S-a intamplat aceas-ta demult, demult, cand iernile erau cu multa, foarte multa zapada, ce nu se mai topea pana primavara tarziu. Atunci, in vremurile acelea, credinta era buna si sfanta si era una. Iar dragostea dintre frati, nefatarnica si fierbinte. Hristos era Domn peste toate inimile, iar stapanirea Sa se intindea pana departe, departe. Maica []S-a intamplat aceas-ta demult, demult, cand iernile erau cu multa, foarte multa zapada, ce nu se mai topea pana primavara tarziu.

Atunci, in vremurile acelea, credinta era buna si sfanta si era una. Iar dragostea dintre frati, nefatarnica si fierbinte. Hristos era Domn peste toate inimile, iar stapanirea Sa se intindea pana departe, departe.

Maica Domnului era Maica tuturor si a fiecaruia.

Crucea era Sfanta Cruce Altarul de Jertfa si de Rascumparare, sfintit de insusi Sangele lui Dumnezeu.

Tot pe atunci, in vremurile acelea sfinte, aparura de undeva, nu se stie de unde, un soi de lupi cu doua picioare si imbracati in piei de oaie. Se amestecau printre turmele de oi credincioase si ascultatoare, dandu-se drept oi, dar in realitate rupeau, sfasiau si dezbinau, incercand sa fure oile si mieii si sa le duca pe aiurea, prin pustiuri si prapastii. i erau lupii acestia ca toti lupii, cu gheare si colti, pe care le ascundeau insa cu grija sub versete biblice.

Ei umblau si invatau ca Sfanta Cruce nu trebuie sa mai fie pentru noi ceea ce ne-au invatat Sfintii Parinti.

Ca Maica Domnului nu mai trebuie cinstita si, la fel, nici sfintii si martirii.

Ca bisericile noastre sfinte nu mai sunt bune, ca sunt invechite si cate si mai cateInsa pastorii erau veghetori si, recunoscandu-i usor dupa roadele lor, repede alergau si-i alungau departe. Dar tot se mai gaseau unii lesne-crezatori care picau in coltii si in ghearele lor.

Un astfel de suflet, incoltit, se intorcea in acea iarna cu multa zapada in satul sau aflat undeva la jumatatea drumului dintre orasele Resita si Caransebes, orase ce se gaseau la poalele muntelui Semenic. Venea din Resita, unde muncea, si se intorcea, ca de obicei, pe jos, cu rucsacul plin cu alimente pentru cei de acasa. De data asta era singur pe drum, ortacii ii plecasera inainte de mult, iar el intarziase cumparand cele necesare.

Tocmai iesise din oras, urcand dealul cel mare, si acum mergea pe o portiune de camp neted, dupa care urma sa ajunga langa o padure pe langa care drumul cobora in serpentine la vale. Se inserase de-a binelea si destul de devreme, caci era iarna. Incepu sa ninga cu fulgi mici si repezi. Iar omul nostru mai avea drum lung.

Intre ganduri negre, incepu sa-i lucreze in minte veninul cel strecurat de catre lupii imbracati in piei de oaie: N-am sa-mi mai fac semnul crucii, ba chiar am sa privesc cu dispret spre ea. Ca doar nu crucea ne-a mantuit, ci Hristos, asa cum spun ei Crucea nu are nici un amestec; nu a fost decat o unealta de tortura. Ba chiar am sa spun aceasta si altoraAsa isi zicea in sine sarmanul om, in timp ce se apropia de marginea padurii.

Dorind sa scurteze drumul, alese trecerea prin padure, prin Poiana Popii, ca sa revina apoi la drumul mare. Zapada se intetise, noaptea se asezase de-a binelea si frigul se facea tot mai tare.

Intrase in padure si aici intunericul se facuse si mai mare. Abia astepta sa ajunga in poiana, unde era lumina mai...