O scrisoare a fratelui Traian Dorz adresata fratilor din Rediu si din Pechea Scumpii mei frati, Slavit sa fie in veci Domnul nostru Iisus Hristos care, prin harul Sau, ne-a rascumparat din pacat si, prin Cuvantul Sau, ne-a invatat sa umblam in neprihanire si sa traim in pace. i oricine a avut cu adevarat parte []O scrisoare a fratelui Traian Dorz adresata fratilor din Rediu si din PecheaScumpii mei frati,Slavit sa fie in veci Domnul nostru Iisus Hristos care, prin harul Sau, ne-a rascumparat din pacat si, prin Cuvantul Sau, ne-a invatat sa umblam in neprihanire si sa traim in pace. i oricine a avut cu adevarat parte de rascumpararea prin har si umbla in neprihanire nu poate trai decat in pace. Intai in pacea cu Dumnezeu, prin smerenie, apoi in pace cu fratii, prin partasie, apoi in pace cu toti oamenii cat atarna de el (Rom 12, 18). Aceasta pace, de fapt, este si dovada adevarata ca neprihanirea aceluia nu-i numai o vorba goala si ca rascumpararea sa nu-i o amagire. Oricine nu are, ca urmare, aceasta traire deplina in pace, mai ales in pace cu fratii si familia in care l-a asezat Domnul, acela se insala asupra rascumpararii sale si asupra neprihanirii Cine nu le are pe acestea )este orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatit de vechile lui pacate (II Pt 1, 9). Dar pentru ca marele inselator satana le da acestor suflete nesmerite tocmai falsa incredintare ca ei stau cel mai bine decat toti, ei nu mai primesc nici o indreptare, nici un indemn si nici o mustrare si astfel ei nu mai pot fi salvati. In aceasta nefericita stare, cu un astfel de om, nu-i altceva de facut, decat ori sa incerci sa traiesti impreuna cu el in lupte si dezbinari launtrice, ori sa o rupi odata si pentru totdeauna cu cel care este in aceasta stare, dupa cuvantul de la Tit 3, 10.

Alegand prima cale, a trai impreuna cu cel care este mereu o piatra colturoasa care nu se agata in zid oricum o pui, pare ca fereste ruperea si pare ca salveaza unitatea , dar numai pare. Ca, in realitate, ruperea este si unitate nu-i. Fiindca acela are un alt duh, o alta invatatura, un alt Iisus (II Cor 11, 4).

El va stramba mereu Cuvantul, pentru a se indreptati pe el. Va nesocoti orice indemn bun, spre a se apara pe el si incredintarile lui neascultatoare si nesupuse. Astfel, de la fiecare intalnire cu el, te vei intoarce mahnit si tulburat. Poti sa-ti scoti sufletul, chinuindu-te sa-l convingi, el nu se va lasa. Poti sa-ti storci ochii in lacrimi pentru el, el nu se va clinti. tim Cuvantul sfant ca indaratnicul nesupus si neascultator de frati nu mai poate fi salvat. De aceea ne porunceste: feriti-va si departati-va de el (Rom 16, 17). Sa fie pentru tine ca un pagan si vames (Mt 18, 17). Sa nu-l primesti in casa ta, nici sa nu-i zici Bun-venit! (II In 10). Ba, cat de departe merge Sfantul Pavel, el, care a scris I Corinteni 13, cand le spune galatenilor (Gal 5, 12) sau filipenilor (Flp 3, 2) [ca] orice convietuire cu cel ajuns in aceasta stare este imposibila fara pagube si fara necazuri pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ramanand impreuna cu cel care nu vrea si nu vrea sa se uneasca in chip desavarsit cu fratii si cu Lucrarea frateasca nicidecum, te vei chinui in fiecare zi si noapte, iti vei irosi toate puterile in zadar si vei fi ca cel care tot vasleste intr-o luntre legata de o buturuga. Dupa ani de osteneli, te vei pomeni tot acolo, ba inca mai rau.

Alegand calea a doua, vei avea un soc puternic la inceput, ca la orice operatie, dar odata tumoarea scoasa, organul sanatos se va reface si, prin puterea Aceluia care ne-a spus ca acesta este singurul mijloc de vindecare, totul se va vindeca si intregi curand (II Tes 3, 6).

Cand lucrurile ajung asa ca, dupa zeci de ani, tot nu vrea cel neascultator sa asculte si cel dezbinat sa se uneasca, se dovedeste ca, intr-adevar, nu-i...