„Adulescența” – cauzã a nerodirii și a dezbinãrii
Oastea Domnului este o floare rasarita in aerul tare de padure, de camp. A lua aceasta floare si a o duce in cea mai aleasa sera, in tovarasia minunata a oricaror flori, este a o ofili. Ii este dat sa ramana in atmosfera in care a rasarit (Preot Iosif Trifa Ce este Oastea Domnului ) []Oastea Domnului este o floare rasarita in aerul tare de padure, de camp. A lua aceasta floare si a o duce in cea mai aleasa sera, in tovarasia minunata a oricaror flori, este a o ofili. Ii este dat sa ramana in atmosfera in care a rasarit (Preot Iosif Trifa Ce este Oastea Domnului )Un studiu recent al unor sociologi romani arata faptul ca, in tara noastra, in ultima vreme, se poate vorbi de o noua categorie de varsta, situata intre cea de adolescenta si cea de adult . Aceasta, spun sociologii, s-ar putea numi adulescenta . In ea pot fi inclusi toti acei oameni care, din neputinta, lene sau teama, refuzand sa-si asume resposabilitatile starii de adult si prelungindu-si cat pot de mult starea de adolescenta, se complac in a ramane in casa si in ingrijirea parintilor. Ceea ce e si mai grav e faptul ca acestia, fiind incapabili de a simti greutatea si jertfelnicia vietii parintilor, ajung sa-si bata joc de ei, sa-i chinuiasca si chiar sa-si aroge, intr-un final, dreptul de proprietar pe viata si bunurile lor.
Din pacate, nici Biserica nu este scutita de aceasta categorie a adulescentilor , formata din acei crestini care, evitand si ezitand din diferite motive sa-si implineasca lucrarea la care au fost chemati, alearga de colo-colo, dintr-o biserica in alta sau de la o adunare la alta, in cautarea unui drum mai placut si mai usor, si nu mai reusesc, aproape niciodata, sa ajunga la o maturitate duhovniceasca. Despre acest fel de crestini ne vorbeste, de altfel, si Sf. Ap. Pavel: N-am putut sa va vorbesc ca unor oameni duhovnicesti, ci ca unor trupesti, ca unor prunci in Hristos (I Cor 3, 1). Ei fug, de fapt, de responsabilitatea de a fi parinti, fiindca stiu ca aceasta inseamna sa nu obosesti niciodata iertand, rabdand, suferind, iubind si miluind, sa cauti sa-ti salvezi copiii, intrand in...
Din pacate, nici Biserica nu este scutita de aceasta categorie a adulescentilor , formata din acei crestini care, evitand si ezitand din diferite motive sa-si implineasca lucrarea la care au fost chemati, alearga de colo-colo, dintr-o biserica in alta sau de la o adunare la alta, in cautarea unui drum mai placut si mai usor, si nu mai reusesc, aproape niciodata, sa ajunga la o maturitate duhovniceasca. Despre acest fel de crestini ne vorbeste, de altfel, si Sf. Ap. Pavel: N-am putut sa va vorbesc ca unor oameni duhovnicesti, ci ca unor trupesti, ca unor prunci in Hristos (I Cor 3, 1). Ei fug, de fapt, de responsabilitatea de a fi parinti, fiindca stiu ca aceasta inseamna sa nu obosesti niciodata iertand, rabdand, suferind, iubind si miluind, sa cauti sa-ti salvezi copiii, intrand in...
