Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna. O, daca Iuda Iscarioteanul ar fi putut intelege atunci dureroasa instiintare din acest cuvant al Mantuitorului! Cat de putin pretuim noi pe oamenii mari si ocaziile mari pe care le avem, unice, in viata! Cat de putini dintre noi au stiut []Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.

O, daca Iuda Iscarioteanul ar fi putut intelege atunci dureroasa instiintare din acest cuvant al Mantuitorului!Cat de putin pretuim noi pe oamenii mari si ocaziile mari pe care le avem, unice, in viata!Cat de putini dintre noi au stiut sa se foloseasca bine de prilejurile pe care le-au avut!Eram copil Dumnezeu mi-a facut harul sa ma cheme la El de la varsta de 15 ani.

De la 18 ani l-am cunoscut pe Parintele Iosif, iar apoi am stat impreuna, lucrand si umbland cu el pana la sfarsitul zilelor sale pamantestiAm invatat atat de mult si am primit atat de mult de la acest mare om al lui DumnezeuDar cand imi aduc aminte, cu amar acum, cat de multe am uitat, mi se umple inima de durere si de invinuiri. i cat de multe am pierdut,si pentru cat de multe n-am avut nici minte atunci si nici grija sa le folosesc mai bine. Doar acum imi dau seama ce nepriceput am fostsi cat timp scump, pe care l-as fi putut folosi mai bine cand il aveam pe parintele cu noi, nu l-am stiut nici unii pretui atunci cand trebuia.

Inima mi se rupe de durere, iar pierderea aceasta abia acum vad ca n-o mai pot inlocui cu nimic.

Mintea mea tanara de atunci si inima mea neincer cata isi inchipuiau ca totdeauna el va fi tot cu noi si n am stiut rascumpara mai bine timpul acela scump.

Indata dupa ce am ramas fara el, am inceput sa-mi dau seama de marea ocazie pe care am avut-o si de marele om al lui Dumnezeu care fusese langa noi. Dar ce folos? el se dusese.

Acuma vad si mai bine acest mare adevar, dar in zadar, ca ceea ce am pierdut pierdut ramane.

Nici pe Domnul Iisus nu-L avem totdeauna langa noi ca Mantuitor Care ne cheama si ne asteapta ca un calator strain si rabdator, tot batand mereu la usa noastra care tot intarzie sa I se mai deschida (Apoc 3, 20).

Este un timp si de mila si un timp si de har, timpul cand El ne tot imbie mantuirea si ne asteapta sa-L primim in inima noastra, sa devenim copii ai LuiDar daca timpul acesta trece fara ca noi sa-l cunoastem, el nu se mai intoarce adesea niciodata pentru noi,ci numai impotriva noastra (Evr 12, 25-29).

Sunt unice in viata noastra ocaziile cand putem face ceva deosebit pentru Hristos, pentru Lucrarea Lui, pentru Imparatia si Evanghelia Sa.

Daca nu intelegem vremea si ocazia pe care le avem atunci sau daca le amanam, ocazia s-a pierdut si vremea s-a dus pentru totdeauna.

Iar apoi vine indata diavolul sau moartea si fura si nimiceste bunul scump pe care n-am stiut sa-l dam lui...