Prin naşterea din nou, ucenicul lui Hristos capătă o fiinţă duhovnicească
Prin unirea lor cu Hristos, ucenicii Domnului au capatat cetatenie cereasca. Asa au devenit ei cetateni ai imparatiei lui Hristos, al carei Imparat este El, Iisus, Domnul lor. Taina aceasta, pe care Hristos le-o descoperea atunci in chip asa de limpede si de hotarat, a ajuns apoi pentru ei cea mai luminoasa incredintare si cea []Prin unirea lor cu Hristos, ucenicii Domnului au capatat cetatenie cereasca.
Asa au devenit ei cetateni ai imparatiei lui Hristos, al carei Imparat este El, Iisus, Domnul lor.
Taina aceasta, pe care Hristos le-o descoperea atunci in chip asa de limpede si de hotarat, a ajuns apoi pentru ei cea mai luminoasa incredintaresi cea mai clara explicatie pentru toata soarta lor din lume.
Aceste cuvinte testamentare ale Mantuitorului le-a pecetluit lor, pe totdeauna, soarta, aceeasi cu a Lui:Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume.
Prin nasterea din nou, din Cuvantul lui Dumnezeu si din Duhul lui Dumnezeu, ucenicul lui Hristos capata o fiinta duhovniceasca,o natura duhovniceascasi o chemare duhovniceasca.
Iesind din robia pacatului,si lepadandu-se de stapanirea diavolului,si renuntand la infierea lumeasca,sufletul, devenit ucenic al lui Hristos, a intrat prin chiar aceasta nastere din nou in robia neprihanirii,in ascultarea lui Dumnezeusi in infierea cereasca,devenind astfel, prin asta, un strain pentru lume si un mostenitor al lui Dumnezeu (Ef 2, 1-12; Gal 4, 1-26; I Ptr 1, 23).
Cei care au fost candva cetateni ai unei tari, fii ai ei si iubiti de ea,cand o data renunta la cetatenia aceasta si isi aleg o alta cetatenie,prin chiar acest fapt, ajung nu numai niste straini pentru tara aceea la a carei cetatenie au renuntat, ci chiar sa fie priviti ca niste vrajmasi ai ei si tratati ca niste raufacatori.
Cand Hristos a venit in lume, I s-au facut vrajmasi nu numai stapanitorul lumii acesteia (In 14, 30),ci si stapanitorii robiti lui (Lc 4, 6).
Toti s-au ridicat impotriva Domnului (Fapte 4, 27),intocmai dupa cum fusese profetit in Psalmi (Ps. 2, 2).
Indata ce fiii lumii acesteia au bagat de seama ca Iisus este Fiul Tatalui, si nu fiul lumii, au inceput cu totii sa-L urasca si sa caute cel mai grabnic mijloc ca sa-L trimita afara, peste hotarele lor, inapoi, la Cel care L-a trimis.
Indata ce lumea baga de seama ca ucenicul Domnului nu mai este de-al ei, procedeaza si fata de el tot asa ca fata de Hristos:cauta sa-l alunge dintre ai sai,sa-l scoata din mijlocul eisi sa-l trimita cat mai curand in ara sa.
Pentru aceasta foloseste toate mijloacele pe care le-a scornit diavolul, de la cel mai nedrept, pana la cel mai crud. i totusi, desi adevarul de mai inainte al cuvintelor lui Dumnezeu se vede atat de limpede, atat in Sfintele Scripturi, cat si...
Asa au devenit ei cetateni ai imparatiei lui Hristos, al carei Imparat este El, Iisus, Domnul lor.
Taina aceasta, pe care Hristos le-o descoperea atunci in chip asa de limpede si de hotarat, a ajuns apoi pentru ei cea mai luminoasa incredintaresi cea mai clara explicatie pentru toata soarta lor din lume.
Aceste cuvinte testamentare ale Mantuitorului le-a pecetluit lor, pe totdeauna, soarta, aceeasi cu a Lui:Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume.
Prin nasterea din nou, din Cuvantul lui Dumnezeu si din Duhul lui Dumnezeu, ucenicul lui Hristos capata o fiinta duhovniceasca,o natura duhovniceascasi o chemare duhovniceasca.
Iesind din robia pacatului,si lepadandu-se de stapanirea diavolului,si renuntand la infierea lumeasca,sufletul, devenit ucenic al lui Hristos, a intrat prin chiar aceasta nastere din nou in robia neprihanirii,in ascultarea lui Dumnezeusi in infierea cereasca,devenind astfel, prin asta, un strain pentru lume si un mostenitor al lui Dumnezeu (Ef 2, 1-12; Gal 4, 1-26; I Ptr 1, 23).
Cei care au fost candva cetateni ai unei tari, fii ai ei si iubiti de ea,cand o data renunta la cetatenia aceasta si isi aleg o alta cetatenie,prin chiar acest fapt, ajung nu numai niste straini pentru tara aceea la a carei cetatenie au renuntat, ci chiar sa fie priviti ca niste vrajmasi ai ei si tratati ca niste raufacatori.
Cand Hristos a venit in lume, I s-au facut vrajmasi nu numai stapanitorul lumii acesteia (In 14, 30),ci si stapanitorii robiti lui (Lc 4, 6).
Toti s-au ridicat impotriva Domnului (Fapte 4, 27),intocmai dupa cum fusese profetit in Psalmi (Ps. 2, 2).
Indata ce fiii lumii acesteia au bagat de seama ca Iisus este Fiul Tatalui, si nu fiul lumii, au inceput cu totii sa-L urasca si sa caute cel mai grabnic mijloc ca sa-L trimita afara, peste hotarele lor, inapoi, la Cel care L-a trimis.
Indata ce lumea baga de seama ca ucenicul Domnului nu mai este de-al ei, procedeaza si fata de el tot asa ca fata de Hristos:cauta sa-l alunge dintre ai sai,sa-l scoata din mijlocul eisi sa-l trimita cat mai curand in ara sa.
Pentru aceasta foloseste toate mijloacele pe care le-a scornit diavolul, de la cel mai nedrept, pana la cel mai crud. i totusi, desi adevarul de mai inainte al cuvintelor lui Dumnezeu se vede atat de limpede, atat in Sfintele Scripturi, cat si...
