rascolind in cenusa trecutului e multa vreme, de ani de zile chiar, imi clocoteste in suflet un dor Am crezut ca de nu-l voi lua in seama va tacea si ma va lasa in pace. Dar, in ciuda trecerii timpului, nostalgia lui tot creste, obligandu-ma ca, inca de la primii pasi facuti in [] rascolind in cenusa trecutului e multa vreme, de ani de zile chiar, imi clocoteste in suflet un dor Am crezut ca de nu-l voi lua in seama va tacea si ma va lasa in pace. Dar, in ciuda trecerii timpului, nostalgia lui tot creste, obligandu-ma ca, inca de la primii pasi facuti in acest an, sa nu mai tac. Sa dau frau liber dureriiE vorba despre voi, intaii nostri cantareti! Despre voi, privighetorile noastre de odinioara! Va strig pe fiecare pe nume pe numele atat de cunoscute si atat de mult indragite. Auziti voi strigatele disperate ale dragostei noastre ce va cheama de-atatia ani? Pe multi dintre noi, cei care v-am cunoscut si v-am iubit, nici n-aveti de unde sa ne stiti. Dar noi, cei necunoscuti voua, va dezvaluim insemnatatea primelor voastre melodii, inspirate de Sus, pentru intreaga noastra Fratietate! O, de-ati putea sti, ati incerca macar acum sa dati la o parte cenusa de peste amintiri, ca sa descoperiti comorile ingropate pe care, poate, nici n-ati avut ragazul sa le cunoasteti indeajuns.

Cum de-ati putut uita, oare? i cum de s-au putut scurge, astfel, atat amar de ani, fara ca macar unul sa intoarceti la neasemuita partasie de la inceput? Caci noi, cei care ne topeam de dragul vostru atunci, n-am putut si nu vom putea uita nicidecum! i cum v-am fi putut uita, cand toate zilele si toate noptile noastre, toate bucuriile si toate suferintele noastre, toate urcusurile si toate coborasurile noastre erau permanent luminate, alinate si netezite de cantarile glasurilor voastre ingeresti? De cate ori n-am plans noi dar nu de durere! ascultandu-va! Ati stiut voi vreodata de lacrimile noastre de drag? Nu! Pentru ca noi totdeauna ni le-am ascuns in colturile cele mai retrase, de unde va admiram tacand!Unii erati desigur mult prea tineri, atunci cand Domnul a trimis dupa voi pe vreun Samuel, care sa va ia din urma unor oite pe care abia invatati cum sa le pasteti, la casuta parintilor vostri! V-a surprins poate alegerea aceea imprevizibila. Poate ca va inspaimanta chiar Atunci cand ati auzit ca veti fi dusi in palatul Imparatului, despre care n-ati auzit decat in povestirile parintilor, tulburarea v-a taiat rasuflarea. Posibil, sa fi tremurat, sau chiar sa fi plans, cersind intelegere: Nu pe mine, va rog! E o greseala la mijloc! Cautati mai departe; mergeti in casele cele mari ale celor cu vaza si, acolo, sigur, veti afla pe cine cautati! Va implor, ascultati-ma! Fie-va mila! Asa suspina, cred, sufletul vostru, dar alegerea nu era deloc o greseala.*In garderoba regala ai fost dezbracat de hainele tale, spalat, insemnat cu uleiul sfintitor si imbracat in vesminte stralucitoare. Trebuia sa fii prezentat Imparatului. i aceasta nu se putea face oricum. Cu harfa stransa langa inima ce batea sa-ti sparga pieptul, ca un porumbel speriat prins in lat, ai fost apoi dus inaintea Lui. Privind in jur, glasul iti pieri, picioarele nu mai voira sa asculte nici de o porunca Pastorasul in fata Regelui?! Nu se poate!De undeva, ca din cerul de deasupra, un glas bland, dar care te infiora, te invita sa iei loc si sa te simti ca acasa. Apoi, te intreba cum te cheama. i s-a parut ca n-ai auzit bine. Cum? Voia sa stie Imparatul...