Vorbirea fratelui Traian Dorz de la adunarea de logodna de la Leorda 9 august 1986 () Asa ca va rugam, stam asa inghesuiti, cum putem. Necazul nostru trece si oboseala trece, dar bucuria ca am stat linistiti sa ascultam Cuvantul lui Dumnezeu ne va ramane totdeauna o amintire neuitata si de data aceasta. Asa, []Vorbirea fratelui Traian Dorz de la adunarea de logodna de la Leorda 9 august 1986() Asa ca va rugam, stam asa inghesuiti, cum putem. Necazul nostru trece si oboseala trece, dar bucuria ca am stat linistiti sa ascultam Cuvantul lui Dumnezeu ne va ramane totdeauna o amintire neuitata si de data aceasta. Asa, cat de inghesuiti putem sta, stam linistiti, ascultand Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca, oricat de greu am sta, nu stam cum a stat Mantuitorul nostru pe Cruce, in chinuri, suferind pentru noi. i chiar daca trebuie sa dam putin un pret de osteneli si de jertfa pentru ascultarea Cuvantul lui Dumnezeu, poate ca mai mult pretuim noi totdeauna ceea ce platim mai scump. Sa platim oricat de scump ascultarea noastra, pentru ca aceasta este jertfa cea mai placuta inaintea lui Dumnezeu. De aceea va rugam, cat putem, stam linistiti, sa ascultam Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu, caci peste cateva minute noi vom pleca. i am dori sa ducem in inima noastra o amintire placuta despre cele cateva clipe pe care Domnul ni le-a randuit sa le petrecem impreuna si aici, in Sfantul lui Cuvant, sub dulcea ocrotire a binecuvantarii Sale pe care am cerut-o de la cel dintai cuvant de rugaciune pe care l am inaltat spre cer in clipa cand ne-am intalnit aici.

Deci va rugam din toata inima sa ascultam mai departe, cu dragoste si cu evlavie, Cuvantul lui Dumnezeu, ca sa ne fie de folos si noua, si celor pentru care ne vom ruga pe mai departe (), ca sa ne insoteasca mantuirea aici si in vesnicie. Amin.* * *In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Slavit sa fie Domnul!Scumpii nostri frati si surori, ce minunate sunt aceste clipe, intr-adevar, cand privim la Iisus, Dulcele, Dragul, Scumpul nostru Mantuitor, lumina noastra frumoasa, frumoasa noastra lumina! Iubirea noastra frumoasa, frumoasa noastra iubire! Rasplata noastra frumoasa, frumoasa noastra rasplata! Ce minunate sunt clipele pe care le petrecem langa El, cu El, in El, in astfel de stari! Noi binecuvantam pe Domnul ori de cate ori ne intalnim doi sau trei impreuna si starea noastra cu Hristos este fericita si n-am dori niciodata sa se sfarseasca.

Suntem asa de aproape de sarbatoarea Schimbarii la Fata, pe care am petrecut-o miercurea trecuta, in ziua de 6 august. Ce momente stralucite au trait Sfintii Apostoli acolo, in clipele cand au fost impreuna cu Mantuitorul! Am mai avut ocazia [sa vorbim despre aceasta] si miercurea trecuta, cu alt prilej binecuvantat pe care l-am petrecut impreuna cu fratii si cu surorile noastre, tot cam prin aceste locuriAm petrecut la fel, cu fratii nostri din alte locuri, toata noaptea trecuta, in astfel de minunate si fericite stari de partasie si de binecuvantare, ca pe un Tabor minunat si stralucit in care L-am vazut aievea, cu ochii sufletului nostru, pe Dulcele si Dragul nostru Mantuitor frumoasa noastra Iubire, Iubirea noastra frumoasa in mijlocul nostru. Ori de cate ori doi sau trei ne adunam in Numele Domnului, frumoasa noastra Lumina, Iisus, Iisus, Lumina noastra frumoasa, e in mijlocul nostru. Ce fericit ne stralucesc inaintea inimilor noastre cuvintele Lui, Fata Lui, dragostea Lui care a facut atata pentru noi! N-avem noi nici cuvinte, nici lacrimi, nici cantari, nici rugaciuni de multumire indeajuns sa-I aducem Lui toata recunostinta pe care I-o datoram ca ne-a daruit si acum, si astazi, si alaltaieri, si mai departe, si ne va mai darui mereu astfel de stari binecuvantate cu care ne invredniceste si pe noi, ca pe Sfintii Sai Apostoli pe Tabor atunci, sa petrecem cu El astfel de momente fericite.

Nu-i nicaieri un loc mai fericit, decat acolo unde esti cu Domnul si cu fratii, unde dragostea Lui este ca un steag fluturat peste noi. i ce imprejurari mai fericite avem noi in viata pentru a ne impartasi aceasta iubire si pentru a ne inalta sufletele noastre cu astfel de cantari, decat un astfel de prilej binecuvantat pe care ni l-a randuit Domnul si in clipa aceasta cand, in cea mai fericita stare si in cea mai dulce binecuvantare, dragostea lui Dumnezeu uneste doua suflete care si-au fagaduit pentru totdeauna dragoste neconditionata, statornica, frumoasa, dulce, curata unul celuilalt, in Numele lui Hristos, Care este dragoste, asa cum spune Cuvantul lui Dumnezeu. Hristos nu este nici forta, nici sila, nici presiune, ci este dragoste pentru toti. Tot ce ne cheama si tot ce ne cere El doreste sa-I aducem din iubire. Predarea noastra, legamantul nostru, rugaciune noastra, credinta noastra, toate trebuie sa fie imbalsamate cu acest sfant si dulce mir de nard al iubirii lui Dumnezeu. Pentru ca noi nu prin dreptate, nici prin forta am fost mantuiti, ci prin iubire. Noi trebuie sa cautam dragostea lui Dumnezeu in cuvintele noastre, in comportarile noastre, in atitudinea noastra nu numai unul fata de celalalt, in casnicia noastra. Ci fiecare fata de semenul sau, in orice relatii s-ar gasi, trebuie sa fie invesmantat, imbalsamat, indemnat, insufletit permanent numai de acest sentiment sfant pe care Dumnezeu i l-a insusit ca infatisare a Lui. Despre nici un lucru nu se spune atat de staruitor ca este Dumnezeu ca despre iubire. Dumnezeu este iubire , a spus Cuvantul Sau cel Sfant si l-a scris unul dintre cei care a simtit mai mult ca oricine acest sentiment sfant. Mai ales in seara Cinei de Taina, cand Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan a stat cu capul aplecat pe sanul lui Iisus, pe inima lui Iisus, acolo unde ardea puternic, vibra puternic, simtea puternic, iubea puternic, suferea puternic dragostea lui Dumnezeu fata de noi. Nimeni n-a simtit-o ca el, care a stat alipit de sanul lui Iisus. Nu este alt loc mai minunat in viata si in lumea aceasta, si in vesnicie, [nici o alta stare], decat cineva sa ajunga la o asa intimitate, la o asa interiorizare si traire sfanta, personala cu Hristos ca a aceluia care a inteles ca Dumnezeu este iubire; si ca in toate manifestarile Sale fata de noi, Dumnezeu este iubire, lumina, frumusete si binecuvantare.

Participam acum la un moment fericit, cand harul lui Dumnezeu si dragostea lui Dumnezeu uneste aceste doua suflete. Nimic n-a fost fortat aici. Nimic n-a fost de sila, totul a fost de bunavoie, din indemnul cel dulce si fericit al acestei taine minunate care este iubirea lui Dumnezeu trezita acolo unde El a vrut sa ramana curata, sfanta, fierbinte, statornica, neschimbata pana la sfarsit; in acele doua suflete care, din clipa cand si-au spus unul altuia Da! in fata lui Hristos si in Numele lui Hristos, au devenit, din momentul acela, unul si una pentru totdeauna. Ce taina este aceasta! S-a spus mereu despre ea. Noi ar trebui, cand vorbim despre aceasta taina si despre aceasta sfanta stare cu Hristos, sa vorbim mereu cu lacrimi si sa ne simtim permanent numai pe inaltimile binecuvantate, pe muntii cei duhovnicesti, pe starile cele inalt duhovnicesti in care Dumnezeu doreste sa ne simtim totdeauna, ca acolo sa ne poata El vorbi noua si noi Lui. Acolo El sa ne simta pe noi in El si pe El in noi. In aceasta stralucita stare este cel mai potrivit loc si mediu in care noi ne putem uni cu Hristos si putem sa intelegem cu adevarat voia lui Dumnezeu. Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu , spune Cuvantul lui Dumnezeu. Pana cand n-am ajuns intr-adevar sa ne contopim cu aceasta sfanta si cereasca insusire care este iubirea iubirea aceea in care este iertare, blandete, bunatate si tot ce poate fi cald, placut, frumos, inviorator pana cand noi n-am ajuns inca la aceasta stare, trebuie sa luptam, sa ne rugam, sa muncim si poate ca sa suferim, ca sa ajungem.

Sunt patru conditii pe care le cere Dumnezeu pentru ca noi sa devenim niste suflete cu adevarat partase cu El si sa putem crea fapte si lucrari nemuritoare: sa muncim cel mai mult, dar sa muncim cinstit si frumos; sa ne rugam cel mai mult, dar sa ne rugam fierbinte si cu dragoste, si cu credinta; sa iubim cel mai mult, dar sa iubim pana la jertfa, asa cum ne-a iubit pe noi Hristos; si sa suferim cel mai mult. Cine poate sa munceasca mai mult ca toti, sa se roage mai mult ca toti, sa iubeasca mai mult ca toti si sa sufere mai mult ca toti, acela L-a inteles cu adevarat mai mult ca toti pe Dumnezeu. Doar cand am ajuns la starea aceasta lucrarile noastre sunt nemuritoare, rugaciunile noastre nemuritoare, amintirea noas tra, viata noastra, chipul nostru si trecerea noastra prin lume vor deveni nemuritoare. Daca noi ii fericim si-I multumim lui Dumnezeu pentru niste oameni mari, binefacatori ai nostri si ai altora, ii fericim si-I multumim lui Dumnezeu pentru aceia care au iubit cel mai mult, au suferit cel mai mult, au muncit cel mai mult si s-au rugat cel mai mult.

S-au vorbit aici multe lucruri frumoase si cei care au mai fost si de celelalte dati cand am mai stat impreuna si am evocat in amintirea noastra momentul ridicarii Mantuitorului si a celor trei apostoli pe muntele Tabor au inteles ceva din taina acestei partasii intime, inalte, divine si nemuritoare cu Hristos, care vine prin credinta si prin rugaciune fierbinte. Am mai stat de vorba pe urma si despre porunca cea mare a dragostei, care ne-a fost trimisa noua, si despre celelalte porunci, trimise prin celalalt profet poporului lui Dumnezeu. Dar am vrut sa pastram neuitate in amintirea noastra fapta, pilda, cuvantul, mesajul si porunca, exemplul si viata pe care ni le-a adus noua Domnul prin Parintele nostru Iosif.

Am mai spus nu de mult, datile trecute, istorisirea despre petrecerea lui Moise pe muntele Sinai in cele patruzeci de zile in care Domnul Dumnezeu l-a chemat acolo ca sa-i infatiseze Legea si poruncile. Ce a inteles Moise din Cuvantul lui Dumnezeu in aceste patruzeci de zile si patruzeci de nopti? Cum a inteles Moise cand era ziua si cand era noapte? Ca in fata lui Dumnezeu era intotdeauna lumina. Cu ce s-a hranit Moise in timpul acesta cand a stat in fata lui Dumnezeu patruzeci de zile si patruzeci de nopti? Ce porunci i-a dat Dumnezeu lui in vremea aceea si ce adevaruri i-a descoperit? Pe toate acestea noi le-am inteles mai bine cand ne-am apropiat mult mai adanc si mai intim de viata si de rostul Parintelui Iosif, care a fost profetul lui Dumnezeu trimis in poporul nostru si pentru noi, dupa cum Moise a fost profetul lui Dumnezeu pentru Israel si pentru neamul de atunci si el a primit si a ascultat cu toata atentia cuvintele si poruncile lui Dumnezeu, atat de atent, incat le-a inregistrat ca pe o banda magnetica in inima lui. i cand s-a intors la poporul sau, el a derulat aceasta banda din inima lui si a spus: Ascultati cuvintele lui Dumnezeu si poruncile Lui! . i le-a repetat intocmai cum Dumnezeu, patruzeci de zile si patruzeci de nopti, i-a spus lui aceste cuvinte. Ce inima atenta, ce minte sanatoasa a avut acest profet al lui Dumnezeu si ce suflet smerit a avut! Cu cata atentie a ascultat el Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca, dupa toata aceasta convorbire de patruzeci de zile si patruzeci de nopti, el s-a dus la poporul sau si nici unul dintre cuvintele Domnului nu le-a uitat. i pe toate le-a spus lor asa cum i le spusese lui Dumnezeu. Nu numai cele zece porunci au fost cele spuse de Domnul lui Moise atunci. In cele cinci carti ale lui Moise, pe care el [le-a scris] sub inspiratia Domnului si din amintirile pastrate in memoria lui despre tot ce i-au spus inaintasii lui, de la facerea lumii pana la [el], Moise a spus inca sase sute patruzeci de porunci ale lui Dumnezeu. Pe toate acestea le-a infatisat in cartile sale, in primele cinci carti din Biblie. i le-a infatisat intocmai cum le-a spus Domnul Dumnezeu, pentru ca el a avut o minte sanatoasa si o inima ascultatoare. i de aceea a inregistrat clar si a pastrat neschimbate si neatinse toate cuvintele lui Dumnezeu.

De aceea, preaiubitii nostri frati si surori, mai ales tineri, dar toti: ori de cate ori aveti ocazia sa stati prin stari de acestea, pe munti de rugaciune, adica in niste stari inalte de partasie sufleteasca cu Dumnezeu in adunari, fiti totdeauna cu toata inima si cu toata mintea treaza si ascultatoare si inregistrati tot ce va spune Dumnezeu. Pentru ca nici cei care vorbesc si spun Cuvantul Domnului explicand niste meditatii dupa sfintele versete, nici cei care spun cateva poezii frumoase, evocand niste idei minunate si niste simtaminte frumoase din cateva strofe de poezie, sau cei care canta aici aceste minunate imnuri ale dragostei de Dumnezeu nu vorbesc de la ei. Toti acestia, fie sub forma de poezie, fie sub forma de cuvant, fie sub forma de cantare sau de rugaciune, vorbesc manati de Duhul Sfant si tot ce ni se spune prin ei e vocea, e graiul, e voia, e porunca, descoperirea si taina Duhului Sfant.

Noi traim inca sub imperiul puternic al Duhului Sfant, al sarbatorilor de Rusalii. Ce minunata a fost aceasta lucrare trimisa noua de Tatal in Numele Domnului Iisus: venirea dulcelui si scumpului nostru Mangaietor, Care este Duhul Sfant! Mantuitorul ne-a spus inainte de a pleca la Tatal: Nu va voi lasa orfani. Va voi trimite un alt Mangaietor . El stia unde-i lasa pe ucenicii Sai si in ce conditii grele vor trebui sa-si duca ei nu numai viata lor, ci si marturisirea Sfantului Cuvant pe care El i-a investit si i-a imputernicit, si i-a obligat sa-l duca. De aceea n-a vrut sa-i lase singuri niciodata, cum nu ne-a mai lasat si nu ne va mai lasa nici pe noi singuri, ori prin cate va trebui sa mai trecem noi pentru Numele Lui, cum au trecut si ei.

Ce minunat Insotitor si Mangaietor a fost pentru ei Duhul Sfant! Noi avem atatea rugaciuni ascultate de Dumnezeu pentru ca Duhul Sfant mijloceste pentru noi cu suspine negraite, cum spune Cuvantul Sau. Nu vom putea fi noi destul de recunoscatori niciodata lui Dumnezeu Tatal, Care in Vechiul Testament a pregatit aceasta opera de mantuire pe care ne-a adus-o Mantuitorul cand a venit. Nu vom putea multumi niciodata indeajuns Domnului Iisus, Care, dupa aceasta lucrare promisa de Tatal, a venit, la vremea potrivita, si S-a nascut din Sfanta Fecioara Maria, acest vas binecuvantat de Dumnezeu si ales in chip tainic si minunat sa fie impreuna lucratoare cu El la pregatirea mantuirii noastre. Nu vom fi indeajuns de recunoscatori Mantuitorului nostru, Care a suferit atat de mult pentru noi, aratand cat de scump era pretul mantuirii noastre si cat de imposibila ar fi fost aceasta mantuire, daca n-ar fi venit El sa Se dea pe Sine Insusi pret de rascumparare, pentru ca noi toti sa fim iertati si mantuiti, de la cel dintai si pana la cel din urma om. i nu vom fi apoi destul de recunoscatori niciodata Duhului Sfant, Care a venit dupa Inaltarea Mantuitorului ca sa ne sfinteasca, sa ne pregateasca, sa ne curateasca, sa ne aduca aminte de tot ce ne-a spus Domnul si sa ne descopere noua adevarul din Cuvantul adevarului.

Mantuitorul L-a numit pe Duhul Sfant Duhul adevarului . Adevarul, pentru noi, este Cuvantul Domnului, cum spune: Cuvantul Tau este adevarul! . Dar nu era de ajuns numai Cuvantul adevarului. Ne trebuia Duhul adevarului, Care ne descopera noua adevarul din Cuvantul adevarului. i Mantuitorul a spus: Va voi trimite pe Duhul Sfant. El este Duhul adevarului, Care va va descoperi adevarul, va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte tot ce v-am spus Eu. Iata ce fagaduinta minunata si ce dar minunat este Duhul Sfant Duhul adevarului. Ca in zadar am fi avut noi Cuvantul adevarului, daca nu primeam Duhul adevarului, Care ne descopera adevaruri din Cuvant. De ce se intampla oare atat de multe rataciri si dezbinari cu privire la intelesul Sfantului Cuvant al adevarului intre oamenii de astazi? De ce asupra unui singur verset se intampla atatea pareri diferite intre atat de multi oameni care pretind fiecare ca-L cunosc pe Dumnezeu? De ce? Pentru ca nu toti au Duhul adevarului in cercetarea Cuvantului adevarului. Toti avem Cuvantul adevarului este Sfanta Scriptura, Cuvantul scris al lui Dumnezeu, dupa care ne calauzim si dorim sa ne calauzim toti. Dar de ce sunt atat de diferite interpretari si intelegeri asupra acestui Cuvant, daca este acelasi unic Cuvant si daca este acelasi unic adevar? De ce se intelege acelasi lucru in diferite feluri si pe temeiul acestor diferite interpretari se ivesc dezbinari si neintelegeri, si certuri intre oameni care se presupune ca sunt credin ciosi? Pentru ca exista in Cuvantul adevarului un singur indrumator adevarat: Duhul adevarului. Daca n-avem Duhul adevarului, Duhul acela Care ne calauzeste si ne arata adevarul din Cuvantul adevarului, noi vom fi calauziti de duhurile falselor interpretari si de duhurile falselor invataturi; si vom da alta interpretare aceluiasi adevar care nu are o suta de interpretari, ci numai una singura adevarata. Dar, pentru ca nu toti sunt calauziti de Duhul adevarului, inteleg in diferite feluri acelasi adevar, pentru ca n-au acelasi duh.

Iata ce insemnat lucru este sa ai Duhul adevarului, acela Care te calauzeste clar si limpede, si fara greseala, si fara indoieli, si fara umbre, si fara echivoc in cunoasterea si intelegerea adevarului din Cuvantul adevarului. De aceea spune Mantuitorul: Cu atat mai mult Tatal Ceresc va da Duhul Sfant acelor ce I-L cer . Acest Duh, Care este lumina si calauzirea noastra in intelegerea adevarului si ajutorul nostru in rugaciunile noastre, in partasia noastra cu fratii nostri si-n rabdarea si-n incercarile prin care trebuie sa trecem adeseori, fiecare dintre noi urmand pe Domnul nostru pe calea acestei vieti care fiecaruia dintre noi ne este data impreunata cu multe incercari si cu multe suferinte.

Preaiubitii nostri, am vorbit despre aceste lucruri si am dorit mereu sa vorbim despre ele, pentru ca avem cea mai mare nevoie de lumina care trebuie sa ne calauzeasca limpede in intelegerea Sfintelor Scripturi.

Parintele nostru Iosif acel profet al lui Dumnezeu care, stand pe muntele partasiei cu Hristos, in acea tainica si adanca legatura prin care Dumnezeu vorbea si profetul asculta calauzit de Dumnezeu, a venit si ne-a adus aceasta lumina clara si ne-a spus: Lucrarea Oastei Domnului este revarsarea Duhului Sfant; este noutatea sfanta pe care o aduce Domnul in lucrarea Lui care de mult s-a instrainat de adevarata cunoastere si de adevarata umblare . Noi nu aducem nici o noutate in afara de trairea vietii noastre in lumina si adevarul invataturilor pe care le-am avut de la parintii nostri. Dar, din cauza pacatelor noastre si a pacatelor altora, ne-am instrainat de aceasta viata frumoasa, atat de frumoasa, pe care au avut-o ei. i acum noi dorim sa incepem si noi, prin hotararea si legamantul pe care ni le inspira Duhul Sfant fiecaruia si care trebuie sa fie punctul nostru de plecare pe calea aceasta sfanta, prin aceasta hotarare si legamant dorim sa legam firul vietii noastre de acum, al crestinismului nostru de astazi, al ortodoxismului nostru de astazi, de firul vietii curate si sfinte a primilor crestini, care erau plini de Duhul Sfant, calzi, fierbinti, clocotitori de iubire, de blandete si de bunatate, iubindu-L pe Dumnezeu cu toata inima lor, cu toata puterea lor, cu tot cugetul lor si cu tot sufletul lor si iubind pe semenii lor ca pe ei insisi. Pentru ca Dumnezeu este iubire. i oricine este in Dumnezeu iubeste pe fratele sau si-i gata sa-si dea viata pentru ai sai. Iubirea acopera, iubirea rabda, iubirea tace, iubirea priveste frumos, iubirea priveste cu bunatate pe toti. Iubirea vorbeste cu blandete, cu lacrimi, cu duiosie. Iti unge sufletul cu fiecare cuvant si simti, cat de slab ai fi fost, ca te intareste, ca te mangaie, ca te invioreaza, ca te vindeca pe undeva. Toti avem atatea rani sufletesti. In viata pe care o avem de dus fiecare printre incercarile pe unde trecem, avem si primim atatea rani si lovituri dureroase, uneori si de la cei care ne iubesc. Fie ca interpreteaza gresit unele dintre vorbele noastre, fie ca nu inteleg felul cum trebuie sa ne purtam noi. Ajungem si noi adeseori ca cel de la profetul care intreaba: De unde ai aceste rani si vanatai? . i el le raspunde: In casa celor ce ma iubeau le-am primit De multe ori, in casa ta, in casa celor pe care ii iubesti primesti atatea rani si vanatai. tie numai Dumnezeu prin cate trebuie sa treaca adeseori un suflet omenesc in toate incercarile. Nu numai de la vrajmasi si de la cei rauvoitori. De la aceia te astepti sa te loveasca, te astepti sa suferi, te astepti sa nu te crute. Dar adeseori trebuie sa intampini dureri, dezamagiri, deziluzii si amaraciuni chiar din casa, chiar din partea celor pe care i-ai iubit cel mai mult. i astea dor si pe astea numai Dumnezeu singur le poate vindeca. Numai Duhul Mangaierii, Care tocmai pentru aceasta ne-a fost dat.

Cand va intalniti unii cu altii, ganditi-va cu dragoste unii la ceilalti, cum Se gandeste Dumnezeu la noi toti. Nu va judecati unii pe altii. Nu va mustrati cu asprime si cu durere unii pe ceilalti. Spune Cuvantul lui Dumnezeu, in profetul Isaia, un cuvant asa: Vorbiti bine Ierusalimului. Mangaiati, mangaiati pe poporul Meu , zice Domnul. Vorbiti bine Ierusalimului si spuneti ca robia lui s-a sfarsit. Ca a primit el din Mana lui Dumnezeu de doua ori mai mult decat erau pacatele lui . Daca noi suntem credinciosi, daca noi Il iubim pe Dumnezeu, partasia cu El, legatura cu El, intimitatea cu El, umblarea cu El e destul de multa mustrare si calauzire pentru noi daca suntem sinceri. Daca nu ()[Dumnezeu] nu ne opreste cu sabia de la pacat sau sa ne loveasca imediat ce am pacatuit. Ne-a spus un cuvant de dragoste duruta, jignita, zdrobita: Fiul Meu, fiul Meu Eu te-am iubit, Eu te-am iertat. Asa te porti tu? . Dragostea aceasta ne doare mai mult ca orice. Mustrarea iubirii este mai grea decat orice alta mustrare. Uneori am dori ca cei care ne iubesc sa ne loveasca, decat sa ne spuna cu o lacrima si cu un cuvant durut cat i-a intristat comportarea noastra nerecunoscatoare fata de ei. Daca noi Il iubim pe Dumnezeu, orice privire a lui Iisus trebuie sa ne mustre cand gresim. De ce a spus Sfantul Apostol Pavel: Fratilor, n-am vrut sa stiu intre voi altceva, decat pe Iisus Hristos cel rastignit ? Ce inseamna practic acest lucru? Ori de cate ori pacatuiti, oricum umblati, uitati-va la Iisus. De ce trebuie sa stea El mereu rastignit in mijlocul vostru? De ce Mantuitorul, Care a fost rastignit si S-a inaltat la cer, si sade de-a dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi, si ne-a pregatit calea mantuirii prin dragostea si Jertfa Lui, de ce trebuie sa fie El mereu rastignit in mijlocul nostru? De ce? Pentru ca adeseori comportarea noastra ne cere mereu ca El sa Se jertfeasca pentru noi. El sa stea mereu pe cruce, pentru ca sa ne rascumpere, pentru ca sa ne ierte, pentru ca mereu gresim. Ce minunat ar fi daca intre noi n-ar sta Hristos cel rastignit, mereu nevoit sa ierte, sa acopere, sa corecteze, sa mustre pacatele noastre prin Jertfa Sa! Ci sa stea Iisus cel drag inaltat, sfant, plin de iubire, la adapostul Caruia noi sa fim fericiti cu El si El sa fie fericit cu noi, pentru ca sa nu mai aiba nimic ce sa mai mustre in viata noastra. Numai dragostea de Dumnezeu ne poate face sa ajungem in starea aceasta in care Iisus sa nu mai fie mereu rastignit; mereu trebuind sa plateasca, sa sufere, sa rabde si sa ne arate ranile acestea: Nu va dor ele si pe voi? Mai puteti voi sa pacatuiti, cand stiti cat de mult M a costat pe Mine mantuirea voastra? N-ar fi oare vremea acum ca Eu sa stau fericit in mijlocul vostru si, alipiti la sanul Meu si Eu alipit de sanul vostru, sa cantam impreuna cantarea dragostei...