S-a întâmplat în 11 septembrie 1875
S-a intamplat in 11 septembrie 1875: S-a nascut tefan Octavian Iosif, poet roman. Unele surse mentioneaza ziua nasterii ca fiind 11 septembrie iar altele 11 octombrie. tefan Octavian Iosif (n.
Brasov d. 22 iunie 1913, Bucuresti) a fost un poet si traducator roman, membru fondator al Societatii Scriitorilor Romani. Urmeaza studiile liceale la Brasov si []The post S-a intamplat in 11 septembrie 1875 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 11 septembrie 1875 was first posted on septembrie 11, 2020 at 1:32 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 11 septembrie 1875: S-a nascut tefan Octavian Iosif, poet roman. Unele surse mentioneaza ziua nasterii ca fiind 11 septembrie iar altele 11 octombrie. tefan Octavian Iosif (n.
Brasov d. 22 iunie 1913, Bucuresti) a fost un poet si traducator roman, membru fondator al Societatii Scriitorilor Romani.
Urmeaza studiile liceale la Brasov si Sibiu. Frecventeaza 2 ani liceul cu limba de predare maghiara la Sibiu (1889-1901), reluandu-si studiile la Turnu Magurele, unde se mutase tatal sau, si la liceele Gheorghe Lazar si Matei Basarab din Bucuresti. Se inscrie in 1895 la sectia de filosofie a Universitatii din capitala, fara sa frecventeze, si reia, intre anii 1902 si 1905, cu intermitente, cursurile Facultatii de Litere si Filosofie. E corector la Epoca (1897), custode la Muzeul Aman (numit de Spiru Haret) si la Biblioteca Fundatiei Universitare Carol I (timp de 13 ani).
Este unul dintre fondatorii revistei Floare albastra (1898-1899); face parte din colegiul de redactie al Luceafarului , apoi din comitetul de conducere al revistei Samanatorul , al carei redactor este de asemenea. A debutat, sprijinit de C.
D. Fortunescu, in mai 1892, cu poezia Izvorul, in Revista scoalei de la Craiova si, editorial, cu volumul de traduceri Apostolul si alte poezii de Al. Petofi (1896). A indeplinit functii administrative minore, precum copist la Ministerul de Domenii, corector de ziar, custode al Bibliotecii Fundatiei Universitare, custode al Muzeului Theodor Aman, incercand sa-si suplimenteze veniturile din lectii particulare, din colaborarea la diverse periodice si din vanzarea propriilor volume. A fost redactor, inca de la infiintare, al revistei Samanatorul (1901) a lui Nicolae Iorga, a colaborat si la Adevarul, Adevarul ilustrat, Convorbiri literare, Cumpana (al carei fondator este, alaturi de Mihail Sadoveanu, Dimitrie Anghel si Ilarie Chendi), Curierul literar, Epoca, Epoca literara, Familia, Floare albastra, Literatura si arta romana, Pagini literare, Ramuri, Viata, Viata Romaneasca s.a.
A primit premii ale Academiei Romane pentru volumele Poezii, in anul 1902 si Credinte, in anul 1906Intre anii 1899 si 1901 calatoreste in Franta si Germania, pe spezele librarului Virgil Cioflec. A colaborat si la Viata , Viata romaneasca , Literatura si arta romana , Pagini literare , Curentul literar , Cumpana etc.
Din initiativa lui Emil Garleanu, St. O. Iosif si Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucuresti s-au intrunit intr-o prima consfatuire de lucru in ziua de 13 martie 1908, alcatuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societati a Scriitorilor Romani.
Concomitent cu Octavian Goga, Sextil Puscariu consemna iluzia tainica a lui Iosif de a fi un discipol al lui Cosbuc si un continuator al lui . Insa cei doi poeti erau structuri diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Cosbuc emana tarie interioara, in timp ce Iosif, fragil, patetic, romantic in fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului si insingurarea progresiva sunt motive caracteristice.
Panourile reprezentand scene rurale sunt diafane, transparente; nu e satul transilvan al lui Cosbuc, cu particularitatile lui etnografice si sociale, ci satul ca tablou general, nelocalizat, intr-o perspectiva deschisa reveriei. Tratate in fresca, la suprafata, figurile umane par lipsite de nervi si sange, ramase undeva in trecut.
St. O. Iosif si Dimitrie Anghel s-au cunoscut la Paris, in 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totusi cateva trasaturi care ii uneau: amandoi erau poeti, nutrind o mare sete de instruire si afirmare literara, si amandoi erau structural vorbind niste visatori si niste romantici. Desi psihologic se deosebeau, in plan mai larg se intalneau si se completau in chip fericit: pe cand interiorizatul St. O. Iosif se simtea atras de exuberantul Anghel, acesta din urma afla in persoana delicatului Iosif un fel de reper literar si temperamental, de care avea nevoie.
Fiind si apropiati ca varsta (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au imprietenit. O relatie benefica si pentru literele romanesti. Si-au luat un pseudonim A. Mirea sub care au inceput sa publice lucrari originale si numeroase traduceri...
Brasov d. 22 iunie 1913, Bucuresti) a fost un poet si traducator roman, membru fondator al Societatii Scriitorilor Romani. Urmeaza studiile liceale la Brasov si []The post S-a intamplat in 11 septembrie 1875 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 11 septembrie 1875 was first posted on septembrie 11, 2020 at 1:32 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 11 septembrie 1875: S-a nascut tefan Octavian Iosif, poet roman. Unele surse mentioneaza ziua nasterii ca fiind 11 septembrie iar altele 11 octombrie. tefan Octavian Iosif (n.
Brasov d. 22 iunie 1913, Bucuresti) a fost un poet si traducator roman, membru fondator al Societatii Scriitorilor Romani.
Urmeaza studiile liceale la Brasov si Sibiu. Frecventeaza 2 ani liceul cu limba de predare maghiara la Sibiu (1889-1901), reluandu-si studiile la Turnu Magurele, unde se mutase tatal sau, si la liceele Gheorghe Lazar si Matei Basarab din Bucuresti. Se inscrie in 1895 la sectia de filosofie a Universitatii din capitala, fara sa frecventeze, si reia, intre anii 1902 si 1905, cu intermitente, cursurile Facultatii de Litere si Filosofie. E corector la Epoca (1897), custode la Muzeul Aman (numit de Spiru Haret) si la Biblioteca Fundatiei Universitare Carol I (timp de 13 ani).
Este unul dintre fondatorii revistei Floare albastra (1898-1899); face parte din colegiul de redactie al Luceafarului , apoi din comitetul de conducere al revistei Samanatorul , al carei redactor este de asemenea. A debutat, sprijinit de C.
D. Fortunescu, in mai 1892, cu poezia Izvorul, in Revista scoalei de la Craiova si, editorial, cu volumul de traduceri Apostolul si alte poezii de Al. Petofi (1896). A indeplinit functii administrative minore, precum copist la Ministerul de Domenii, corector de ziar, custode al Bibliotecii Fundatiei Universitare, custode al Muzeului Theodor Aman, incercand sa-si suplimenteze veniturile din lectii particulare, din colaborarea la diverse periodice si din vanzarea propriilor volume. A fost redactor, inca de la infiintare, al revistei Samanatorul (1901) a lui Nicolae Iorga, a colaborat si la Adevarul, Adevarul ilustrat, Convorbiri literare, Cumpana (al carei fondator este, alaturi de Mihail Sadoveanu, Dimitrie Anghel si Ilarie Chendi), Curierul literar, Epoca, Epoca literara, Familia, Floare albastra, Literatura si arta romana, Pagini literare, Ramuri, Viata, Viata Romaneasca s.a.
A primit premii ale Academiei Romane pentru volumele Poezii, in anul 1902 si Credinte, in anul 1906Intre anii 1899 si 1901 calatoreste in Franta si Germania, pe spezele librarului Virgil Cioflec. A colaborat si la Viata , Viata romaneasca , Literatura si arta romana , Pagini literare , Curentul literar , Cumpana etc.
Din initiativa lui Emil Garleanu, St. O. Iosif si Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucuresti s-au intrunit intr-o prima consfatuire de lucru in ziua de 13 martie 1908, alcatuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societati a Scriitorilor Romani.
Concomitent cu Octavian Goga, Sextil Puscariu consemna iluzia tainica a lui Iosif de a fi un discipol al lui Cosbuc si un continuator al lui . Insa cei doi poeti erau structuri diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Cosbuc emana tarie interioara, in timp ce Iosif, fragil, patetic, romantic in fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului si insingurarea progresiva sunt motive caracteristice.
Panourile reprezentand scene rurale sunt diafane, transparente; nu e satul transilvan al lui Cosbuc, cu particularitatile lui etnografice si sociale, ci satul ca tablou general, nelocalizat, intr-o perspectiva deschisa reveriei. Tratate in fresca, la suprafata, figurile umane par lipsite de nervi si sange, ramase undeva in trecut.
St. O. Iosif si Dimitrie Anghel s-au cunoscut la Paris, in 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totusi cateva trasaturi care ii uneau: amandoi erau poeti, nutrind o mare sete de instruire si afirmare literara, si amandoi erau structural vorbind niste visatori si niste romantici. Desi psihologic se deosebeau, in plan mai larg se intalneau si se completau in chip fericit: pe cand interiorizatul St. O. Iosif se simtea atras de exuberantul Anghel, acesta din urma afla in persoana delicatului Iosif un fel de reper literar si temperamental, de care avea nevoie.
Fiind si apropiati ca varsta (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au imprietenit. O relatie benefica si pentru literele romanesti. Si-au luat un pseudonim A. Mirea sub care au inceput sa publice lucrari originale si numeroase traduceri...
