Lucrarea Duhului Sfânt în om
Taina Duhului Sfant este negrait de mare. Duhul Sfant e in lucrare evidenta si continua in lume, dupa Cincizecime, incat, fara El, orice miscare in viata Bisericii este cu neputinta de implinit. Parintele Iosif Trifa descopera lucrarea acestui Dumnezeu Necunoscut necunoscut oamenilor atribuindu-I toata iconomia manifestarilor trupului lui Hristos, care este Biserica: Cele []Taina Duhului Sfant este negrait de mare. Duhul Sfant e in lucrare evidenta si continua in lume, dupa Cincizecime, incat, fara El, orice miscare in viata Bisericii este cu neputinta de implinit. Parintele Iosif Trifa descopera lucrarea acestui Dumnezeu Necunoscut necunoscut oamenilor atribuindu-I toata iconomia manifestarilor trupului lui Hristos, care este Biserica: Cele sapte Taine sunt lucrarea Duhului Sfant. Fiecare din cele sapte Taine este legata de darul si harul Duhului Sfant. Duhul Sfant este administratorul celor sapte Taine. Toate slujbele, toate Tainele, toate lucrarile din Biserica sunt lucrarea Duhului Sfant. i, mai departe: Nu este in lumea aceasta un invatator mai puternic decat un preot aprins de focul Duhului Sfant. Nu este in lumea aceasta o doctorie atat de sfanta si dulce ca o Taina administrata de Duhul Sfant (Duhul Sfant cartea I Edit. O. D. , Sibiu, 1997, pag. 82-83).
Dar insasi Oastea Domnului este o revarsare puternica a Duhului Sfant peste Biserica Ortodoxa, un vant de primavara duhovniceasca, venit de la Rasarit. Parintele Iosif s-a simtit responsabil sa-i anunte pe toti sa se trezeasca, pentru ca a inceput miscarea Vantului cel cald al Harului.
In scrierile Sfintilor Parinti avem multe invataturi despre lucrarea plina de foc a Duhului Sfant. Sfantul Simeon Noul Teolog, patruns de focul dumnezeirii, exclama:Noi primim focul curat al dumnezeirii, focul despre care spunea Domnul: Foc am venit sa arunc pe pamant (Luca 12, 49). Ce altceva este acest foc daca nu Sfantul Duh, de o fiinta cu Tatal prin dumnezeirea Sa, Sfantul Duh cu Care Tatal si Fiul intra in noi si pot fi contemplati? Daca cineva pretinde ca toti credinciosii au primit si detin Sfantul Duh, fara sa aiba constiinta sau experienta Lui, el huleste, tinand drept minciuna Cuvantul lui Hristos, care zice ca Duhul este un izvor de apa saltatoare spre viata vesnica (Ioan 4, 14); si iarasi: Cela ce crede in Mine, rauri de apa vie vor curge din pantecele lui (Ioan 7, 38). Daca izvorul tasneste in noi, raul care iese din el trebuie sa fie in mod necesar vazut de catre cei care au ochi de vazut. Dar daca totul se petrece in noi fara ca noi sa avem vreo experienta sau cunostinta despre aceasta, atunci este sigur ca nu vom simti nicidecum viata vesnica ce rezulta de aici, ca nu vom vedea lumina Sfantului Duh, ca vom ramane morti, orbi, nesimtitori in viata vesnica, asa cum suntem in viata de acum. Nadejdea noastra va fi deci desarta si viata noastra, nefolositoare, daca ramanem mereu in moarte, daca ramanem morti dupa Duh, lipsiti de experienta vietii vesnice. Dar nu este asa, intr-adevar nu este asa. Ceea ce am spus de multe ori voi mai spune si nu voi inceta sa o repet: Lumina este Tatal, Lumina este Fiul, Lumina este Duhul Sfant. Cei Trei sunt o singura Lumina temporala, indivizibila, fara confuzie, vesnica, necreata, Care nu Se sfarseste, fara masura, de nevazut pentru ca este in afara si mai presus de toate Lumina pe Care nimeni nu a putut-o vedea vreodata inainte sa se fi curatit, nici sa o primeasca inainte sa o fi vazut. Pentru ca trebuie mai intai sa o fi vazut, pentru ca, dupa aceea, sa o primim cu multe osteneli si multe stradanii. Parintele Iosif aseamana prezenta lucratoare a Duhului Sfant in om cu conditia prezentei soarelui pentru ziua, a rasuflarii pentru viata si a lui Dumnezeu pentru cer. Aceasta prezenta se realizeaza in noi inca de la Botez, pecetluindu-se la Taina Mirungerii. In acest scop, parintele Dumitru Staniloae ne introduce in magistrala-i opera, Teologia Dogmatica Ortodoxa, asupra lucrarii Duhului Sfant de la inceputul vietii in Hristos: Aceasta Taina este atat de strans legata de Taina Botezului, incat s-ar putea spune ca formeaza impreuna cu aceea un singur tot cu doua parti distincte. Ea este ca un fel de continuare a Botezului. De aceea, ea nu incepe, in slujba Bisericii, cu o introducere deosebita, ca si celelalte Taine, ci, dupa botezarea si imbracarea celui ce a primit Botezul, preotul citeste in continuare o rugaciune prin care cere lui Dumnezeu sa i se daruiasca celui nou luminat prin apa si prin Duh si pecetea darului Sfantului si intru tot Puternicului Duh . Apoi il unge cu Sfantul Mir la organele principale, zicand: Pecetea darului Sfantului Duh . Legarea Mirungerii de Botez se arata si in faptul ca, in rugaciunea amintita, preotul dupa ce cere sa i se daruiasca celui nou luminat prin apa si prin Duh , pe care a binevoit sa-l nasca acum din nou , si pecetea darului Sfantului Duh continua: Pazeste-l pe dansul intru sfintenia Ta, intareste-l intru dreapta credinta, mantuieste-l de cel rau si de toate mestesugirile lui si pazeste sufletul lui intru frica Ta cea mantuitoare, intru curatie si dreptate, ca, intru tot lucrul si cuvantul bineplacut ie, sa se faca fiu si mostenitor cerestii Tale Imparatii . Se cere deci ca acela, nascut din nou prin Botez, sa fie pazit si intarit in darurile primite prin Botez, in lupta impotriva celui rau, care va cauta sa-l lipseasca de ele, in pazirea fagaduintei date de a pastra credinta marturisita la Botez si starea de curatie si de dreptate in care a fost asezat. Dar pastrarea acestor daruri se face prin efort. De aceea, Nicolae Cabasila spune ca prin Sfantul Mir se pun in lucrare puterile date omului la Botez: Innoirea in Duh si reinvierea prin Botez aduc cu ele, cum am vazut, puteri si energii launtrice inrudite. Sfantul Mir este acela care le trezeste la viata. El este cel ce pune in lucrare una sau alta din puterile duhovnicesti sau chiar mai multe deodata, dupa cat e de simtitor sufletul in lucrarea Tainei . () Prin ungerea madularelor principale si ale organelor simturilor se...
Dar insasi Oastea Domnului este o revarsare puternica a Duhului Sfant peste Biserica Ortodoxa, un vant de primavara duhovniceasca, venit de la Rasarit. Parintele Iosif s-a simtit responsabil sa-i anunte pe toti sa se trezeasca, pentru ca a inceput miscarea Vantului cel cald al Harului.
In scrierile Sfintilor Parinti avem multe invataturi despre lucrarea plina de foc a Duhului Sfant. Sfantul Simeon Noul Teolog, patruns de focul dumnezeirii, exclama:Noi primim focul curat al dumnezeirii, focul despre care spunea Domnul: Foc am venit sa arunc pe pamant (Luca 12, 49). Ce altceva este acest foc daca nu Sfantul Duh, de o fiinta cu Tatal prin dumnezeirea Sa, Sfantul Duh cu Care Tatal si Fiul intra in noi si pot fi contemplati? Daca cineva pretinde ca toti credinciosii au primit si detin Sfantul Duh, fara sa aiba constiinta sau experienta Lui, el huleste, tinand drept minciuna Cuvantul lui Hristos, care zice ca Duhul este un izvor de apa saltatoare spre viata vesnica (Ioan 4, 14); si iarasi: Cela ce crede in Mine, rauri de apa vie vor curge din pantecele lui (Ioan 7, 38). Daca izvorul tasneste in noi, raul care iese din el trebuie sa fie in mod necesar vazut de catre cei care au ochi de vazut. Dar daca totul se petrece in noi fara ca noi sa avem vreo experienta sau cunostinta despre aceasta, atunci este sigur ca nu vom simti nicidecum viata vesnica ce rezulta de aici, ca nu vom vedea lumina Sfantului Duh, ca vom ramane morti, orbi, nesimtitori in viata vesnica, asa cum suntem in viata de acum. Nadejdea noastra va fi deci desarta si viata noastra, nefolositoare, daca ramanem mereu in moarte, daca ramanem morti dupa Duh, lipsiti de experienta vietii vesnice. Dar nu este asa, intr-adevar nu este asa. Ceea ce am spus de multe ori voi mai spune si nu voi inceta sa o repet: Lumina este Tatal, Lumina este Fiul, Lumina este Duhul Sfant. Cei Trei sunt o singura Lumina temporala, indivizibila, fara confuzie, vesnica, necreata, Care nu Se sfarseste, fara masura, de nevazut pentru ca este in afara si mai presus de toate Lumina pe Care nimeni nu a putut-o vedea vreodata inainte sa se fi curatit, nici sa o primeasca inainte sa o fi vazut. Pentru ca trebuie mai intai sa o fi vazut, pentru ca, dupa aceea, sa o primim cu multe osteneli si multe stradanii. Parintele Iosif aseamana prezenta lucratoare a Duhului Sfant in om cu conditia prezentei soarelui pentru ziua, a rasuflarii pentru viata si a lui Dumnezeu pentru cer. Aceasta prezenta se realizeaza in noi inca de la Botez, pecetluindu-se la Taina Mirungerii. In acest scop, parintele Dumitru Staniloae ne introduce in magistrala-i opera, Teologia Dogmatica Ortodoxa, asupra lucrarii Duhului Sfant de la inceputul vietii in Hristos: Aceasta Taina este atat de strans legata de Taina Botezului, incat s-ar putea spune ca formeaza impreuna cu aceea un singur tot cu doua parti distincte. Ea este ca un fel de continuare a Botezului. De aceea, ea nu incepe, in slujba Bisericii, cu o introducere deosebita, ca si celelalte Taine, ci, dupa botezarea si imbracarea celui ce a primit Botezul, preotul citeste in continuare o rugaciune prin care cere lui Dumnezeu sa i se daruiasca celui nou luminat prin apa si prin Duh si pecetea darului Sfantului si intru tot Puternicului Duh . Apoi il unge cu Sfantul Mir la organele principale, zicand: Pecetea darului Sfantului Duh . Legarea Mirungerii de Botez se arata si in faptul ca, in rugaciunea amintita, preotul dupa ce cere sa i se daruiasca celui nou luminat prin apa si prin Duh , pe care a binevoit sa-l nasca acum din nou , si pecetea darului Sfantului Duh continua: Pazeste-l pe dansul intru sfintenia Ta, intareste-l intru dreapta credinta, mantuieste-l de cel rau si de toate mestesugirile lui si pazeste sufletul lui intru frica Ta cea mantuitoare, intru curatie si dreptate, ca, intru tot lucrul si cuvantul bineplacut ie, sa se faca fiu si mostenitor cerestii Tale Imparatii . Se cere deci ca acela, nascut din nou prin Botez, sa fie pazit si intarit in darurile primite prin Botez, in lupta impotriva celui rau, care va cauta sa-l lipseasca de ele, in pazirea fagaduintei date de a pastra credinta marturisita la Botez si starea de curatie si de dreptate in care a fost asezat. Dar pastrarea acestor daruri se face prin efort. De aceea, Nicolae Cabasila spune ca prin Sfantul Mir se pun in lucrare puterile date omului la Botez: Innoirea in Duh si reinvierea prin Botez aduc cu ele, cum am vazut, puteri si energii launtrice inrudite. Sfantul Mir este acela care le trezeste la viata. El este cel ce pune in lucrare una sau alta din puterile duhovnicesti sau chiar mai multe deodata, dupa cat e de simtitor sufletul in lucrarea Tainei . () Prin ungerea madularelor principale si ale organelor simturilor se...
