Predică la Înălțarea Sfintei Cruci – Pr. Ene Braniște
Pr. Ene Braniste Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta invierea Ta o laudam si o slavim. Astazi praznuim inaltarea Sfintei si de viata datatoarei Cruci; a crucii pe care Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a patimit pentru mantuirea noastra Crucea care, din unealta netrebnica de rusinoasa tortura si osanda, cum era [] Pr. Ene Braniste Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta invierea Ta o laudam si o slavim. Astazi praznuim inaltarea Sfintei si de viata datatoarei Cruci; a crucii pe care Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a patimit pentru mantuirea noastra Crucea care, din unealta netrebnica de rusinoasa tortura si osanda, cum era mai inainte, s-a facut dupa aceea semnul sfant al izbavirii noastre din osanda pacatului, al biruintei asupra mortii, sfintita fiind prin nepretuitul sange care s-a prelins pe dansa din mainile si picioarele Celui strapuns cu piroane si impuns cu sulita. Iata astazi, mii si milioane de cruci asemenea celei de pe Golgota au fost purtate cu evlavie si cu frica de catre slujitorii sfintelor biserici, iar credinciosii s-au inchinat si le-au sarutat cu smerenie si cu credinta. i asa am facut si noi astazi, in aceasta mareata catedrala a Patriarhiei noastre.
Dar celor mai multi dintre noi cuvintele inaltarea Crucii nu le trezesc nimic in minte, fiindca nu cunosc obarsia si rostul praznicului sarbatorit astazi. De aceea, va voi istorisi in putine cuvinte cum s-a petrecut inaltarea Sfintei Cruci a Domnului, pe care o praznuim.
Trecusera aproape 300 de ani de la rastignirea Domnului pe culmea Golgotei. in acest rastimp Biserica crestina avusese de luptat din greu cu puterile vrajmase ale prigonitorilor pagani, care i se impotriveau cu deznadejdea mortii. Mii si mii de sfinti mucenici, incepand cu Sfintii Apostoli, au murit pentru credinta lor in Hristos, multi dintre acestia fiind spanzurati, ca si El, pe cruce. Timp de aproape 300 de ani tot intinsul vastei imparatii romane, a carei conducere era pagana, a fost ca o nesfarsita Golgota plina de cruci, sfintite si ele de sangele martirilor crestini. Din jertfa acestora a rasarit in cele din urma steaua biruintei crestine impotriva paganatatii, care a fost pentru totdeauna infranta. Venise atunci la carma imparatiei romane imparatul Constantin, care a fost intaiul imparat crestin si pe care pentru aceasta Biserica l-a cinstit dupa moarte ca sfant.
Dar domnia lui Constantin nu era deloc sigura la inceput. Un alt imparat, pagan, cu numele Maxentie, poftea pe atunci scaunul imparatesc al Romei. Cu acesta trebuia sa se razboiasca deci Constantin. El era insa tare ingrijorat, fiindca oastea lui era putina la numar, pe cand vrajmasul sau Maxentie avea oaste multa si bine inarmata spre lupta. Daca lucrurile s-ar fi intamplat dupa socotelile noastre omenesti, biruinta ar fi trebuit sa fie, desigur, de partea paganului Maxentie. Dar, cu voia lui Dumnezeu, s-a intamplat ca, intr-una din zile, spre amiaza, cum statea Constantin si se framanta cu duhul cum sa faca spre a dobandi victoria, a avut o vedenie minunata. Deodata, i s-a aratat pe cer semnul Sfintei Cruci facut din stele mai stralucitoare decat lumina soarelui. i tot din stele era scris pe acea cruce: Cu aceasta vei birui . S-a cutremurat atunci imparatul, caci el nu cunoscuse inca puterea acelui semn. Dar noaptea, in vis, un inger i-a poruncit sa puna semnul acela pe toate scuturile si steagurile ostasilor sai si numai dupa aceea sa inceapa lupta. Asa a si facut imparatul, dand porunca sa se coasa pe toate steagurile si pavezele ostasilor sai semnul Sfintei Cruci din purpura scumpa. Pornind apoi cu toata nadejdea in lupta, s-a luptat cu Maxentie si cu ajutorul Sfintei Cruci l-a biruit, scapand pe crestini pentru totdeauna de groaza prigoanelor de pana atunci.
Mai tarziu si-a adus aminte imparatul de crucea pe care Domnul isi varsase sangele pentru mantuirea oamenilor si a rugat pe sfanta sa maica, imparateasa Elena, sa mearga la cetatea Ierusalimului si s-o caute. Dar nimeni nu mai stia unde si daca se mai pastra. Ca sa se stearga orice urma despre moartea si invierea lui Hristos, cei ceII rastignisera au ras varful dealului Capatanei si au nivelat locul, iar mai tarziu unul dintre imparatii pagani a construit acolo un templu, pe care imparatul Constantin cel Mare a pus sa-l darame, pentru a construi o biserica crestina. Sapandu-se sub temeliile fostului templu pagan pentru a se inlatura daramaturile, s-au gasit acolo trei cruci, ba si piroanele cu care cei trei crucificati fusesera pironiti pe ele. Greutatea era acum sa se afle care dintre aceste trei cruci era cea pe care fusese rastignit Iisus. S-a intamplat ca tocmai atunci murise in cetate o fata de bun neam; si i-a dat prin gand Episcopului Macarie al Ierusalimului sa atinga trupul moartei de fiecare din cele trei cruci, ca sa le cerce astfel puterea. i numai cat s-a apropiat crucea Domnului de acea fata moarta, ea a inviat si a inceput a umbla si a multumit cu glas mare, slavind pe Dumnezeu.
Intre timp, slavitul imparat Constantin terminase de zidit mareata biserica ctitorita de el pe Golgota intru amintirea patimilor si invierii Domnului. A poftit pentru aceasta sobor mare de episcopi din toate laturile crestine ca sa savarseasca slujba sfintirii bisericii, iar serbarile sfintei tamosiri au tinut zile in sir. S-a adunat, de aceea, multime mare de crestini in cetatea sfanta, doritori sa vada si sa admire maretia si frumusetea vestitei ctitorii imparatesti. Toti acestia doreau sa vada si lemnul Sfintei Cruci a Rastignirii Domnului, care fusese descoperita mai inainte. De aceea, episcopul Macarie s-a suit pe amvonul cel inalt al bisericii si tinand cu bratele sale Sfanta Cruce, a inaltat-o in vazul tuturor. Iar daca au vazut-o, toti se inchinau si se rugau, zicand: Doamne, miluieste-ne! Era in ziua aceea chiar 14 ale lunii lui septembrie din anul 335, zi care a ramas de atunci inchinata inaltarii Sfintei Cruci si pe care o praznuim si noi astazi.
Lemnul sfant al Crucii Domnului a fost apoi depus in auarui bisericii celei noi, zidita de Constantin. Dar peste vreo 300 de ani s-a iscat un razboi intre imparatia romanilor si persii pagani de la marginea de rasarit a Imperiului Roman. i ingaduind Dumnezeu paganilor sa biruiasca pe romani, persii au intrat in Ierusalim si au luat cu ei, printre alte trofee si prazi de razboi, si Crucea Domnului. Dar peste putina vreme a izbutit crestinul imparat Heraclie sa biruiasca pe pagani si sa aduca inapoi la Ierusalim sfanta relicva. i din nou patriarhul de atunci al cetatii sfinte a...
Dar celor mai multi dintre noi cuvintele inaltarea Crucii nu le trezesc nimic in minte, fiindca nu cunosc obarsia si rostul praznicului sarbatorit astazi. De aceea, va voi istorisi in putine cuvinte cum s-a petrecut inaltarea Sfintei Cruci a Domnului, pe care o praznuim.
Trecusera aproape 300 de ani de la rastignirea Domnului pe culmea Golgotei. in acest rastimp Biserica crestina avusese de luptat din greu cu puterile vrajmase ale prigonitorilor pagani, care i se impotriveau cu deznadejdea mortii. Mii si mii de sfinti mucenici, incepand cu Sfintii Apostoli, au murit pentru credinta lor in Hristos, multi dintre acestia fiind spanzurati, ca si El, pe cruce. Timp de aproape 300 de ani tot intinsul vastei imparatii romane, a carei conducere era pagana, a fost ca o nesfarsita Golgota plina de cruci, sfintite si ele de sangele martirilor crestini. Din jertfa acestora a rasarit in cele din urma steaua biruintei crestine impotriva paganatatii, care a fost pentru totdeauna infranta. Venise atunci la carma imparatiei romane imparatul Constantin, care a fost intaiul imparat crestin si pe care pentru aceasta Biserica l-a cinstit dupa moarte ca sfant.
Dar domnia lui Constantin nu era deloc sigura la inceput. Un alt imparat, pagan, cu numele Maxentie, poftea pe atunci scaunul imparatesc al Romei. Cu acesta trebuia sa se razboiasca deci Constantin. El era insa tare ingrijorat, fiindca oastea lui era putina la numar, pe cand vrajmasul sau Maxentie avea oaste multa si bine inarmata spre lupta. Daca lucrurile s-ar fi intamplat dupa socotelile noastre omenesti, biruinta ar fi trebuit sa fie, desigur, de partea paganului Maxentie. Dar, cu voia lui Dumnezeu, s-a intamplat ca, intr-una din zile, spre amiaza, cum statea Constantin si se framanta cu duhul cum sa faca spre a dobandi victoria, a avut o vedenie minunata. Deodata, i s-a aratat pe cer semnul Sfintei Cruci facut din stele mai stralucitoare decat lumina soarelui. i tot din stele era scris pe acea cruce: Cu aceasta vei birui . S-a cutremurat atunci imparatul, caci el nu cunoscuse inca puterea acelui semn. Dar noaptea, in vis, un inger i-a poruncit sa puna semnul acela pe toate scuturile si steagurile ostasilor sai si numai dupa aceea sa inceapa lupta. Asa a si facut imparatul, dand porunca sa se coasa pe toate steagurile si pavezele ostasilor sai semnul Sfintei Cruci din purpura scumpa. Pornind apoi cu toata nadejdea in lupta, s-a luptat cu Maxentie si cu ajutorul Sfintei Cruci l-a biruit, scapand pe crestini pentru totdeauna de groaza prigoanelor de pana atunci.
Mai tarziu si-a adus aminte imparatul de crucea pe care Domnul isi varsase sangele pentru mantuirea oamenilor si a rugat pe sfanta sa maica, imparateasa Elena, sa mearga la cetatea Ierusalimului si s-o caute. Dar nimeni nu mai stia unde si daca se mai pastra. Ca sa se stearga orice urma despre moartea si invierea lui Hristos, cei ceII rastignisera au ras varful dealului Capatanei si au nivelat locul, iar mai tarziu unul dintre imparatii pagani a construit acolo un templu, pe care imparatul Constantin cel Mare a pus sa-l darame, pentru a construi o biserica crestina. Sapandu-se sub temeliile fostului templu pagan pentru a se inlatura daramaturile, s-au gasit acolo trei cruci, ba si piroanele cu care cei trei crucificati fusesera pironiti pe ele. Greutatea era acum sa se afle care dintre aceste trei cruci era cea pe care fusese rastignit Iisus. S-a intamplat ca tocmai atunci murise in cetate o fata de bun neam; si i-a dat prin gand Episcopului Macarie al Ierusalimului sa atinga trupul moartei de fiecare din cele trei cruci, ca sa le cerce astfel puterea. i numai cat s-a apropiat crucea Domnului de acea fata moarta, ea a inviat si a inceput a umbla si a multumit cu glas mare, slavind pe Dumnezeu.
Intre timp, slavitul imparat Constantin terminase de zidit mareata biserica ctitorita de el pe Golgota intru amintirea patimilor si invierii Domnului. A poftit pentru aceasta sobor mare de episcopi din toate laturile crestine ca sa savarseasca slujba sfintirii bisericii, iar serbarile sfintei tamosiri au tinut zile in sir. S-a adunat, de aceea, multime mare de crestini in cetatea sfanta, doritori sa vada si sa admire maretia si frumusetea vestitei ctitorii imparatesti. Toti acestia doreau sa vada si lemnul Sfintei Cruci a Rastignirii Domnului, care fusese descoperita mai inainte. De aceea, episcopul Macarie s-a suit pe amvonul cel inalt al bisericii si tinand cu bratele sale Sfanta Cruce, a inaltat-o in vazul tuturor. Iar daca au vazut-o, toti se inchinau si se rugau, zicand: Doamne, miluieste-ne! Era in ziua aceea chiar 14 ale lunii lui septembrie din anul 335, zi care a ramas de atunci inchinata inaltarii Sfintei Cruci si pe care o praznuim si noi astazi.
Lemnul sfant al Crucii Domnului a fost apoi depus in auarui bisericii celei noi, zidita de Constantin. Dar peste vreo 300 de ani s-a iscat un razboi intre imparatia romanilor si persii pagani de la marginea de rasarit a Imperiului Roman. i ingaduind Dumnezeu paganilor sa biruiasca pe romani, persii au intrat in Ierusalim si au luat cu ei, printre alte trofee si prazi de razboi, si Crucea Domnului. Dar peste putina vreme a izbutit crestinul imparat Heraclie sa biruiasca pe pagani si sa aduca inapoi la Ierusalim sfanta relicva. i din nou patriarhul de atunci al cetatii sfinte a...
