Sa privim la felul adunarilor primilor nostri frati crestini si la adunarile noastre de astazi Pe drept cuvant, poetul nostru scump spune: Sa fie oare toate acestea in zadar? Sunt minti prea mult uscate, ori sunt prea mari pacate, de nu mai este har? M-am intrebat si aseara si ma intreb si acum: De []Rusalii 1988 Sa privim la felul adunarilor primilor nostri frati crestini si la adunarile noastre de astaziPe drept cuvant, poetul nostru scump spune:Sa fie oare toate acestea in zadar?Sunt minti prea mult uscate,ori sunt prea mari pacate,de nu mai este har? M-am intrebat si aseara si ma intreb si acum: De ce? i sa ne intrebam fiecare: in casele noastre, in adunarile noastre acolo unde suntem fiecare pusi sa lucram oare chiar asa sa fie? Sa se implineasca chiar in viata noastra si chiar cu noi acest cuvant atat de greu, acest adevar atat de cutremurator? Sa fie prea mari pacate in viata noastra? Pentru ca, ce altceva poate sa alunge harul lui Dumnezeu dintre noi?In vremurile dintai, cand harul lui Dumnezeu era revarsat din belsug peste miile care ascultau Cuvantul Sau, in asa fel, incat chiar si vrajmasii marturiseau in vremile dintai, cand si apostolii marturiseau cu toata puterea si indrazneala Cuvantul lui Dumnezeu atunci un mare har era peste toti!De ce, cand ne ridicam in adunare, suntem asa de lipsiti de putere, de har? De ce, cand ne rugam si cand ne intalnim intre noi cateva sute de frati, simtim ca lipseste din sufletul nostru, de atatea ori, harul acesta al lui Dumnezeu? Harul de care primii nostri frati crestini se bucurau atat de mult si care ii facea sa spuna ca nu mai au nevoie nici de casa, nici de hrana, nici de masa Pentru ca ei aveau atunci de toate, caci toti erau una: o inima si un suflet .

As vrea sa fiu foarte scurt si sa inchei cu gandul acesta, ca fiecare dintre noi sa ne intrebam in clipa aceasta: Nu cumva din pricina mea, care va citesc aceste cuvinte, harul lui Dumnezeu este oprit pentru atatea suflete care asteapta flamande si insetate, asa cum asteptau multimile flamande si insetate din partea Mantuitorului sa le dea hrana, ca sa nu piara de foame in pustie?Atunci ucenicii erau ingrijorati cum ne ingrijoram si noi de multe ori in intalnirile noastre si intrebam: Doamne, cine va putea satura atata multime? i inca in pustiul acesta unde nu se gaseste nimic? i in lipsa aceasta de har? i in setea, si in seceta aceasta? i printre pacatele acestea? i printre starile acestea? i printre neintelegerile acestea? Iar Mantuitorul i-a intrebat linistit: Aveti ceva de mancare? i, din fericire, o mama a trimis un copil in multimea aceea cu cateva painisoare si cu doi pesti. De o mama si de un copil Dumnezeu s-a folosit atat de minunat, caci painisoarele si pestisorii aceia au saturat multimile!Apostolii insa, ingrijorati, intrebau pe Domnul: Doamne, cum sa hranim multimile acestea cu cinci paini si cu doi pestisori? Ce sa facem cu oamenii acestia multi care pier de foame prin pustie cand se vor intoarce inapoi acasa? .

De multe ori suntem si noi in situatia aceasta. De multe ori suntem si noi gata sa ne intoarcem de la adunarile noastre fratesti lipsiti de harul acesta si gata fiecare sa lesinam de foame in pustiul acestei lumi, in calatoria noastra, in lupta noastra, in incercarile noastre si in necazurile noastre si sub crucea noastra pe care fiecare dintre noi o avem de dus. i ne intrebam: De ce oare e prea scurta bucuria noastra? De ce nu mai este har? S-a scurtat Mana Dumnezeului nostru? De ce nu mai este har peste intalnirile noastre fratesti? Chiar cand suntem doi sau trei nu este vorba numai despre multimea si adunarea de fata Ci cand suntem noi, de foarte multe ori, chiar in intalnirile noastre fratesti locale, din judet, se intampla acelasi lucru: lipseste harul lui Dumnezeu. i pe drept cuvant si profetit este acest adevar:ori sunt prea mari pacate,de nu mai este har? Haideti fiecare dintre noi nu vorbesc despre altii, ci vorbesc despre mine sa patrundem in taina sufletului nostru, caci fiecare suntem vinovati cu cate ceva i sa ne cerem iertare si cei ce va spunem, si cei ce va marturisim, pentru ca si viata noastra este de atatea ori prea slaba si prea departe Este straina de viata primilor crestini. i noi insine ne ridicam in picioare si...