Trei feluri de vinovăţii şi de primejdii îi pândesc neîncetat pe lucrătorii Domnului şi lucrarea lor
A nu sti ceea ce trebuie sa stie sa faca. A face rau ceea ce stiu ca trebuie sa faca bine. A sti bine ceea ce trebuie sa faca bine, dar a face tocmai dimpotriva a ceea ce stiu. Acestia din urma sunt acei care vor tremura mai cumplit si care vor plange mai deznadajduit []A nu sti ceea ce trebuie sa stie sa faca.
A face rau ceea ce stiu ca trebuie sa faca bine.
A sti bine ceea ce trebuie sa faca bine, dar a face tocmai dimpotriva a ceea ce stiu.
Acestia din urma sunt acei care vor tremura mai cumplit si care vor plange mai deznadajduit la venirea lui Hristos.
Impotriva celor care ne-au prigonit si ne dusmanesc si astazi pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos si pentru marturisirea Adevarului Sau, n am avut nici ieri, n-avem nici azi si nu vom avea nici in fata Judecatii lui Dumnezeu nici o invinuire.
Ii vor invinui, pe fiecare dintre ei, insesi faptele lor, mai puternic si mai necrutator ca orice glas al suferintelor noastre.
Noi i-am iertat si ii vom ierta pe toti, fara a le cere pentru noi nici o despagubire.
Am dori doar, pentru propria lor mantuire, sa se pocaiasca atat de adanc, pe cat au pacatuit. Ca sa poata fi iertati, si nu osanditi.
Dar daca ei insisi nu-si doresc mantuirea vesnica, nimeni pe lume nu le-o poate da.
Ne va parea insa nespus de rau pana la moarte pentru Biserica noastra si pentru poporul nostru care au fost atat de aproape de Hristos, dar carora pentru ca prin mai-marii lor au respins solia mantuirii trimisa lor s-ar putea sa nu le mai fie trimisa o alta asemenea solie niciodata. S-ar putea sa fie lasati de Dumnezeu in voia sortii pe care si-au luat-o in propriile lor maini din Mainile lui Dumnezeu. i sa ajunga astfel sub cumplita stapanire a acelui altul care totdeauna vine in numele lui insusi acolo de unde a fost alungat Hristos, Care vine in Numele Tatalui.
Urmarile acestor stari au si inceput deja sa se arate.
O, daca ar recunoaste mai-marii nostri ce har au respins! O, daca l-ar primi macar acum! Poate inca n-ar fi totul pierdut!Dar ne va parea si mai rau pentru acei iubiti si inzestrati frati ai nostri cazuti si ramasi in starea de impotrivire fata de ascultarea si unitatea frateasca a Oastei!O, daca ar putea ei macar acum sa se desprinda din cursele ucigase ale dezbinarii si ale tulburarilor! O, de ar intelege ei nu numai cat rau fac, ci si cat bine impiedica a se face! Nu numai cata durere aduc fratilor, ci si cata bucurie fac celor ce au invinuit de sectarism pe Parintele Iosif Trifa...
A face rau ceea ce stiu ca trebuie sa faca bine.
A sti bine ceea ce trebuie sa faca bine, dar a face tocmai dimpotriva a ceea ce stiu.
Acestia din urma sunt acei care vor tremura mai cumplit si care vor plange mai deznadajduit la venirea lui Hristos.
Impotriva celor care ne-au prigonit si ne dusmanesc si astazi pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos si pentru marturisirea Adevarului Sau, n am avut nici ieri, n-avem nici azi si nu vom avea nici in fata Judecatii lui Dumnezeu nici o invinuire.
Ii vor invinui, pe fiecare dintre ei, insesi faptele lor, mai puternic si mai necrutator ca orice glas al suferintelor noastre.
Noi i-am iertat si ii vom ierta pe toti, fara a le cere pentru noi nici o despagubire.
Am dori doar, pentru propria lor mantuire, sa se pocaiasca atat de adanc, pe cat au pacatuit. Ca sa poata fi iertati, si nu osanditi.
Dar daca ei insisi nu-si doresc mantuirea vesnica, nimeni pe lume nu le-o poate da.
Ne va parea insa nespus de rau pana la moarte pentru Biserica noastra si pentru poporul nostru care au fost atat de aproape de Hristos, dar carora pentru ca prin mai-marii lor au respins solia mantuirii trimisa lor s-ar putea sa nu le mai fie trimisa o alta asemenea solie niciodata. S-ar putea sa fie lasati de Dumnezeu in voia sortii pe care si-au luat-o in propriile lor maini din Mainile lui Dumnezeu. i sa ajunga astfel sub cumplita stapanire a acelui altul care totdeauna vine in numele lui insusi acolo de unde a fost alungat Hristos, Care vine in Numele Tatalui.
Urmarile acestor stari au si inceput deja sa se arate.
O, daca ar recunoaste mai-marii nostri ce har au respins! O, daca l-ar primi macar acum! Poate inca n-ar fi totul pierdut!Dar ne va parea si mai rau pentru acei iubiti si inzestrati frati ai nostri cazuti si ramasi in starea de impotrivire fata de ascultarea si unitatea frateasca a Oastei!O, daca ar putea ei macar acum sa se desprinda din cursele ucigase ale dezbinarii si ale tulburarilor! O, de ar intelege ei nu numai cat rau fac, ci si cat bine impiedica a se face! Nu numai cata durere aduc fratilor, ci si cata bucurie fac celor ce au invinuit de sectarism pe Parintele Iosif Trifa...
