biserica?Da, eu am avut parinti foarte credinciosi si vreau sa o aduc in atentia mea pe mama, pe care am amintit-o, cu care mergeam la biserica in fiecare duminica si sarbatoare; deci, nu mergea fara noi mai am un frate mai mare, mergeam impreuna. Si era o mare bucurie in casa noastra pentru ca participam la biserica si ne intorceam cu multa pace in sufletul nostru de acolo. Dupa masa, existau adunarile Oastei Domnului in Rogoz si mama era cu legamant, era ostasita si mergeam la adunare. Deci, acesta era programul nostru, ca sa zic asa, din duminici. In sarbatori, dupa-masa nu se facea adunare, dar din duminici, dimineata la Biserica, iar dupa-masa la adunare.
In perioada de iarna, cand oamenii nu mergeau la munca campului, adunarile se faceau sambata seara. Si sigur ca acestea erau de durata, adica nu era conditionat un timp, sa ziceam o ora-doua de adunare. Incepea adunarea pe la ora 8 seara, sa spunem, si continua, se prelungea pana la 2-3 dimineata. Asa am cunoscut Oastea Domnului si frati care au fost, pentru mine, cel putin, fratii din Rogoz, vestitorii Cuvantului lui Dumnezeu, primii mei profesori de teologie. Deci, contactul meu cu lucrarea Oastei Domnului a fost si contactul meu cu acest cuvant al lui Dumnezeu rostit de fratii simpli, de oamenii simpli. Aveam un carnet unde eu imi treceam toate versetele din Scriptura, pe care fratii le aminteau in cuvantul lor. Si dupa ce ma duceam acasa, deschideam Sfanta Scriptura si citeam versetul respectiv si nu stiu cat meditam, Dumnezeu stie. Sunt sigur ca deschideam Santa Scriptura si reciteam acele versete. Asa a inceput, sa spunem, cunoasterea lui Dumnezeu, apropierea mea de Dumnezeu: Biserica, Sfanta Liturghie si adunarea Oastei Domnului. Deci, au devenit pentru mine, aceste doua locuri: Biserica si adunarea, locuri de referinta, locuri de bucurie, de intalnire cu Dumnezeu, in mod special, si-apoi de intalnire si comuniune cu fratii.
Puteti sa vorbiti in viata dumneavoastra despre un moment al convertirii si cum l-ati descrie, ce s-a intamplat exact, daca a existat acest moment?Da a existat acest moment. Aveam 13 ani, in noaptea dinspre 25 martie, deci Buna Vestire, spre 26 si spun si 25 si 26, pentru ca depasisem miezul noptii. Asa cum spuneam mai inainte, adunarile erau pana la 2-3 noaptea, fara nici o oboseala, fara nici un moment in care cineva trebuia sa iasa sau, stiu eu Era ceva extraordinar! Cred ca era lucrarea si puterea duhului Sfant, in mod plenar. Am fost mai multi tineri si doua persoane mai in varsta care am pus legamant atunci, in noaptea respectiva o noapte pe care mi-am notat-o eu intr-un carnetel si sigur ca mi-am notat-o in mintea mea, in memoria mea, pentru a-mi aduce intotdeauna, cu drag, aminte de acest moment emotionant, un moment care mi-a adus in fata ochilor, desi aveam numai 13 ani, faptele mele rele si urate si murdare si dorinta de pocainta, dorinta de a-L sluji pe Dumnezeu, dorinta de a-L avea pe Dumnezeu in sufletul meu, de a fi cu Dumnezeu si de a lucra cu El. Cred ca nu mi-am mai dorit nimic asa de mult. Cea mai mare dorinta a mea a fost, cred, in momentele acelea: Acum Doamne, poti sa ma chemi la Tine. Sunt pregatit. Ma simt impacat cu Tine. Si sigur ca momentele acestea de legamant au o nota aparte pentru lucrarea Oastei Domnului si pentru cei care inteleg nasterea in Hristos, nasterea din nou, momentul intalnirii personale cu Dumnezeu. Si lucrul acesta, sigur, pe parcursul vietii, este si un moment de reflectie, dar si un moment de jalonare permanenta a drumului, este un moment pe care il ai in fata ta si pe care l-ai stiut, extraordinar, moment nemaitrait, moment nemaicunoscut pana atunci, care a adus in sufletul si viata ta personala, schimbarea, si o schimbare totala.
Sa-mi spuneti si alte momente din viata duhovniceasca si chiar momentul in care ati ales sa faceti teologia. Cum ati ajuns sa fiti preot?Sigur ca sunt legate momentele acestea unele de celelalte. Deci, eu nu pot sa fac acum o distinctie foarte clara intre dorinta mea de a ma face preot si dorinta pe care am simtit-o in momentul in care m-am predat lui Dumnezeu si mi-am dorit din tot sufletul, sa-L slujesc si sa L urmez. Dar in momentul in care am stiut si mi-am dorit sa fiu preot, au fost atatea obstacole, sa zic asa, in calea mea, pentru ca am incercat la teologie dupa ce mi-am dat seama si am cautat sa vad daca exista o scoala de teologie, daca pot sa fac asa ceva. M-am pregatit, dar am avut un esec: nu am reusit!Deci, la primul meu examen, fiind peste 10 pe un loc, chiar 11 eram pe un loc la teologie, la Seminarul teologic vorbesc, eram 15 pe un loc, am avut acest esec. Deci, n-am reusit, dar n am deznadajduit. Ama avut oarecum o nadejde ca Dumnezeu va fi pana la urma cu mine. El stie de ce nu a trebuit sa reusesc de prima data si am dat a doua oara si n-am reusit nici a doua oara. Foarte interesant e ca prima data am fost admis la muzica si a doua oara am fost cazut la muzica, deci, eu nu am mai putut participa la examenul propriu-zis. Abia a treia oara am intrat la teologie si bucuria mea a fost deplina, pentru ca am avut aceste doua esecuri, dar le am pus, oarecum, pe seama unei lucrari pedagogice a lui Dumnezeu. El a dorit sa trec prin asta, ca sa mi-o doresc si mai mult, sa perseverez si mai mult, oarecum, in ajungerea mea, sa ma vad admis la Seminarul teologic. Va spun acum si momentele pe care le-am avut de a ma pregati, pentru ca atunci nu se dadeau meditatii, nu exista nimic de felul acesta. M-am pregatit singur, dar am invatat in asa fel, incat memoria vizuala era atat de bine pregatita, incat daca inchideam ochii, eu vedeam titlul unei teme la mijlocul paginii si anii si absolut tot si in ceea ce priveste mica Biblie si istoria, pentru ca am dat si istoria Romaniei si din limba romana. Deci, a fost o binecuvantare de la Dumnezeu si Ii multumesc pentru asta, pentru ca m-a trecut prin starea aceasta, ca sa ma slefuiasca, sa fiu mai apropiat si sa pretuiesc mai mult preotia si sa-i dau valoarea pe care o merita in lucrarea ei, in lume.
Ati spus ca v-ati hotarat sa-L slujiti pe Dumnezeu de la o varsta frageda, 13 ani, si mai apoi, v ati intarit aceasta hotarare prin pasul preotiei, in care ati intrat. Chiar daca ati facut aceste hotarari inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor, sa spuneti ce v-a tinut credincios in toti anii care au urmat?Da, revin la ceea ce spuneam putin mai inainte, la primii mei profesori de teologie, care mi-au fost fratii ostasi, fratii simpli din Rogoz si apoi, cred ca nu numai ei, pentru ca eram intr-o perioada in care, fiind un grup cam de 20 si ceva de tineri, din Rogoz, umblam foarte mult la adunari. Deci, mergeam peste tot, acolo unde stiam ca sunt frati si ne bucuram impreuna. Era o comuniune extraordinara! Asta nu as vrea sa spun in detrimentul a ceea ce am gasit la teologie, dar putin lucrurile sunt diferite. Spun ca acea comuniune pe care am trait-o in mijlocul tinerilor, a fratilor ostasi si...
