Suferinta este o masura la care apeleaza Dumnezeu ori de cate ori este nevoie ca sa-l intoarca pe cel ratacit sau pierdut din nou la casa parinteasca, pe cel ramas in preajma casei sa-l tina cat mai aproape de Tatal sau, apoi pentru a ne inalta cat mai sus in natura firii Dumnezeiesti, pentru a []Suferinta este o masura la care apeleaza Dumnezeu ori de cate ori este nevoie ca sa-l intoarca pe cel ratacit sau pierdut din nou la casa parinteasca, pe cel ramas in preajma casei sa-l tina cat mai aproape de Tatal sau, apoi pentru a ne inalta cat mai sus in natura firii Dumnezeiesti, pentru a ne ispasi unele pacate ale noastre sau ale altora; si multe altele mai rezolva Dumnezeu in viata noastra prin suferinta.

Se spune ca cel care nu are parte in viata asta deloc de suferinta este un om uitat de Dumnezeu. Da! Suferintele vremelnice de aici au scopul de a ne indrepta, de a ne curati precum aurul se curata in foc, pentru ca apoi sa faca din noi vase de mare cinste, de mare valoare, si pentru pamant, dar mai ales pentru Cer. Sufletul nostru este mai valoros ca orice aur si chiar decat tot aurul de pe pamant. Domnul Iisus a considerat ca merita pentru rascumpararea sufletului omenesc sa plateasca Pretul cel nespus de mare si de greu al suferintelor Sale cu rastignirea pe Cruce. Dar, iata ca ne cere si noua o anumita parte de suferinta in trupul nostru pentru realizarea acestei opere marete si stralucite: salvarea de sub puterea pacatului si a mortii, dreptul de a deveni din nou fiu si mostenitor al Imparatiei Cerurilor. Da, aceasta conditie realizeaza omul cel nou care sa poata sta si petrece alaturi de Hristos in Imparatia vesnica a Dragostei Lui.

E adevarat ca omului firesc, care se considera doar pamant si nimic mai mult, lui nu-i convine ca in timpul acesta atat de scurt, in viata aceasta atat de scurta sa mai si sufere, de aceea blestema suferinta. Atat stie el. Mantuitorul a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine, adica sa aiba adevarata viata, sa se lepede de sine, adica sa nu mai tina prea mult la acest trup pamantesc, sa-si ia crucea, adica suferinta si sa Ma urmeze. Cei care se multumesc doar cu cat este aici pot sa nu vina la Hristos, sa nu-L urmeze pe El, sa tina cat vor de mult la trupul acesta, pe care, oricum prea curand, il vor pierde si, impreuna cu el, isi vor pierde si sufletul, dar acestia, sarmanii, nu stiu ca mai au si suflet.

Deci, fratii mei, are suferinta un rol benefic in trupul nostru? Cel care scriu aceste randuri am avut parte de suferinta, de aceea pot sa spun ca da, are un rol important. Merita pentru Vesnicie sa jertfesti ceva care este de o clipa. Spun asta doar pentru cei care cred ca mai este si...