Departare, departare, leagan trist de plans si jale,cate suflete n-ai strans tu-n sugrumarea ghearei tale!Cine-ar masura vreodata oare chinul si amarulunui suflet, departare, care ti-a golit paharul? Cat am plans si eu odata singur, singurel in tinecand durerea doar pe Domnul L-am avut sa mi-o aline,cand doar El mi-a fost prieten si-a ramas sa-mi insoteascabiata []Departare, departare, leagan trist de plans si jale,cate suflete n-ai strans tu-n sugrumarea ghearei tale!Cine-ar masura vreodata oare chinul si amarulunui suflet, departare, care ti-a golit paharul?Cat am plans si eu odata singur, singurel in tinecand durerea doar pe Domnul L-am avut sa mi-o aline,cand doar El mi-a fost prieten si-a ramas sa-mi insoteascabiata inima zdrobita de trairea cea lumeasca.

El mi-a mangaiat obrazul ars de buzele vanzarii,El mi-a vindecat adancul ranilor indurerarii,El si numai El, prin lunga intristarilor pustiemi-a inviorat viata, revarsandu-i bucurieO, prin toata-amaraciunea, ce m-as fi facut eu oaredaca n-ar fi fost cu mine El prin tine, departare?Ce m-as fi facut eu singur, fara frati si fara casa?Care inima pe lume mi-ar fi mai zambit duioasa?Unde-s sufletele care de-al meu suflet se legara?O, de ce le smulgi si singur ma alungi strain prin tara?Unde-i unica iubire ce mi-a daruit un frate,de ce-l iei si-mi lasi in locu-i trista ta singuratate? Dulce Domn al bucuriei, Care nu lasi niciodatanici o inima zdrobita, nici o rana nelegata,smulge-mi gandul de la lume si-alipeste-mi-l de Tine,numai Tu sa ai intreaga toata dragostea din mine. Departare, departare, fie binecuvantatasfasierea ce-ai adus-o peste viata mea odata!Caci, de n-ar fi fost furtuna cum a fost de-ngrozitoare,n-as fi-avut vreodata Cerul plin de-atata sarbatoare.

TRAIAN DORZ din Cantarile Dintai , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014