Vreau sa-mi exprim marea bucurie pe care o resimt deja, chiar de la inceputul acestei adunari, manifestandu-se intr-un chip deosebit aici. i aceasta, si poate pentru ca ne regasim, iata, intr-un locas care este al Oastei. Cand ne-am pus problema unde sa facem adunarea, toti am fost de acord sa fie aici, ca sa fie []Vreau sa-mi exprim marea bucurie pe care o resimt deja, chiar de la inceputul acestei adunari, manifestandu-se intr-un chip deosebit aici. i aceasta, si poate pentru ca ne regasim, iata, intr-un locas care este al Oastei. Cand ne-am pus problema unde sa facem adunarea, toti am fost de acord sa fie aici, ca sa fie casa aceasta nu numai un loc de munca si, pentru cei mai multi, de trecere, ci o casa, o acasa in care sa ne regasim foarte fericiti.

Mi-duc aminte, cand eram copii mici, cum exploram casa. Aveam o casa batraneasca si era un pod foarte intunecos nu era pe vremea aceea bec electric si in pod erau adunate tot felul de lucruri de la bunici, de la parinti. Noi, copiii, cand gaseam ragaz, exploram cotloanele mai ascunse si descopeream diferite lucruri care erau ale casei. Asa este acum si cu acasa noastra de aici! Cand suntem undeva acasa, tot ce este acolo ne apartine si noi apartinem cu totul acelei case. i descoperim, si trebuie sa descoperim in adanc, ce este aceasta acasa. Acest lucru este adevarat si pentru casa aceasta a Oastei Domnului, o casa care nu este numai din beton si caramida, ci este mult mai mult decat atat. Pentru noi, care suntem copiii Oastei Domnului, este normal sa descoperim mereu, in profunzime, nu numai constructia aceasta, ci mai ales ce inseamna aceasta Oastea Domnului insasi, ca acasa noastra.

Dimineata, la Sfatul Fratesc, fratele Moise citea din Ce este Oastea Domnului? . Ceea ce inseamna ca noi mai avem de explorat in casa noastra, ca mai avem de descoperit cate ceva in ce priveste identitatea exacta a Oastei.

In jurul nostru exista atatea familii dezbinate, cu copii care nu se simt acasa in familia parintilor lor. Fie ca au receptat superficial ce este acasa lor, fie ca acea casa nu le este destul si acasa, parintii nereusind sa creeze o acasa pentru copiii lor. Situatiile de acest fel sunt tragice. Oastea Domnului nu a fost o astfel de casa. La Oastea Domnului fratii au venit intotdeauna cu drag, au venit ca la parinti, ca la frati, au venit cu bucurie si, venind, n-ar mai fi plecat. Caci aceasta casa de la Sibiu, o expresie a Oastei in ansamblul ei, aduna in sine dragostea si bucuria, jertfa, ravna si lacrimile fratietatii intregi. Cum bine spunea fratele mai inainte, ceea ce s-a intamplat aici in anii din urma este un lucru minunat. Nu este vorba numai de ceea ce vedem cu ochii trupesti, ci de ceea ce percepem cu ochii sufletesti, anume ca ni s-a zidit aici o acasa, unde este firesc sa dorim sa descoperim fiecare cotlon, dar nu atat al zidirii materiale, cat al zidirii spirituale, care este Oastea Domnului. Poate ca inca nu stim destul de bine cum si ce este Oastea Domnului si cred ca este si datoria noastra, a fiecaruia, sa spunem si altora cum si ce este ea intr-adevar. Multi au inca destule nedumeriri. Chiar astazi am auzit vorba aceasta: Unii frati va considera pe cei de la Sibiu ca sunteti formalisti . Desigur, fiecare intelege cum poate sau cum vrea ceea ce se intampla aici. Dar, in primul rand, Oastea Domnului nu inseamna nicidecum cei de la Sibiu sau, in orice caz, nu numai ei. Cei de la Sibiu sunt in Oaste ca si fratiile voastre din alte parti si a vorbi impotriva Casei Oastei de la Sibiu nu inseamna, de fapt, a vorbi impotriva celor care locuiesc la Sibiu. Este foarte important sa descoperim ce-i cu adevarat Oastea Domnului, faptul ca ea este acasa noastra si ca noi suntem chemati sa descoperim cu bucurie tot ceea ce este ea.

Sa ne ferim a reduce in vreun fel imaginea si responsabilitatile Oastei. Zicea cineva, de pilda, ca Oastea Domnului nu se ocupa cu dogmele, ci numai cu viata in Hristos. Ca si cum cele doua ar putea fi despartite. Parintele Iosif spunea ca Oastea Domnului este un copil al Bisericii, ceea ce inseamna ca ale ei sunt si dogmele Bisericii Ortodoxe. i ca avem indatorirea de a le iubi si de a le apara. Dogmele sunt invataturile de credinta. Cuvantul dogma un cuvant grecesc apare inca in Noul Testament cu acest sens de invatatura de credinta (cf. Fapte 16, 4). Tot ceea ce invata Sfanta Scriptura despre Dumnezeu si despre legatura noastra cu El sunt dogme. Noi credem in Mantuitorul Iisus Hristos aceasta este o dogma; credem ca Dumnezeu este Tatal si Fiul si Duhul Sfant aceasta este o dogma. Toate aceste adevaruri dumnezeiesti ne sunt scumpe...