Am citit ieri dimineata ceva din vol. II din Istoria unei jertfe, unde fratele Traian descrie greutatile cu care a luptat sa mentina ziarul si legatura cu fronturile Oastei, cand ameninta razboiul si erau atatea primejdii de moarte peste tara noastra, cand li se rupsesera toate legaturile de comunicare dintre frati si cand, spune fratele []Am citit ieri dimineata ceva din vol. II din Istoria unei jertfe, unde fratele Traian descrie greutatile cu care a luptat sa mentina ziarul si legatura cu fronturile Oastei, cand ameninta razboiul si erau atatea primejdii de moarte peste tara noastra, cand li se rupsesera toate legaturile de comunicare dintre frati si cand, spune fratele Traian, fiecare se temea de celalalt de langa el. In conditiile acelea, se chinuiau cand la Oradea, cand la Cluj, prin diferite tipografii si redactii ca sa poata totusi sa tina legatura cu fratii. Iar acum ne uitam cata libertate avem, ce posibilitati si ce conditii ne-a dat noua Dumnezeu si dragostea Domnului nostru Iisus Hristos ca sa avem atata hrana in fata noastra, sa avem atata cuvant si atata spatiu aici, in Biserica noastra! Altadata nu era asa ceva. Pentru toate acestea ma gandesc cat de datori suntem noi sa-I multumim si sa-I ramanem incredintati si statornici in aceasta Biserica si-n aceasta LucrareDe fiecare data cand citim in Cuvantul Sfant, gasim in el o hrana gustoasa, proaspata, parca si mai buna decat cea de ieri, si mai clara, si mai limpede, si mai calda si mai dulce. Prima data cand...