Tulpina și creanga
Era in plina vara. Fructele cele mai timpurii te imbiau fiecare cu aroma si gustul lor. Erau frumoase la vedere, dar inca nu aveau gustul dulce si savuros. Mergeam cu bunicul la lucrul campului, mai bine zis eu mergeam la joaca, si bunicul la lucru. Imi placea tare mult cu el. Eram curios de multe []Era in plina vara. Fructele cele mai timpurii te imbiau fiecare cu aroma si gustul lor. Erau frumoase la vedere, dar inca nu aveau gustul dulce si savuros.
Mergeam cu bunicul la lucrul campului, mai bine zis eu mergeam la joaca, si bunicul la lucru. Imi placea tare mult cu el. Eram curios de multe lucruri pe care le vedeam si nu le intelegeam pe toate. Dar el, ca un bunic, tare imi era drag De cate ori il intrebam cate ceva si, Doamne, de cate ori pe zi nu o faceam! el niciodata nu imi raspundea aspru sau sa nu ma bage in seama. Avea o vorba blanda si calda, iar eu nu ma mai saturam de raspunsurile lui. Nu mai vorbesc de nenumaratele povesti pe care mi le spunea. Era, ca un sac fara fund, plin cu povesti care mai de care mai frumoase. Mai tarziu, mi-am dat seama ca multe din povesti erau inventate de el, ca sa-mi starneasca curiozitatea, si mi le spunea astfel ca erau pe intelegerea mea. Cand se oprea din lucru, ca sa-si mai stearga fruntea de sudoare, ma privea cu duiosie si-mi spunea sa-i mai aduc apa rece cu ulciorul de lut de la izvor. Asta era tot ce puteam eu face pentru el si chiar si pentru mine, la varsta pe care o aveam. Eram fericit ca pot face si eu ceva.
Venind de acasa spre tarina unde aveam de lucru, mergeam mai mult pe la umbra copacilor de pe marginea potecilor sau a drumului. Odata, in...
Mergeam cu bunicul la lucrul campului, mai bine zis eu mergeam la joaca, si bunicul la lucru. Imi placea tare mult cu el. Eram curios de multe lucruri pe care le vedeam si nu le intelegeam pe toate. Dar el, ca un bunic, tare imi era drag De cate ori il intrebam cate ceva si, Doamne, de cate ori pe zi nu o faceam! el niciodata nu imi raspundea aspru sau sa nu ma bage in seama. Avea o vorba blanda si calda, iar eu nu ma mai saturam de raspunsurile lui. Nu mai vorbesc de nenumaratele povesti pe care mi le spunea. Era, ca un sac fara fund, plin cu povesti care mai de care mai frumoase. Mai tarziu, mi-am dat seama ca multe din povesti erau inventate de el, ca sa-mi starneasca curiozitatea, si mi le spunea astfel ca erau pe intelegerea mea. Cand se oprea din lucru, ca sa-si mai stearga fruntea de sudoare, ma privea cu duiosie si-mi spunea sa-i mai aduc apa rece cu ulciorul de lut de la izvor. Asta era tot ce puteam eu face pentru el si chiar si pentru mine, la varsta pe care o aveam. Eram fericit ca pot face si eu ceva.
Venind de acasa spre tarina unde aveam de lucru, mergeam mai mult pe la umbra copacilor de pe marginea potecilor sau a drumului. Odata, in...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului