Tânărul bogat, între economie şi iconomie
Duminica a 12-a dupa Rusalii (Tanarul bogat) Matei 19, 16-26 In vremea aceea a venit un tanar la Iisus, ingenunchind inaintea Lui si zicandu-I: Bunule Invatator, ce bine sa fac ca sa am viata vesnica? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decat numai Unul Dumnezeu. Iar daca vrei sa []Duminica a 12-a dupa Rusalii (Tanarul bogat) Matei 19, 16-26In vremea aceea a venit un tanar la Iisus, ingenunchind inaintea Lui si zicandu-I: Bunule Invatator, ce bine sa fac ca sa am viata vesnica? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decat numai Unul Dumnezeu. Iar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus i-a raspuns: Sa nu ucizi, sa nu faci desfranare, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb; cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Zis-a Lui tanarul: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. Ce-mi mai lipseste? Atunci Iisus i-a spus: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averile tale, da-le saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi. Insa, auzind cuvantul acesta, tanarul a plecat intristat, caci avea multe avutii. Iar Iisus a zis ucenicilor Sai: Adevarat zic voua ca un bogat cu greu va intra in Imparatia cerurilor. Si iarasi zic voua ca mai lesne este sa treaca o camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicand: Atunci, cine poate sa se mantuiasca? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta.
Pericopa evanghelica a Duminicii a 12-a dupa Rusalii ne vorbeste despre intalnirea Mantuitorului Hristos cu un tanar caruia i se parea ca este aproape desavarsit, intrucat implinise din tinerete poruncile Legii. La poruncile Decalogului (sa nu ucizi, sa nu faci desfranare, sa nu furi, sa nu fii martor mincinos; sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta), Mantuitorul adauga si porunca cea mare: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
Parea un tanar aproape desa varsit, simtea totusi ca ii lipseste ceva care tinea de profunzimea vietii lui: viata vesnica. Sfantul Ioan Gura de Aur, talcuind aceasta Sfanta Evanghelie, arata ca tanarul a venit la Hristos cu inima buna si ravnitoare, spre deosebire de altii, care venisera sa-L ispiteasca, sa-L prinda in cuvant sau sa fie vindecati ei sau cei apropiati ai lor. El a venit sa-L intrebe de viata vesnica, ce trebuie sa faca pentru a intra in Imparatia cerurilor. Este exclusa orice viclenie sau ipocrizie a tanarului, intrucat in final vedem ca el a plecat intristat.
Raspunsul Mantuitorului: Daca vrei sa fii desavarsit, du-te si vinde-ti averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; apoi vino si-Mi urmeaza Mie , l-a intristat pe tanar, caci era foarte bogat. Inima ii era alipita de bogatia lui.
Economie si iconomieStarea tanarului bogat din Evanghelie, transpusa intr-un limbaj teologic actualizat, ne reveleaza zbaterea omului intre economie si iconomie. Aceste cuvinte au aceeasi origine greceasca: oikonomia, care insemna administrarea sau conducerea casei sau conducere, guvernare, randuiala, ordine. In limba latina, termenul oeconomia are sensul de organizare, dispunere a elementelor unui discurs, ale unei scrieri. In limba romana, cuvantul a fost imprumutat din franceza ( conomie) si cu sensurile mai vechi de stiinta a fenomenelor economice, curent de gandire economica, chibzuiala, cumpatare. De la acest inteles s-a ajuns la expresii precum simt economic , bani pusi deo parte , sau casa de economii . In secolul XX, termenul a evoluat, desemnand totalitatea activitatilor de productie, distributie si consum intr-o colectivitate , ajungandu-se la termeni precum economie politica, economie marxista, economie nationala sau economie globala.
In ce registru am putea inscrie toate aceste expresii economice? Evanghelia ne raspunde: in imparatia lui mamona, care inseamna in aramaica: bani, avere. Banii si averea capata statutul unei divinitati. Parerea ca banul sau averea ar avea doar o importanta economica si sociala fara implicatii morale este gresita. Un autor crestin atragea atentia asupra faptului ca banul si averea induc iluzia ca poseda multe dintre caracteristicile unei divinitati: par ca ofera siguranta, libertate, ca ne confera putere, si par sa fie omniprezente. Iar lucrul cel mai sinistru este ca ii creeaza omului iluzia ca este atotputernic. Banul si averea ajung sa pretinda loialitatea si dragostea care I se cuvin numai lui Dumnezeu si au puterea de a ne prinde in capcana. Tanarul bogat din Evanghelie, auzind ca i se cere sa-si dea averea saracilor pentru a urma lui Hristos, s-a intors intristat la casa sa. Nici o sluga nu poate sluji la doi stapani; caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau va tine numai la unul si va nesocoti pe celalalt. Nu putem sluji lui Dumnezeu si lui mamona (Luca 16, 13).
In imparatia lui mamona, totul devine economie cu ingredientele sale: de la bani pusi deo parte pana la economie de piata, economie nationala sau economie globala etc. Iar sloganul tuturor acestora poate fi sintetizat intr-o fericire intoarsa: Fericiti cei indestulati raspunde veacul acesta lui Hristos , ca a acelora e imparatia acestei lumi si alta nu e . Asa cum ne invata ganditorul si martirul crestin Mircea Vulcanescu, intr-un asemenea sistem economic, fiecare ramane strain de ceilalti, dar se poate intalni cu ceilalti pentru conlucrare. Ceea ce e unuia scop, poate fi altuia mijloc. Unul poate folosi pe celalalt. Totul devine astfel mijlocire, negot si instrument. Nu mai e scop absolut. Etica devine economie. i mijlocul prin excelenta, mijlocul in sine, sensul instrumental in care se concretizeaza toate aceste relatii posibile este banul. El e puterea care uneste, care leaga intalnirea unui om cu altul si conlucrarea lor. Lucrul merge pana la limitele extreme ale epocii moderne, in care valoarea religioasa a pastorilor e apreciata, in uzine, dupa sporul productiei din saptamanile care urmeaza predicilor lor! Sfantul Ioan Gura de Aur aseamana aceasta stare a celor care fac din bogatie idealul suprem, precum tanarul din Evanghelie, cu starea celor bolnavi de friguri, carora li se varsa fierea in ei , si care, daca mananca si beau, nu numai ca nu li se stinge setea, ci li se aprinde si mai mult arsita . Tot astfel se intampla si cu iubitorii de averi; acestia aprind si mai mult pofta aceasta rea mai amara chiar decat fierea daca o hranesc cu averi. Atunci o sting, cand scot din sufletul lor pofta de castig, dupa cum mancarea putina si golirea stomacului scapa pe om de boala de fiere .
Iubirea de arginti, mama a tuturor patimilorIn zilele noastre, bogatia si saracia sunt realitati neincetat actualizate, iar inegalitatea repartitiei bogatiei devine tot mai mare. In conditiile in care predomina economia cu continut monetar, si nu productiv, banul devine principalul etalon, iar iubirea de arginti devine patima tuturor. Fiind asociata cu vinderea lui Hristos, iubirea de arginti este numita de Sfantul Apostol Pavel radacina tuturor relelor (1 Timotei 6, 10). Banul capata in viata omului dimensiuni metafizice si devine zeul mamona, care se impotriveste lui Dumnezeu.
Pentru omul de astazi, tehnologia si confortul (computerul, automobilul, telefonul mobil si alte gadgeturi) nu sunt o realitate neutra, ci idoli. Intre omul contemporan si tehnologie se stabileste o relatie personala, ca de la sclav la stapan. Tehnologia nu este doar un ansamblu de care te poti folosi, iar averea nu inseamna doar o simpla acumulare de capital. Asa cum prevedea Mircea Vulcanescu, astazi, banii, tehnologia si confortul au ajuns sa domine relatiile dintre...
Pericopa evanghelica a Duminicii a 12-a dupa Rusalii ne vorbeste despre intalnirea Mantuitorului Hristos cu un tanar caruia i se parea ca este aproape desavarsit, intrucat implinise din tinerete poruncile Legii. La poruncile Decalogului (sa nu ucizi, sa nu faci desfranare, sa nu furi, sa nu fii martor mincinos; sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta), Mantuitorul adauga si porunca cea mare: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
Parea un tanar aproape desa varsit, simtea totusi ca ii lipseste ceva care tinea de profunzimea vietii lui: viata vesnica. Sfantul Ioan Gura de Aur, talcuind aceasta Sfanta Evanghelie, arata ca tanarul a venit la Hristos cu inima buna si ravnitoare, spre deosebire de altii, care venisera sa-L ispiteasca, sa-L prinda in cuvant sau sa fie vindecati ei sau cei apropiati ai lor. El a venit sa-L intrebe de viata vesnica, ce trebuie sa faca pentru a intra in Imparatia cerurilor. Este exclusa orice viclenie sau ipocrizie a tanarului, intrucat in final vedem ca el a plecat intristat.
Raspunsul Mantuitorului: Daca vrei sa fii desavarsit, du-te si vinde-ti averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; apoi vino si-Mi urmeaza Mie , l-a intristat pe tanar, caci era foarte bogat. Inima ii era alipita de bogatia lui.
Economie si iconomieStarea tanarului bogat din Evanghelie, transpusa intr-un limbaj teologic actualizat, ne reveleaza zbaterea omului intre economie si iconomie. Aceste cuvinte au aceeasi origine greceasca: oikonomia, care insemna administrarea sau conducerea casei sau conducere, guvernare, randuiala, ordine. In limba latina, termenul oeconomia are sensul de organizare, dispunere a elementelor unui discurs, ale unei scrieri. In limba romana, cuvantul a fost imprumutat din franceza ( conomie) si cu sensurile mai vechi de stiinta a fenomenelor economice, curent de gandire economica, chibzuiala, cumpatare. De la acest inteles s-a ajuns la expresii precum simt economic , bani pusi deo parte , sau casa de economii . In secolul XX, termenul a evoluat, desemnand totalitatea activitatilor de productie, distributie si consum intr-o colectivitate , ajungandu-se la termeni precum economie politica, economie marxista, economie nationala sau economie globala.
In ce registru am putea inscrie toate aceste expresii economice? Evanghelia ne raspunde: in imparatia lui mamona, care inseamna in aramaica: bani, avere. Banii si averea capata statutul unei divinitati. Parerea ca banul sau averea ar avea doar o importanta economica si sociala fara implicatii morale este gresita. Un autor crestin atragea atentia asupra faptului ca banul si averea induc iluzia ca poseda multe dintre caracteristicile unei divinitati: par ca ofera siguranta, libertate, ca ne confera putere, si par sa fie omniprezente. Iar lucrul cel mai sinistru este ca ii creeaza omului iluzia ca este atotputernic. Banul si averea ajung sa pretinda loialitatea si dragostea care I se cuvin numai lui Dumnezeu si au puterea de a ne prinde in capcana. Tanarul bogat din Evanghelie, auzind ca i se cere sa-si dea averea saracilor pentru a urma lui Hristos, s-a intors intristat la casa sa. Nici o sluga nu poate sluji la doi stapani; caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau va tine numai la unul si va nesocoti pe celalalt. Nu putem sluji lui Dumnezeu si lui mamona (Luca 16, 13).
In imparatia lui mamona, totul devine economie cu ingredientele sale: de la bani pusi deo parte pana la economie de piata, economie nationala sau economie globala etc. Iar sloganul tuturor acestora poate fi sintetizat intr-o fericire intoarsa: Fericiti cei indestulati raspunde veacul acesta lui Hristos , ca a acelora e imparatia acestei lumi si alta nu e . Asa cum ne invata ganditorul si martirul crestin Mircea Vulcanescu, intr-un asemenea sistem economic, fiecare ramane strain de ceilalti, dar se poate intalni cu ceilalti pentru conlucrare. Ceea ce e unuia scop, poate fi altuia mijloc. Unul poate folosi pe celalalt. Totul devine astfel mijlocire, negot si instrument. Nu mai e scop absolut. Etica devine economie. i mijlocul prin excelenta, mijlocul in sine, sensul instrumental in care se concretizeaza toate aceste relatii posibile este banul. El e puterea care uneste, care leaga intalnirea unui om cu altul si conlucrarea lor. Lucrul merge pana la limitele extreme ale epocii moderne, in care valoarea religioasa a pastorilor e apreciata, in uzine, dupa sporul productiei din saptamanile care urmeaza predicilor lor! Sfantul Ioan Gura de Aur aseamana aceasta stare a celor care fac din bogatie idealul suprem, precum tanarul din Evanghelie, cu starea celor bolnavi de friguri, carora li se varsa fierea in ei , si care, daca mananca si beau, nu numai ca nu li se stinge setea, ci li se aprinde si mai mult arsita . Tot astfel se intampla si cu iubitorii de averi; acestia aprind si mai mult pofta aceasta rea mai amara chiar decat fierea daca o hranesc cu averi. Atunci o sting, cand scot din sufletul lor pofta de castig, dupa cum mancarea putina si golirea stomacului scapa pe om de boala de fiere .
Iubirea de arginti, mama a tuturor patimilorIn zilele noastre, bogatia si saracia sunt realitati neincetat actualizate, iar inegalitatea repartitiei bogatiei devine tot mai mare. In conditiile in care predomina economia cu continut monetar, si nu productiv, banul devine principalul etalon, iar iubirea de arginti devine patima tuturor. Fiind asociata cu vinderea lui Hristos, iubirea de arginti este numita de Sfantul Apostol Pavel radacina tuturor relelor (1 Timotei 6, 10). Banul capata in viata omului dimensiuni metafizice si devine zeul mamona, care se impotriveste lui Dumnezeu.
Pentru omul de astazi, tehnologia si confortul (computerul, automobilul, telefonul mobil si alte gadgeturi) nu sunt o realitate neutra, ci idoli. Intre omul contemporan si tehnologie se stabileste o relatie personala, ca de la sclav la stapan. Tehnologia nu este doar un ansamblu de care te poti folosi, iar averea nu inseamna doar o simpla acumulare de capital. Asa cum prevedea Mircea Vulcanescu, astazi, banii, tehnologia si confortul au ajuns sa domine relatiile dintre...
