De ce nu ne putem iubi vrãjmașii?…
Cuvant la Duminica a 19-a dup Rusalii (Luca 6, 31-36) O viat mai presus de fire Evanghelia acestei duminici face parte din Predica de pe Munte. Adica din acea ampla cuvantare a Domnului care descrie viata cea noua pe care trebuie sa o traiasca ucenicul lui Hristos. O viata deosebita de viata paganilor, [] Cuvant la Duminica a 19-a dup Rusalii (Luca 6, 31-36) O viat mai presus de fireEvanghelia acestei duminici face parte din Predica de pe Munte. Adica din acea ampla cuvantare a Domnului care descrie viata cea noua pe care trebuie sa o traiasca ucenicul lui Hristos. O viata deosebita de viata paganilor, o viata neobisnuita din punct de vedere lumesc, o viata neinteleasa de omul firesc, o viata, am putea zice, mai presus de fire.
Ei bine, din neobisnuitul , neintelesul si suprafirescul acestei vieti face parte si iubirea vrajmasilor. Pentru omul firesc, porunca de a-i iubi pe vrajmasi pare o exagerare, daca nu chiar o nebunie. Unii au luat-o chiar in deradere si, o data cu ea, au dispretuit intreaga invatatura crestina (socotind-o nu doar idealista, utopica, dar si primejdioasa). Da, nu e ceva firesc sa faci bine celor care te urasc, cum invata Domnul, in Luca 6, 27- 30, sa binecuvantezi pe cei ce te blestema, sa te rogi pentru cel ce-ti face necazuri, sa intorci si celalalt obraz celui ce-ti da o palma, sa dai si camasa celui ce vrea sa-ti ia haina, sa dai celui care-ti cere si sa nu astepti sa primesti nimic inapoi. Sunt firesti acestea? Desigur, nu. Firesc si la indemana e sa urasti pe cei ce te urasc, sa dai inapoi palma pe care ai primit-o, poate chiar sa lovesti si mai tare s.a.m.d. Dar tocmai aici e esenta: Domnul ne cheama la o altfel de viata, la o altfel de intelegere, la o altfel de simtire.
Pe de alta parte, chiar daca ajungem sa intelegem in chip rational acest lucru, constatam, cu durere, ca in practica suntem deficitari. Vrem, dar nu putem, cum spune Sf. Pavel, in Romani 7. tim nu numai ca trebuie sa iubim, dar si ca e bine si e minunat sa iubim, insa de cele mai multe ori, ca s-o spunem direct, nu ne prea iese. i se poate ca, in astfel de momente, chiar daca nu o marturisim pe fata, sa ne intrebam daca totusi aceasta porunca nu e cam idealista, cam irealizabila i atunci ne amintim de Hristos. El a putut sa- i iubeasca vrajmasii: Tata, iarta-i, ca nu stiu ce fac! Dar ratiunea ne ispiteste din nou: Bineinteles, ne zicem, El a putut pentru ca nu a fost doar om, ci si Dumnezeu. i atunci ne amintim de Sf. tefan. Iar acesta, fara indoiala, a fost numai om. Asadar, daca Sf. tefan, in clipa martiriului, s-a putut ruga pentru cei ce-l ucideau: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta , atunci e posibil. Inseamna ca porunca Domnului nu e utopica, inseamna ca si noi ar trebui sa o putem implini.
Atunci, totusi, de ce noi nu putem?Un mirean plin de Duhul Sfant Pentru ca inca nu avem in noi lucrator pe Duhul Sfant. Sf. tefan a putut sa-si iubeasca ucigasii si sa se roage pentru ei, deoarece el, cu mult timp inainte de martiriu, era un barbat plin de Duhul Sfant . Asa ne spune cartea Faptele Sfintilor Apostoli, capitolul 6, ca tefan, chiar inca dinainte de a fi hirotonit diacon, era un barbat plin de Duh Sfant. De aceea a si fost ales pentru a fi hirotonit. In vremea aceea erau hirotoniti ca diaconi, preoti, episcopi numai aceia care Il aveau pe Duhul Sfant lucrator in ei. Nu era suficient sa fii botezat si sa cunosti teorie despre Dumnezeu. Trebuia ca Biserica sa stie ca esti un barbat plin de Duh Sfant. Deci Sf. tefan era, cum am zice azi, un mirean plin de Duhul Sfant. Corect spus, caci mirean vine de la mir, Mirungere, adica Taina Duhului Sfant. Deci, in vremurile apostolice, crestinii erau, desi inca nu se inventase termenul, mireni, purtatori de Duhul Sfant. i, pentru ca era plin de Duhul Sfant, Sf. tefan a putut marturisi cu curaj pe Hristos, a putut suferi martiriul, s-a putut ruga pentru ucigasii sai. Aici e tot secretul De aceea, cand vorbim de iubirea vrajmasilor vorbim despre o inima in care este lucrator Duhul Sfant. i mai departe, cand vorbim despre viata crestina, ar trebui sa vorbim de viata in Duhul Sfant.
Viata in Duhul Este limpede ca a trai asa cum descrie Domnul in Predica de pe Munte este cu neputinta omului daca omul se bazeaza numai pe propriile puteri. Aici se aplica deplin acel cuvant al Mantuitorului: Fara Mine nu puteti face nimic! . Cred ca noi incercam cu incapatanare imposibilul. Sa fim crestini fara Hristos, sa fim duhovnicesti fara Duhul Sfant. Viata crestina adevarata e o viata in Duhul Sfant. Fara Duhul Sfant nu se poate nimic si, evident, nici sa-ti iubesti vrajmasii.
Dar pentru noi, crestinii de azi, viata in Duhul este ceva de neinteles. Vorbim teoretic, scolastic despre Duhul Sfant, dam definitii pretioase despre Duhul, despre energiile necreate, despre sinergie si chenoza etc., dar, in cele mai multe cazuri, fie-mi iertat, habar nu avem despre ceea ce vorbim. Teorii, inchipuiri, sentimentalisme etc. Din experienta nu cunoastem aproape nimic.
Or, daca vom cerceta mai insistent Sfanta Scriptura, vom constata, poate cu surprindere, cat de mult conta Duhul Sfant in viata vechiului crestin. In...
Ei bine, din neobisnuitul , neintelesul si suprafirescul acestei vieti face parte si iubirea vrajmasilor. Pentru omul firesc, porunca de a-i iubi pe vrajmasi pare o exagerare, daca nu chiar o nebunie. Unii au luat-o chiar in deradere si, o data cu ea, au dispretuit intreaga invatatura crestina (socotind-o nu doar idealista, utopica, dar si primejdioasa). Da, nu e ceva firesc sa faci bine celor care te urasc, cum invata Domnul, in Luca 6, 27- 30, sa binecuvantezi pe cei ce te blestema, sa te rogi pentru cel ce-ti face necazuri, sa intorci si celalalt obraz celui ce-ti da o palma, sa dai si camasa celui ce vrea sa-ti ia haina, sa dai celui care-ti cere si sa nu astepti sa primesti nimic inapoi. Sunt firesti acestea? Desigur, nu. Firesc si la indemana e sa urasti pe cei ce te urasc, sa dai inapoi palma pe care ai primit-o, poate chiar sa lovesti si mai tare s.a.m.d. Dar tocmai aici e esenta: Domnul ne cheama la o altfel de viata, la o altfel de intelegere, la o altfel de simtire.
Pe de alta parte, chiar daca ajungem sa intelegem in chip rational acest lucru, constatam, cu durere, ca in practica suntem deficitari. Vrem, dar nu putem, cum spune Sf. Pavel, in Romani 7. tim nu numai ca trebuie sa iubim, dar si ca e bine si e minunat sa iubim, insa de cele mai multe ori, ca s-o spunem direct, nu ne prea iese. i se poate ca, in astfel de momente, chiar daca nu o marturisim pe fata, sa ne intrebam daca totusi aceasta porunca nu e cam idealista, cam irealizabila i atunci ne amintim de Hristos. El a putut sa- i iubeasca vrajmasii: Tata, iarta-i, ca nu stiu ce fac! Dar ratiunea ne ispiteste din nou: Bineinteles, ne zicem, El a putut pentru ca nu a fost doar om, ci si Dumnezeu. i atunci ne amintim de Sf. tefan. Iar acesta, fara indoiala, a fost numai om. Asadar, daca Sf. tefan, in clipa martiriului, s-a putut ruga pentru cei ce-l ucideau: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta , atunci e posibil. Inseamna ca porunca Domnului nu e utopica, inseamna ca si noi ar trebui sa o putem implini.
Atunci, totusi, de ce noi nu putem?Un mirean plin de Duhul Sfant Pentru ca inca nu avem in noi lucrator pe Duhul Sfant. Sf. tefan a putut sa-si iubeasca ucigasii si sa se roage pentru ei, deoarece el, cu mult timp inainte de martiriu, era un barbat plin de Duhul Sfant . Asa ne spune cartea Faptele Sfintilor Apostoli, capitolul 6, ca tefan, chiar inca dinainte de a fi hirotonit diacon, era un barbat plin de Duh Sfant. De aceea a si fost ales pentru a fi hirotonit. In vremea aceea erau hirotoniti ca diaconi, preoti, episcopi numai aceia care Il aveau pe Duhul Sfant lucrator in ei. Nu era suficient sa fii botezat si sa cunosti teorie despre Dumnezeu. Trebuia ca Biserica sa stie ca esti un barbat plin de Duh Sfant. Deci Sf. tefan era, cum am zice azi, un mirean plin de Duhul Sfant. Corect spus, caci mirean vine de la mir, Mirungere, adica Taina Duhului Sfant. Deci, in vremurile apostolice, crestinii erau, desi inca nu se inventase termenul, mireni, purtatori de Duhul Sfant. i, pentru ca era plin de Duhul Sfant, Sf. tefan a putut marturisi cu curaj pe Hristos, a putut suferi martiriul, s-a putut ruga pentru ucigasii sai. Aici e tot secretul De aceea, cand vorbim de iubirea vrajmasilor vorbim despre o inima in care este lucrator Duhul Sfant. i mai departe, cand vorbim despre viata crestina, ar trebui sa vorbim de viata in Duhul Sfant.
Viata in Duhul Este limpede ca a trai asa cum descrie Domnul in Predica de pe Munte este cu neputinta omului daca omul se bazeaza numai pe propriile puteri. Aici se aplica deplin acel cuvant al Mantuitorului: Fara Mine nu puteti face nimic! . Cred ca noi incercam cu incapatanare imposibilul. Sa fim crestini fara Hristos, sa fim duhovnicesti fara Duhul Sfant. Viata crestina adevarata e o viata in Duhul Sfant. Fara Duhul Sfant nu se poate nimic si, evident, nici sa-ti iubesti vrajmasii.
Dar pentru noi, crestinii de azi, viata in Duhul este ceva de neinteles. Vorbim teoretic, scolastic despre Duhul Sfant, dam definitii pretioase despre Duhul, despre energiile necreate, despre sinergie si chenoza etc., dar, in cele mai multe cazuri, fie-mi iertat, habar nu avem despre ceea ce vorbim. Teorii, inchipuiri, sentimentalisme etc. Din experienta nu cunoastem aproape nimic.
Or, daca vom cerceta mai insistent Sfanta Scriptura, vom constata, poate cu surprindere, cat de mult conta Duhul Sfant in viata vechiului crestin. In...
