S-a întâmplat în 13 martie 1892
S-a intamplat in 13 martie 1892 . Conferinta extraordinara a Partidului National Roman, care definitiveaza textul Memorandumului. Memorandumul a reprezentat o petitie semnata de liderii romanilor din Transilvania si adresata in 1892 imparatului austro-ungar Franz Joseph. Acesta prezenta consecintele instaurarii dualismului austro-ungar si cuprindea principalele revendicari ale romanilor transilvaneni, printre care se numara recunoasterea drepturilor []The post S-a intamplat in 13 martie 1892 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 13 martie 1892 . Conferinta extraordinara a Partidului National Roman, care definitiveaza textul Memorandumului. Memorandumul a reprezentat o petitie semnata de liderii romanilor din Transilvania si adresata in 1892 imparatului austro-ungar Franz Joseph. Acesta prezenta consecintele instaurarii dualismului austro-ungar si cuprindea principalele revendicari ale romanilor transilvaneni, printre care se numara recunoasterea drepturilor politice si confesionale. Totodata, memorandumul se dorea a fi un semn de protest fata politica de maghiarizare practicata de autoritati impotriva romanilor din Ardeal si fata de persecutiile la care erau supusi acestia, cuprinzand o analiza bine documentata a situatiei economice, politice, sociale si culturale a romanilor transilvaneni de la formarea dualismului austro-ungar in februarie 1867. A fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor fata de tendintele evidente de deznationalizare promovate de autoritatile maghiare, dupa Supplex Libellus Valachorum (1791) si Pronunciamentul de la Blaj din mai 1868. Memorandumul a marcat apogeul luptei de emancipare a romanilor din Transilvania din sec al XIX-lea, aducand problema romaneasca in constiinta europeana. Intre 12 si 14 mai 1881 la Sibiu a avut loc conferinta de unificare a Partidului National Roman din Transilvania, prilej cu care liderii noului partid au hotarat trimiterea unui memoriu Curtii de la Viena, care sa aduca problema romanilor transilvaneni in atentia opiniei publice europene. Memorandumul a fost redactat de Iuliu Coroianu si elaborat la Sibiu in prezenta lui Ioan Ratiu, presedintele PNR, Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Basesti, Eugen Brote si Septimiu Albini. Textul petitiei a fost definitivat la 13 martie, aprobat la 25 martie 1892 si prezentat la Viena pe 28 mai 1892 de o delegatie compusa din 300 de reprezentanti a tuturor starilor din Transilvania: intelectuali, meseriasi, lucratori. La cererea guvernului de la Budapesta, imparatul Franz Joseph nu a dorit sa primeasca delegatia, desi nu cunostea continutul memorandumului, apoi l-a trimis autoritatilor maghiare. Acest fapt a nemultumit profund pe romani, care au considerat ca imparatul nu doreste rezolvarea problemelor nationalitatilor din Imperiu. Autoritatile maghiare au trimis petitia prefectului de la Turda cu specificatia de a fi returnat lui Ioan Ratiu. Motivatia invocata a fost ca Ministerul de Interne nu este dispus a inainta imparatului memorii ale unor indivizi pe care nu-i socoteste indreptatiti a reprezenta poporul roman. Memorandumul face o analiza a sistemului legislativ ungar (legea natiunilor, legea electorala, legile scolare, legea presei etc.), evidentiind faptul ca romanii erau discriminati, neavand nici un drept politic. Documentul contesta si modul in care s-a instaurat dualismul austro-ungar, fara a se lua in seama si dorintele romanilor majoritari in Transilvania. De asemenea, este combatuta declararea statului maghiar ca stat national , in care elementul maghiar a avut puterea, in timp ce romanii erau supusi unui proces de maghiarizare. Autorii Memorandumului subliniaza faptul ca ei nu si-au propus schimbarea regimului politic, ci doar imbunatatirea situatiei romanilor, prin desfiintarea dualismului austro-ungar si revenirea la autonomia Transilvaniei. Memorandistii au pornit in revendicarile lor de la afirmarea...
S-a intamplat in 13 martie 1892 . Conferinta extraordinara a Partidului National Roman, care definitiveaza textul Memorandumului. Memorandumul a reprezentat o petitie semnata de liderii romanilor din Transilvania si adresata in 1892 imparatului austro-ungar Franz Joseph. Acesta prezenta consecintele instaurarii dualismului austro-ungar si cuprindea principalele revendicari ale romanilor transilvaneni, printre care se numara recunoasterea drepturilor politice si confesionale. Totodata, memorandumul se dorea a fi un semn de protest fata politica de maghiarizare practicata de autoritati impotriva romanilor din Ardeal si fata de persecutiile la care erau supusi acestia, cuprinzand o analiza bine documentata a situatiei economice, politice, sociale si culturale a romanilor transilvaneni de la formarea dualismului austro-ungar in februarie 1867. A fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor fata de tendintele evidente de deznationalizare promovate de autoritatile maghiare, dupa Supplex Libellus Valachorum (1791) si Pronunciamentul de la Blaj din mai 1868. Memorandumul a marcat apogeul luptei de emancipare a romanilor din Transilvania din sec al XIX-lea, aducand problema romaneasca in constiinta europeana. Intre 12 si 14 mai 1881 la Sibiu a avut loc conferinta de unificare a Partidului National Roman din Transilvania, prilej cu care liderii noului partid au hotarat trimiterea unui memoriu Curtii de la Viena, care sa aduca problema romanilor transilvaneni in atentia opiniei publice europene. Memorandumul a fost redactat de Iuliu Coroianu si elaborat la Sibiu in prezenta lui Ioan Ratiu, presedintele PNR, Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Basesti, Eugen Brote si Septimiu Albini. Textul petitiei a fost definitivat la 13 martie, aprobat la 25 martie 1892 si prezentat la Viena pe 28 mai 1892 de o delegatie compusa din 300 de reprezentanti a tuturor starilor din Transilvania: intelectuali, meseriasi, lucratori. La cererea guvernului de la Budapesta, imparatul Franz Joseph nu a dorit sa primeasca delegatia, desi nu cunostea continutul memorandumului, apoi l-a trimis autoritatilor maghiare. Acest fapt a nemultumit profund pe romani, care au considerat ca imparatul nu doreste rezolvarea problemelor nationalitatilor din Imperiu. Autoritatile maghiare au trimis petitia prefectului de la Turda cu specificatia de a fi returnat lui Ioan Ratiu. Motivatia invocata a fost ca Ministerul de Interne nu este dispus a inainta imparatului memorii ale unor indivizi pe care nu-i socoteste indreptatiti a reprezenta poporul roman. Memorandumul face o analiza a sistemului legislativ ungar (legea natiunilor, legea electorala, legile scolare, legea presei etc.), evidentiind faptul ca romanii erau discriminati, neavand nici un drept politic. Documentul contesta si modul in care s-a instaurat dualismul austro-ungar, fara a se lua in seama si dorintele romanilor majoritari in Transilvania. De asemenea, este combatuta declararea statului maghiar ca stat national , in care elementul maghiar a avut puterea, in timp ce romanii erau supusi unui proces de maghiarizare. Autorii Memorandumului subliniaza faptul ca ei nu si-au propus schimbarea regimului politic, ci doar imbunatatirea situatiei romanilor, prin desfiintarea dualismului austro-ungar si revenirea la autonomia Transilvaniei. Memorandistii au pornit in revendicarile lor de la afirmarea...
