Africanii și gãina
Citeam de curand la fratele Traian un gand interesant: Cata vreme intr-un trup sunt si madulare vii, trupul nu-i pierdut; chiar daca sunt numai cateva, ele il hranesc si astfel ii tin viata. Cata vreme mai sunt in lume cei credinciosi care se hranesc si traiesc cu Hristos, omenirea inca nu-i pierduta: prin acestia lumea []Citeam de curand la fratele Traian un gand interesant: Cata vreme intr-un trup sunt si madulare vii, trupul nu-i pierdut; chiar daca sunt numai cateva, ele il hranesc si astfel ii tin viata. Cata vreme mai sunt in lume cei credinciosi care se hranesc si traiesc cu Hristos, omenirea inca nu-i pierduta: prin acestia lumea mai are inca viata. Cand ei nu vor mai fi insa, atunci si viata lumii s-a sfarsit. Va urma moartea ei si pustiul vesnic (Hristos Painea noastra, pg. 210-211).
Citind aceste randuri, am ramas mult pe ganduri, socotind ca exact asa este. Dupa cum un om care este paralizat de la brau in jos, ori total, poate supravietui atata timp cat inima, plamanii si stomacul ii sunt bune, tot asa se poate spune si despre omenire. Acum vine intrebarea: Facem noi parte dintre madularele sanatoase ale omenirii, sau numai ni se pare? Ochii nostri duhovnicesti sunt cu adevarat niste ochi sanatosi, ori sunt asa de bolnavi incat nu pot conduce intregul trup pe cale cum trebuie, existand riscul sa cada in prapastie in orice moment? Referitor la vedere, adevarata vedere, am auzit undeva o intamplare foarte interesanta cu niste africani: cativa oameni de stiinta europeni au vrut sa testeze capacitatea de acumulare a informatiilor unui grup de negri, dintr-un trib din salbatica Africa. i i-au adus pe toti intr-un loc, le-au pus un televizor mare in fata si i-au dat drumul. In timpul acesta, au inregistrat tot, ca sa poata revedea oricand mimica si modul in care vor reactiona africanii in fata unui obiect pe care nu-l mai vazusera niciodata in viata lor. Au lasat ei diferite scene sa ruleze la televizor, apoi l-au oprit si i-au intrebat pe africani ce au observat, ce le-a sarit in ochi atat timp cat au stat in fata televizorului. Insa tacere. Dar dupa un scurt rastimp de gandire, unul dintre ei a zis ca a vazut o gaina cand a trecut pe acolo. Ceilalti l-au aprobat cu totii. Europenii au ramas socati: ce gaina, se intrebau ei, pentru ca in scenele noastre nu e nicio gaina. Dar au...
Citind aceste randuri, am ramas mult pe ganduri, socotind ca exact asa este. Dupa cum un om care este paralizat de la brau in jos, ori total, poate supravietui atata timp cat inima, plamanii si stomacul ii sunt bune, tot asa se poate spune si despre omenire. Acum vine intrebarea: Facem noi parte dintre madularele sanatoase ale omenirii, sau numai ni se pare? Ochii nostri duhovnicesti sunt cu adevarat niste ochi sanatosi, ori sunt asa de bolnavi incat nu pot conduce intregul trup pe cale cum trebuie, existand riscul sa cada in prapastie in orice moment? Referitor la vedere, adevarata vedere, am auzit undeva o intamplare foarte interesanta cu niste africani: cativa oameni de stiinta europeni au vrut sa testeze capacitatea de acumulare a informatiilor unui grup de negri, dintr-un trib din salbatica Africa. i i-au adus pe toti intr-un loc, le-au pus un televizor mare in fata si i-au dat drumul. In timpul acesta, au inregistrat tot, ca sa poata revedea oricand mimica si modul in care vor reactiona africanii in fata unui obiect pe care nu-l mai vazusera niciodata in viata lor. Au lasat ei diferite scene sa ruleze la televizor, apoi l-au oprit si i-au intrebat pe africani ce au observat, ce le-a sarit in ochi atat timp cat au stat in fata televizorului. Insa tacere. Dar dupa un scurt rastimp de gandire, unul dintre ei a zis ca a vazut o gaina cand a trecut pe acolo. Ceilalti l-au aprobat cu totii. Europenii au ramas socati: ce gaina, se intrebau ei, pentru ca in scenele noastre nu e nicio gaina. Dar au...
