Oastea Domnului – spaima diavolului
Cand Parintele Iosif Trifa a scris cartea Ce este Oastea Domnului?, catehism de capatai al Miscarii duhovnicesti pe care o conducea, ca un bun strateg ce era, dupa ce a aratat in primul capitol care sunt rosturile Oastei Domnului, in capitolul 2, intr-un numar impresionabil de pagini, (de la pagina 13 la 52, in ultima []Cand Parintele Iosif Trifa a scris cartea Ce este Oastea Domnului?, catehism de capatai al Miscarii duhovnicesti pe care o conducea, ca un bun strateg ce era, dupa ce a aratat in primul capitol care sunt rosturile Oastei Domnului, in capitolul 2, intr-un numar impresionabil de pagini, (de la pagina 13 la 52, in ultima editie), il prezinta pe diavolul ca inamic al Bisericii, dezgolindu-i slabiciunile si strategiile de ispitire. In primul capitol, care este capitolul definitiilor celebre ale Miscarii, sta scris ca Oastea Domnului nu e o miscare numai contra betiilor si injuraturilor, ci e o Miscare contra tuturor patimilor rele, pentru ca fiecare patima rea este un fel de betie. Asadar, unul dintre rosturile Oastei Domnului, cel mai de temut pentru diavolul, este tocmai lupta impotriva tuturor rautatilor si a pacatelor.
Daca au avut de suferit pentru ceva ostasii Domnului in decursul vremii, apoi aceasta s-a datorat curajului lor de a declara razboi oricarui pacat, dezgolindu-l pana in casa imparateasca sau in locul cel sfant. Existenta unor astfel de nebuni pentru Hristos in toate veacurile a fost asezata prin randuiala divina, spre a se pastra nealterate invatatura si trairea Evangheliei lui Iisus Hristos, si neclintita Biserica prin vitregiile vremii. Diavolul s-a simtit mereu in primejdie din partea Bisericii tocmai datorita prezentei in sanul ei a sfintilor a caror viata ascetica nu dadea voie ispitelor sa-si faca un cuib in sufletele lor si ale crestinilor.
Au fost si vor mai fi abateri de la normele crestine elementare in viata poporului nostru. Au fost si vor mai fi pactizari cu fortele ostile mantuirii in viata religioasa a neamului nostru romanesc. Au fost si vor mai fi sacrificari de legi bune pentru a incapea cele straine de randuiala lui Dumnezeu in viata sociala a chinuitului popor traitor in jurul Carpatilor. Un glas, ca acela din pustia Betabarei, trebuie sa rasune si azi in Biserica noastra, ca sa zguduie portile imparatiei mortii si sa bage frica in diavolii ce chinuiesc neamul romanesc. Oastea Domnului, prin statutul ei aprobat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, este abilitata sa-si puna in lucrare prerogativele ei de avangarda spre apararea credintei in fata curselor viclene, prin care cezarul incearca sa se incoroneze cu mitra sacerdotala. Desigur, aceste luari de pozitie vor trezi toata imparatia intunericului. Diavolului i-ar conveni sa fie laudat Hristos in fiecare zi, sa se vorbeasca prea frumos despre Hristos, dar sa nu se sufle vreo vorba contra vreunui pacat care misuna sau isi face loc printre crestini.
Eram de curand la o adunare de tineret a Oastei Domnului la care se arata primejdia ce vine peste individ, familie si societate prin pacatul desfranarii,...
Daca au avut de suferit pentru ceva ostasii Domnului in decursul vremii, apoi aceasta s-a datorat curajului lor de a declara razboi oricarui pacat, dezgolindu-l pana in casa imparateasca sau in locul cel sfant. Existenta unor astfel de nebuni pentru Hristos in toate veacurile a fost asezata prin randuiala divina, spre a se pastra nealterate invatatura si trairea Evangheliei lui Iisus Hristos, si neclintita Biserica prin vitregiile vremii. Diavolul s-a simtit mereu in primejdie din partea Bisericii tocmai datorita prezentei in sanul ei a sfintilor a caror viata ascetica nu dadea voie ispitelor sa-si faca un cuib in sufletele lor si ale crestinilor.
Au fost si vor mai fi abateri de la normele crestine elementare in viata poporului nostru. Au fost si vor mai fi pactizari cu fortele ostile mantuirii in viata religioasa a neamului nostru romanesc. Au fost si vor mai fi sacrificari de legi bune pentru a incapea cele straine de randuiala lui Dumnezeu in viata sociala a chinuitului popor traitor in jurul Carpatilor. Un glas, ca acela din pustia Betabarei, trebuie sa rasune si azi in Biserica noastra, ca sa zguduie portile imparatiei mortii si sa bage frica in diavolii ce chinuiesc neamul romanesc. Oastea Domnului, prin statutul ei aprobat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, este abilitata sa-si puna in lucrare prerogativele ei de avangarda spre apararea credintei in fata curselor viclene, prin care cezarul incearca sa se incoroneze cu mitra sacerdotala. Desigur, aceste luari de pozitie vor trezi toata imparatia intunericului. Diavolului i-ar conveni sa fie laudat Hristos in fiecare zi, sa se vorbeasca prea frumos despre Hristos, dar sa nu se sufle vreo vorba contra vreunui pacat care misuna sau isi face loc printre crestini.
Eram de curand la o adunare de tineret a Oastei Domnului la care se arata primejdia ce vine peste individ, familie si societate prin pacatul desfranarii,...
