Meditaţii la apostolul din duminica a 23-a după Rusalii – Efeseni 2, 4-10
Dumnezeu Care este bogat O, cat de mare dar de la Dumnezeu este pentru orice om ca sa aiba un parinte bun, un invatator bun, un maistru bun. Niciodata nu vom obosi in a repeta aceste lucruri, pentru ca oricare dintre noi sa ne patrundem tot mai deplin cu adevarul lor. Dar, mai ales, de a le dobandi si pastra noi insine. i niciodata n-ar trebui sa obosim in a ne arata mereu pretuirea, respectul si ascultarea pe care le datoram acestor suflete alese, pentru ca valoarea lor nu poate fi cantarita cu nici un fel de aur pamantesc, niciodata.
Un astfel de parinte, invatator si maistru a fost pentru efeseni si pentru ceilalti frati, de atunci si pana astazi, printre ceilalti apostoli, Sfantul Pavel.
Iata cu cata dragoste si lacrimi, rabdare si blandete, bunatate si staruinta ii sfatuieste, ii indeamna, ii mustra si ii roaga el pe toti, pentru a-i lumina cat mai limpede asupra adevarului. Dar si pentru a-i instiinta cat mai grav, asupra inselatoriei si minciunii.
Toate zilele si noptile lui au fost pline numai de osteneli si de lacrimi, de rugaciuni si de staruinte pentru fiecare Biserica si pentru fiecare suflet. Constiinta lui iubitoare si curata, atenta si treaza, simtea o raspundere zdrobitoare inaintea lui Dumnezeu pentru fiecare suflet, pentru fiecare adevar si pentru fiecare datorie.
El cunostea trebuintele fiecaruia si se straduia sa-i dea tot ce vedea ca-i lipseste. De aceea, el scrie corintenilor, dupa cum am vazut, despre nevoia dragostei si a darniciei. Galatenilor, despre nevoia ascultarii si a statorniciei lor. Iar acum le scrie efesenilor despre marea lor trebuinta de a cunoaste bine credinta si mantuirea.
Adevarurile despre credinta si mantuire sunt cele doua adevaruri mai insemnate asupra carora Sfantul Pavel staruie in toate cele sase capitole ale epistolei sale catre Efeseni.
In cele cateva versete ale apostolului de azi, el indreapta toate privirile spre bogatia...