Lecţia inimii
(Duminica a 11-a dupa Rusalii Matei XVIII, 23-35) Pilda Duminicii acesteia, a XI-a dupa Rusalii, numita si a datornicului nemilostiv m-a dus cu gandul la o pagina din Cuviosul Paisie Aghioritul, pe care am citit-o in zilele trecute: Hristos nu spune: Daca te roaga cineva sa mergi o mila, tu sa mergi doua , ci [](Duminica a 11-a dupa Rusalii Matei XVIII, 23-35) Pilda Duminicii acesteia, a XI-a dupa Rusalii, numita si a datornicului nemilostiv m-a dus cu gandul la o pagina din Cuviosul Paisie Aghioritul, pe care am citit-o in zilele trecute: Hristos nu spune: Daca te roaga cineva sa mergi o mila, tu sa mergi doua , ci spune: Daca te sileste cineva sa mergi o mila, mergi doua (Mt 5, 41). i nu spune: Daca iti cere haina, da-i si camasa , ci: Daca iti ia haina, da-i si camasa (Mt 5, 40). () daca cineva pune in lucrare spusa din Scriptura si daca-l sileste unul sa mearga o mila, merge si mai departe, dupa aceea lucreaza Hristos si se schimba duhovniceste si celalalt care l-a silit si-si face probleme de constiinta. Mai, ia te uita, isi spune el, eu l-am silit sa mearga o mila, iar el a mers mai departe! Cata bunatate! Daca si Hristos ar fi avut logica () omeneasca pe care o au astazi multi oameni duhovnicesti, nu ar fi lasat Tronul Sau cel ceresc ca sa Se coboare pe pamant sa Se chinuiasca si sa fie rastignit de noi, oamenii cei vrednici de plans. Insa inlauntrul acestei nereusite a Lui, vazuta omeneste, era ascunsa mantuirea tuturor oamenilor. Dar ce a tras ca sa ne mantuiasca! (Cuv. Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti, III, Nevointa duhovniceasca, Ed. Evanghelismos, Buc., 2003, p. 118-119).
Ce pune dar Hristos inlauntrul nereusitei imparatului care a vrut sa se socoteasca cu slugile sale (Mt 18, 23)? Poate ceva din esecul intregului demers pe care Dumnezeu l-a facut, pana la Intrupare si chiar mai apoi, de dragul omenirii in vederea restaurarii chipului lui Adam cel vechi. Poate ceva din amareala pe care o lasau pe dumnezeiestii ochi reactia legalista a fariseilor sau cea ad-literam a carturarilor, poate cate ceva din obida care, ca oameni, va fi cuprins pe orbii vindecati, pe leprosii curatiti, pe mortii inviati daca vreti ca ei, ceilalti, n-au priceput ce grea de har a fost mana Celui Care a facut minunea. Pocainta slugii (Mt 18, 26) nu poate naste decat marinimia stapanului (Mt 18, 27), dar, oare, de ce se intampla asa, si mai ales dupa ce-L cunoastem pe Hristos cel Inviat, de ce se intampla asadar ca rareori marinimia stapanului nu naste pe mai departe pocainta? De ce oricat ar fi de atent Hristos cu drama noastra, noi mai departe strabatem lumea totalmente debransati de la drama aproapelui (mai saracului, mai umilului) nostru? Ca intr-o reactie de negustor perfid, de carciumar nenorocit, slujbasul iertat de vama imparateasca, vamuieste pe frate le-i, mult mai putinu-i datornic. Unii l-ar indreptati pe slujbas, spunand ca tocmai pomenise ca va plati toata datoria (Mt 18, 26b). i ca era firesc sa inceapa a o face. Evanghelistul Matei desavarsit povestitor arata discrepanta intre o datorie (zece mii de talanti) si cealalta (o suta de dinari) (Mt 18, 25, respectiv Mt 18, 28) tocmai pentru a sublinia nefirescul actiunii iertatului neiertator. Reactie de sluga netrebnica, gatuirea si-apoi aruncarea in temnita a celui mic intre datornici,...
Ce pune dar Hristos inlauntrul nereusitei imparatului care a vrut sa se socoteasca cu slugile sale (Mt 18, 23)? Poate ceva din esecul intregului demers pe care Dumnezeu l-a facut, pana la Intrupare si chiar mai apoi, de dragul omenirii in vederea restaurarii chipului lui Adam cel vechi. Poate ceva din amareala pe care o lasau pe dumnezeiestii ochi reactia legalista a fariseilor sau cea ad-literam a carturarilor, poate cate ceva din obida care, ca oameni, va fi cuprins pe orbii vindecati, pe leprosii curatiti, pe mortii inviati daca vreti ca ei, ceilalti, n-au priceput ce grea de har a fost mana Celui Care a facut minunea. Pocainta slugii (Mt 18, 26) nu poate naste decat marinimia stapanului (Mt 18, 27), dar, oare, de ce se intampla asa, si mai ales dupa ce-L cunoastem pe Hristos cel Inviat, de ce se intampla asadar ca rareori marinimia stapanului nu naste pe mai departe pocainta? De ce oricat ar fi de atent Hristos cu drama noastra, noi mai departe strabatem lumea totalmente debransati de la drama aproapelui (mai saracului, mai umilului) nostru? Ca intr-o reactie de negustor perfid, de carciumar nenorocit, slujbasul iertat de vama imparateasca, vamuieste pe frate le-i, mult mai putinu-i datornic. Unii l-ar indreptati pe slujbas, spunand ca tocmai pomenise ca va plati toata datoria (Mt 18, 26b). i ca era firesc sa inceapa a o face. Evanghelistul Matei desavarsit povestitor arata discrepanta intre o datorie (zece mii de talanti) si cealalta (o suta de dinari) (Mt 18, 25, respectiv Mt 18, 28) tocmai pentru a sublinia nefirescul actiunii iertatului neiertator. Reactie de sluga netrebnica, gatuirea si-apoi aruncarea in temnita a celui mic intre datornici,...
