S-a întâmplat în 12 martie 1965
S-a intamplat in 12 martie 1965 . A murit George Calinescu, critic si istoric literar, scriitor, publicist; membru al Academiei Romane. George Calinescu (n. 19 iunie 1899, Bucuresti d. Otopeni) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician roman, personalitate enciclopedica a culturii si literaturii romane, de orientare, dupa unii critici, clasicizanta, dupa []The post S-a intamplat in 12 martie 1965 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 12 martie 1965 . A murit George Calinescu, critic si istoric literar, scriitor, publicist; membru al Academiei Romane. George Calinescu (n. 19 iunie 1899, Bucuresti d. Otopeni) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician roman, personalitate enciclopedica a culturii si literaturii romane, de orientare, dupa unii critici, clasicizanta, dupa altii doar italienizanta sau umanista. Este considerat drept unul dintre cei mai importanti critici literari romani din toate timpurile, alaturi de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Isi semneaza intotdeauna articolele cu pseudonimul G. Calinescu, dupa o moda destul de raspandita in perioada interbelica. In 1926 debuteaza cu versuri in Universul literar, din 1927 colaboreaza la Viata literara si Gandirea, cu care va ajunge sa polemizeze in paginile revistei proprii, Capricorn. In perioada 1933 si 1934 a facut parte din comitetul de conducere al revistei Viata romaneasca, revista infiintata, la Iasi, in 1906. La Bucuresti colaboreaza cu prestigioasa Revista a Fundatiilor Regale, condusa de Alexandru Rosetti si de Camil Petrescu, pana in 1947, anul abdicarii regelui si al desfiintarii revistei. Fondeaza la Iasi Jurnalul literar(1939). A condus revistele Jurnalul literar si Lumea si ziarele Tribuna poporului si Natiunea. Dupa 1947 publica in revistele Gazeta literara (devenita mai apoi Romania literara) si Contemporanul. A mai colaborat la revistele Roma, Universul literar, Viata literara, Sburatorul, Gandirea. A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iasi si la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, in doua etape. Devine conferentiar al Facultatii de Litere al Universitatii din Iasi in 1937, la un an dupa moartea predecesorului sau, Garabet Ibraileanu, unde preda cursuri de literatura si de estetica. In 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iasi si un an mai tarziu, din 1945, devine profesor titular si la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. Dupa 1947 aceasta din urma si-a schimbat numele in Facultatea de Filologie. Va fi totusi scos de la catedra in ciuda faptului ca in perioada interbelica s-a manifestat drept un intelectual democrat, cu idei de stanga, iar in anii 50 devine director al Institutului de Teorie literara si Folclor, care dupa moarte ii va purta de altfel numele. Va coordona revista Institutului, Studii si cercetari de istorie literara si folclor (1952-1965). Va fi rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din Bucuresti abia in 1961. Din epoca dateaza mai multe studii ale sale, preocuparile sale vizeaza teme foarte diverse, estetica basmului, literatura spaniola etc. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori romani (Viata lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viata lui Ion Creanga, s.a.). Publica, dupa 1945, studii si eseuri privind literatura universala (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori straini). Studiul Estetica basmului completeaza spectrul de preocupari ale criticului si istoricului literar, fiind interesat de folclorul romanesc si de poetica basmului. A publicat monografii, in volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romantate, numeroase alte studii, eseuri, a tinut numeroase conferinte, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare in zeci de reviste din perioada antebelica, interbelica si dupa aceea, pana in anul mortii, in 1965. Scrie romane de tip balzacian (cu intentie polemica evidenta), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, in terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului romanesc, Arca lui Noe, incepand de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc actiunea romanului. Primul sau roman, intr-un clasament sui-generis al valorii, Enigma Otiliei, nareaza...
S-a intamplat in 12 martie 1965 . A murit George Calinescu, critic si istoric literar, scriitor, publicist; membru al Academiei Romane. George Calinescu (n. 19 iunie 1899, Bucuresti d. Otopeni) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician roman, personalitate enciclopedica a culturii si literaturii romane, de orientare, dupa unii critici, clasicizanta, dupa altii doar italienizanta sau umanista. Este considerat drept unul dintre cei mai importanti critici literari romani din toate timpurile, alaturi de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Isi semneaza intotdeauna articolele cu pseudonimul G. Calinescu, dupa o moda destul de raspandita in perioada interbelica. In 1926 debuteaza cu versuri in Universul literar, din 1927 colaboreaza la Viata literara si Gandirea, cu care va ajunge sa polemizeze in paginile revistei proprii, Capricorn. In perioada 1933 si 1934 a facut parte din comitetul de conducere al revistei Viata romaneasca, revista infiintata, la Iasi, in 1906. La Bucuresti colaboreaza cu prestigioasa Revista a Fundatiilor Regale, condusa de Alexandru Rosetti si de Camil Petrescu, pana in 1947, anul abdicarii regelui si al desfiintarii revistei. Fondeaza la Iasi Jurnalul literar(1939). A condus revistele Jurnalul literar si Lumea si ziarele Tribuna poporului si Natiunea. Dupa 1947 publica in revistele Gazeta literara (devenita mai apoi Romania literara) si Contemporanul. A mai colaborat la revistele Roma, Universul literar, Viata literara, Sburatorul, Gandirea. A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iasi si la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, in doua etape. Devine conferentiar al Facultatii de Litere al Universitatii din Iasi in 1937, la un an dupa moartea predecesorului sau, Garabet Ibraileanu, unde preda cursuri de literatura si de estetica. In 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iasi si un an mai tarziu, din 1945, devine profesor titular si la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. Dupa 1947 aceasta din urma si-a schimbat numele in Facultatea de Filologie. Va fi totusi scos de la catedra in ciuda faptului ca in perioada interbelica s-a manifestat drept un intelectual democrat, cu idei de stanga, iar in anii 50 devine director al Institutului de Teorie literara si Folclor, care dupa moarte ii va purta de altfel numele. Va coordona revista Institutului, Studii si cercetari de istorie literara si folclor (1952-1965). Va fi rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din Bucuresti abia in 1961. Din epoca dateaza mai multe studii ale sale, preocuparile sale vizeaza teme foarte diverse, estetica basmului, literatura spaniola etc. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori romani (Viata lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viata lui Ion Creanga, s.a.). Publica, dupa 1945, studii si eseuri privind literatura universala (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori straini). Studiul Estetica basmului completeaza spectrul de preocupari ale criticului si istoricului literar, fiind interesat de folclorul romanesc si de poetica basmului. A publicat monografii, in volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romantate, numeroase alte studii, eseuri, a tinut numeroase conferinte, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare in zeci de reviste din perioada antebelica, interbelica si dupa aceea, pana in anul mortii, in 1965. Scrie romane de tip balzacian (cu intentie polemica evidenta), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, in terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului romanesc, Arca lui Noe, incepand de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc actiunea romanului. Primul sau roman, intr-un clasament sui-generis al valorii, Enigma Otiliei, nareaza...
