Creaţionism şi evoluţionism
Pr.prof.univ.dr. Valer BEL In acest context trebuie aratat ca evolutionismul, ca si creationismul sunt doua teorii care se bazeaza pe autonomia lumii naturale fata de cea supranaturala si incearca sa explice existenta omului si a lumii fara sa ia in consideratie Logosul divin si ordinea rationala si unitara a intregii creatii prin care toate au [] Pr.prof.univ.dr. Valer BELIn acest context trebuie aratat ca evolutionismul, ca si creationismul sunt doua teorii care se bazeaza pe autonomia lumii naturale fata de cea supranaturala si incearca sa explice existenta omului si a lumii fara sa ia in consideratie Logosul divin si ordinea rationala si unitara a intregii creatii prin care toate au fost create (Ioan 1,1-2). Datorita acestui fapt, ambele teorii considera ca lumea naturala sau vazuta apare si se dezvolta in doua directii contradictorii. In opozitie cu evolutionismul, creationismul considera ca lumea naturala, creata de Dumnezeu in chip desavarsit la inceput, a fost profund afectata de pacat si cunoaste un proces de degradare din ce in ce mai accentuat, dominat de legea entropiei, care sfarseste cu distrugerea ei finala41. Cu toate ca se declara in favoarea crearii lumii de catre Dumnezeu, potrivit Scripturii, totusi creationismul infirma Sfanta Scriptura, pentru ca izoleaza pe Dumnezeu in transcendent din cauza caracterului autonom al lumii naturale, confera timpului si erelor geologice o simpla semnificatie metaforica42 si ramane obsedat de sfarsitul tragic al lumii, pentru ca atribuie miscarii un caracter pacatos43, ca si cum raul n-ar tine de vointa omului, ci de nsasi fiinta creatiei. Aceasta teorie pretinde, in mod contradictoriu, ca lumea creata de Dumnezeu in mod perfect ar fi fost distrusa de pacat. Dar cum putea pacatul sa distruga lumea daca ea a fost creata in chip desavarsit de Dumnezeu? Teologia ortodoxa considera si ea ca pacatul a alterat chipul lui Dumnezeu din om, dar nu 1-a distrus, pentru ca raul nu tine de fiinta creatiei, ci de vointa omului. Pa- catul nu poate infirma ordinea unitara si rationala care se afla la temelia creatiei prin Logosul etern al Tatalui (Ioan 1, 1-2; Coloseni 1, 17). Creationismul ignora ordinea unitara a creatiei data in Logosul divin si oscileaza contradictoriu intre desavarsirea initiala a creatiei si sfarsitul ei apocaliptic, provocat de pacat.
In opozitie cu creationismul, evolutionismul face abstractie de crearea lumii de Dumnezeu si considera ca lumea poate evolua la nesfarsit spre forme noi de existenta, in mod autonom. Aceasta teorie nu admite existenta sau influenta unui agent extern in evolutia lumii, caci universul evolueaza prin el insusi44, la nivelul lui cosmic, biologic, uman si cultural, fara sa fie orientat anticipat catre un scop definit45. Cu toate ca se prezinta ca o teorie stiintifica, evolutionismul nu poate fi demonstrat pe calea experimentelor de laborator. Nimeni nu poate reproduce in laborator fenomene care s-au produs de-a lungul unor perioade considerabile de timp46. Cu tot caracterul stiintific de care se prevaleaza, evolutionismul intra in conflict cu realitatea cand sustine ca lumea evolueaza la nesfarsit. Creatia a avut loc odata pentru totdeauna si evolutia s-a oprit la om, pentru ca omul poarta in el nu numai chipul lumii inferioare lui, ci si chipul lui Dumnezeu, Care 1-a creat dupa planul Sau vesnic, ca inel de legatura intre lume si Creatorul ei. Evolutionismul face abstractie de Logosul divin si de ordinea rationala a creatiei si pretinde ca lumea se transforma la nesfarsit fara un scop definit. Nu este nici o indoiala ca cele doua teorii s-au inspirat din referatul biblic despre crearea lumii, caci in sistemele filosofice sau religioase unde nu exista un astfel de referat, nu exista nici creationism si nici evolutionism. Daca aceste doua teorii devin in cele din urma contradictorii, aceasta se datoreaza faptului ca ambele raman influentate mai mult de filozofia omeneasca decat de Revelatia divina. In timp ce creationismul reflecta mai ales influenta pesimista a platonismului fata de natura sensibila, pentru ca are in vedere sfarsitul tragic al lumii, evolutionismul manifesta increderea optimista a aristotelismului fata de natura vazuta, pentru ca lumea poate evolua la nesfarsit catre forme noi de existenta. Ambele teorii fac abstractie de ordinea unitara si rationala a creatiei in Logosul etern al Tatalui si raman tributare modului de gandire omenesc. Sfanta Scriptura nu terorizeaza lumea cu sfarsitul ei apocaliptic si nici nu propovaduieste o evolutie nesfarsita a lumii, intrucat considera ca lumea este menita sa treaca printr-un proces de transfigurare si indumnezeire datorita rolului pe care Dumnezeu 1-a incredintat omului, in virtutea fundamentului ei spiritual pe care il reprezinta ordinea unitara si rationala a creatiei in Logosul divin. Omul a fost zidit ca inel de legatura intre cer si pamant, dupa chipul lui Dumnezeu, ca sa inainteze cu creatia spre transfigurarea si indumnezeirea ei finala. Creationismul si evolutionismul raman profund marcate de gandirea omeneasca si ignora procesul de prefacere si indumnezeire al creatiei, intemeiat pe ordinea unitara a creatiei in Logosul divin, despre care ne vorbeste Revelatia dumnezeiasca. Sfanta Scriptura considera ca lumea naturala, ca si lumea spirituala, a fost creata si este mentinuta in existenta de catre Logosul Tatalui, Care pastreaza unitatea creatiei in Duhul lui Dumnezeu, prin ordinea universala a intregii creatii. Aceasta ordine rationala si unitara a creatiei, pe care Sfanta Scriptura o prezinta ca tarie sau firmament (Psalm 18, 1), constituie mijlocul prin care Dumnezeu intervine personal si continuu in actul creatiei pentru a zidi rand pe rand toate cele vazute si nevazute, dupa planul Sau vesnic, iar in cele din urma sa creeze omul ca o cununa a intregii zidiri. Despre aceasta creatie continua a lui Dumnezeu, care se realizeaza prin energiile divine ce sunt vointa Sa47, marturiseste si parintele Staniloae atunci cand spune ca: lumea s-a dezvoltat prin dirijarea exercitata de Dumnezeu asupra energiilor ei componente pana cand printr-o lucrare speciala a lui Dumnezeu (mana lui Dumnezeu) a fost format organismul biologic in care a aparut in acelasi timp, prin suflarea lui Dumnezeu, sufletul rational al omului dupa chipul Creatorului sau 48 . Intr-un mod asemanator se pronunta si venerabilii nostri profesori; N. Chitescu, I. Todoran si I. Petreuta, care ne arata ca expunerea biblica despre creatie (hexaimeronul) incepe de jos in sus, astfel ca fiecare regn si fiecare specie apar ca mijloc de existenta si conditie pentru cele imediat...
In opozitie cu creationismul, evolutionismul face abstractie de crearea lumii de Dumnezeu si considera ca lumea poate evolua la nesfarsit spre forme noi de existenta, in mod autonom. Aceasta teorie nu admite existenta sau influenta unui agent extern in evolutia lumii, caci universul evolueaza prin el insusi44, la nivelul lui cosmic, biologic, uman si cultural, fara sa fie orientat anticipat catre un scop definit45. Cu toate ca se prezinta ca o teorie stiintifica, evolutionismul nu poate fi demonstrat pe calea experimentelor de laborator. Nimeni nu poate reproduce in laborator fenomene care s-au produs de-a lungul unor perioade considerabile de timp46. Cu tot caracterul stiintific de care se prevaleaza, evolutionismul intra in conflict cu realitatea cand sustine ca lumea evolueaza la nesfarsit. Creatia a avut loc odata pentru totdeauna si evolutia s-a oprit la om, pentru ca omul poarta in el nu numai chipul lumii inferioare lui, ci si chipul lui Dumnezeu, Care 1-a creat dupa planul Sau vesnic, ca inel de legatura intre lume si Creatorul ei. Evolutionismul face abstractie de Logosul divin si de ordinea rationala a creatiei si pretinde ca lumea se transforma la nesfarsit fara un scop definit. Nu este nici o indoiala ca cele doua teorii s-au inspirat din referatul biblic despre crearea lumii, caci in sistemele filosofice sau religioase unde nu exista un astfel de referat, nu exista nici creationism si nici evolutionism. Daca aceste doua teorii devin in cele din urma contradictorii, aceasta se datoreaza faptului ca ambele raman influentate mai mult de filozofia omeneasca decat de Revelatia divina. In timp ce creationismul reflecta mai ales influenta pesimista a platonismului fata de natura sensibila, pentru ca are in vedere sfarsitul tragic al lumii, evolutionismul manifesta increderea optimista a aristotelismului fata de natura vazuta, pentru ca lumea poate evolua la nesfarsit catre forme noi de existenta. Ambele teorii fac abstractie de ordinea unitara si rationala a creatiei in Logosul etern al Tatalui si raman tributare modului de gandire omenesc. Sfanta Scriptura nu terorizeaza lumea cu sfarsitul ei apocaliptic si nici nu propovaduieste o evolutie nesfarsita a lumii, intrucat considera ca lumea este menita sa treaca printr-un proces de transfigurare si indumnezeire datorita rolului pe care Dumnezeu 1-a incredintat omului, in virtutea fundamentului ei spiritual pe care il reprezinta ordinea unitara si rationala a creatiei in Logosul divin. Omul a fost zidit ca inel de legatura intre cer si pamant, dupa chipul lui Dumnezeu, ca sa inainteze cu creatia spre transfigurarea si indumnezeirea ei finala. Creationismul si evolutionismul raman profund marcate de gandirea omeneasca si ignora procesul de prefacere si indumnezeire al creatiei, intemeiat pe ordinea unitara a creatiei in Logosul divin, despre care ne vorbeste Revelatia dumnezeiasca. Sfanta Scriptura considera ca lumea naturala, ca si lumea spirituala, a fost creata si este mentinuta in existenta de catre Logosul Tatalui, Care pastreaza unitatea creatiei in Duhul lui Dumnezeu, prin ordinea universala a intregii creatii. Aceasta ordine rationala si unitara a creatiei, pe care Sfanta Scriptura o prezinta ca tarie sau firmament (Psalm 18, 1), constituie mijlocul prin care Dumnezeu intervine personal si continuu in actul creatiei pentru a zidi rand pe rand toate cele vazute si nevazute, dupa planul Sau vesnic, iar in cele din urma sa creeze omul ca o cununa a intregii zidiri. Despre aceasta creatie continua a lui Dumnezeu, care se realizeaza prin energiile divine ce sunt vointa Sa47, marturiseste si parintele Staniloae atunci cand spune ca: lumea s-a dezvoltat prin dirijarea exercitata de Dumnezeu asupra energiilor ei componente pana cand printr-o lucrare speciala a lui Dumnezeu (mana lui Dumnezeu) a fost format organismul biologic in care a aparut in acelasi timp, prin suflarea lui Dumnezeu, sufletul rational al omului dupa chipul Creatorului sau 48 . Intr-un mod asemanator se pronunta si venerabilii nostri profesori; N. Chitescu, I. Todoran si I. Petreuta, care ne arata ca expunerea biblica despre creatie (hexaimeronul) incepe de jos in sus, astfel ca fiecare regn si fiecare specie apar ca mijloc de existenta si conditie pentru cele imediat...
