S-a întâmplat în 9 noiembrie 1970
S-a intamplat in 9 noiembrie 1970: A murit Charles de Gaulle, general si om politic francez; dezavuand acceptarea capitularii Frantei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, s-a refugiat la Londra (1940), de unde a lansat un apel la rezistenta armata impotriva invadatorului; in 1947 a fondat partidul Adunarea Poporului Francez (ulterior Adunarea pentru Republica); []The post S-a intamplat in 9 noiembrie 1970 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 9 noiembrie 1970 was first posted on noiembrie 9, 2020 at 5:55 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 9 noiembrie 1970: A murit Charles de Gaulle, general si om politic francez; dezavuand acceptarea capitularii Frantei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, s-a refugiat la Londra (1940), de unde a lansat un apel la rezistenta armata impotriva invadatorului; in 1947 a fondat partidul Adunarea Poporului Francez (ulterior Adunarea pentru Republica); sef al guvernului provizoriu (1944-1946); prim-ministru (1958-1959) si presedinte al Frantei intre anii 1959 si 1969. Charles Andr Joseph Marie de Gaulle, pe numele sau complet, s-a nascut la 22 noiembrie 1890, in casa bunicilor materni din cartierul Vieux-Lille din orasul Lille. Tatal sau, Henry, profesor de istorie si literatura, provine dintr-o lunga linie aristocrata din Normandia si Burgundia, in timp ce mama sa, Jeanne Maillot, dintr-o generatie de antreprenori destul de bogati din regiunea Flamanda.
El a avut trei frati si o sora, toti cu o stransa legatura cu Miscarea de Rezistenta antigermana: Xavier de Gaulle (1887-1955), fratele mai mare, a fost prizonier in Primul Razboi Mondial si membru al rezistentei in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; Marie-Agnes de Gaulle (1889-1982) Jacques de Gaulle (1893-1946), care in urma unei encefalite a ramas cu un retard psihic, incepand cu anul 1926; Pierre de Gaulle (1897-1959), membru al rezistentei si om politic. Inca din copilarie, indrumat fiind de tatal sau, s-a familiarizat cu operele lui Barres, Henri Bergson si Charles Peguy, dovedind reale inclinatii spre filosofie si istorie. Charles parcuge studiile primare la scoala comunitatii crestine Thomas-d Aquin din Paris, apoi studiaza la Colegiul privat catolic Stanislas din Paris.
In anul 1905, in urma crizei politice franceze care a determinat separerea Bisericii de Stat, Charles de Gaulle cunoaste prima experienta in exil, continuand studiile in Belgia.
In anul 1908, de Gaulle este admis la coala militarra din Saint-Cyr, absolvita in 1912. In acelasi an se incorporeaza in armata, fiind repartizat in batalionul de infanterie de la Arras. Dupa ce in primul razboi mondial este ranit, in prima sa batalie la Dinaut din 15 august 1914, conduce compania a VII-a pe frontul Champagne, insa la 10 martie 1915 este din nou ranit la mana stanga. Nemultumit fiind de ordinele superiorilor, ia practic razboiul in propriile maini si ordona deschiderea focului asupra transeelor inamice, gest ce il va costa 8 zile de suspendare de la indeplinirea functiilor. Insa curand dupa ispasirea pedepsei, ii sunt recunoscute curajul, inteligenta si abilitatile strategice, astfel ca devine adjunct al Comandantului Suprem de batalion. La 2 martie 1916 batalionul sau este atacat si nimicit de inamic, in luptele din satul Douaumont, langa Verdun. In incercuirea germana, de Gaulle este impuscat in piciorul stang. Este luat ca prizonier iar dupa o tentativa esuata de evadare, este transferat la Ingolstadt, in Bavaria, intr-un lagar destinat ofiterilor prizonieri.
Este locul in care ii intalneste pe aviatorul Roland Garos, pe jurnalistul Remy Roure, sau pe viitorul maresal sovietic Tuhacevski. Trebuie spus insa ca germanii ii respectau intrucatva pe ofiterii francezi care se luptau cu mult curaj pe parcusrul bataliilor, atitudine care se pastra si in privinta prizonierilor.
Au urmat nu mai putin de cinci tentative nereusite de evadare, pentru ca dupa armistitiul din 11 noiembrie 1918 sa fie eliberat. In urmatorii trei ani, de Gaulle este trimis in Polonia, unde participa la formarea noii armate poloneze, insa este perioada in care este puternic influentat de atmosfera brutala si antisemita gasita aici.
La 7 aprilie 1921 Charles de Gaulle se casatoreste cu Yvonne Vendroux (1900 1979), cu care avut 3 copii: Philippe de Gaulle (nascut in 1921) devenit amiral si senator, care inca traieste Elisabeth de Gaulle (1924 2003) Anne de Gaulle (1928 1948) care a fost bolnava de sindrom Down. In anul 1921 capitanul la acea vreme de Gaulle incepe sa predea lectii despre arta militara la coala Militara din Saint-Cyr, iar in 1922 este admis la coala Superioara de Razboi.
In anul 1925 este transferat la Statul-Major al Maresalului P tain, vice-presedinte al Consiliului Superior de Razboi iar doi ani mai tarziu este numit comandant al batalionului al 19-lea de puscasi pedestri la Treves.
In anul 1929, de Gaulle este transferat in Liban, la Beirut, unde locuieste timp de 2 ani alaturi de familia sa. In 1931 isi incepe activitatea in cadrul secretariatului general de Aparare Nationala din Paris, o perioada in care isi dezvolta teoriile sale militare. Ca urmare publica mai multe volume, intre care Ascutisul Sabiei (1932), Inarmarea ca profesie (1934), sau Franta si inarmarea ei (1938), o lucrare care denunta practic conceptia impietrita si conservatoare a razboiului de pozitii dus de Statul-Major, intrand astfel in puternic conflict cu Maresalul Petain.
Insa, mai ales in exteriorul tarii, conceptiile strategice ale lui de Gaulle starnesc o veritabila admiratie, ajungand principal model de inspiratie, culmea ironiei, pentru generalul Guderian, creatorul celei mai mari forte mecanizate germane si mondiale a vremii.
In esenta, conceptia lui de Gaulle propune un razboi de miscare dinamica, o ofensiva bazata pe soldati profesionisti, sprijiniti de tehnica blindata grea tancuri si tunuri.
In anul 1934, el sustine prima sa conferinta la Sorbona, sub egida cercului Fustel-de-coulage al Actiunii Franceze . In aceasta perioada a aderat la organizatii catolice de stanga, cum erau Urma lui Marc Sangnier sau Prietenii Timpului Prezent , care mai tirziu preia denumirea de Marturisire Crestina .
In anul 1937, este numit in fruntea Batalionului 507 Tancuri din Metz, iar la 3 septembrie 1939, in urma declaratiei de razboi dintre Franta si Germania, colonelul de Gaulle este numit comandantul Armatei a V-a de Tancuri. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Charles de Gaulle a obtinut gradul de general de brigada, pe care l-a pastrat toata viata, refuzand orice alta avansare. A refuzat sa recunoasca armistitiul cu Germania nazista din 1940, in conditiile in care Hitler cucerise o mare parte din Hexagon si formase, ca un compromis, guvernul de la Vichy al maresalului P tain.
De Gaulle s-a rupt de mediul militar si de comandantii sai, a fost condamnat la moarte pentru dezertare, insa a intruchipat mai bine ca nimeni altul, refuzul compromisurilor si spiritul rezistentei.
In iunie 1940, de Gaulle ocupa o functie modesta subsecretar de stat la Ministerul Apararii Nationale in guvernul Reynaud, iar in aceasta calitate a ajuns in Marea Britanie, la bordul avionului generalului Spears. Britanicii il considerau unul dintre putinii reprezentanti ai elitei franceze capabil sa organizeze colaborarea franco-britanica impotriva invaziei germane, iar ca urmare de Gaulle s-a angajat sa alcatuiasca o armata, sa convinga Marea Britanie sa adere la cauza Frantei libere, sa obtina recunoasterea din partea Rezistentei interne si sa unifice diferitele factiuni ale acesteia, sa se impuna in fata Aliatilor ca lider al Frantei combatante.
La 18 iunie 1940, are loc transmisia celebrului mesaj al lui de Gaulle prin care se adreseaza poporului francez, din exil, de la microfonul BBC, indemnandu-si poporul la rezistenta, o initiativa sustinuta de Winston Churchill si unul dintre cele mai celebre discursuri din istoria Frantei, considerat veritabilul act fondator al Frantei libere: Comandantii care, de atatia ani, se afla in fruntea armatelor franceze, au format un guvern....
S-a intamplat in 9 noiembrie 1970 was first posted on noiembrie 9, 2020 at 5:55 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 9 noiembrie 1970: A murit Charles de Gaulle, general si om politic francez; dezavuand acceptarea capitularii Frantei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, s-a refugiat la Londra (1940), de unde a lansat un apel la rezistenta armata impotriva invadatorului; in 1947 a fondat partidul Adunarea Poporului Francez (ulterior Adunarea pentru Republica); sef al guvernului provizoriu (1944-1946); prim-ministru (1958-1959) si presedinte al Frantei intre anii 1959 si 1969. Charles Andr Joseph Marie de Gaulle, pe numele sau complet, s-a nascut la 22 noiembrie 1890, in casa bunicilor materni din cartierul Vieux-Lille din orasul Lille. Tatal sau, Henry, profesor de istorie si literatura, provine dintr-o lunga linie aristocrata din Normandia si Burgundia, in timp ce mama sa, Jeanne Maillot, dintr-o generatie de antreprenori destul de bogati din regiunea Flamanda.
El a avut trei frati si o sora, toti cu o stransa legatura cu Miscarea de Rezistenta antigermana: Xavier de Gaulle (1887-1955), fratele mai mare, a fost prizonier in Primul Razboi Mondial si membru al rezistentei in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial; Marie-Agnes de Gaulle (1889-1982) Jacques de Gaulle (1893-1946), care in urma unei encefalite a ramas cu un retard psihic, incepand cu anul 1926; Pierre de Gaulle (1897-1959), membru al rezistentei si om politic. Inca din copilarie, indrumat fiind de tatal sau, s-a familiarizat cu operele lui Barres, Henri Bergson si Charles Peguy, dovedind reale inclinatii spre filosofie si istorie. Charles parcuge studiile primare la scoala comunitatii crestine Thomas-d Aquin din Paris, apoi studiaza la Colegiul privat catolic Stanislas din Paris.
In anul 1905, in urma crizei politice franceze care a determinat separerea Bisericii de Stat, Charles de Gaulle cunoaste prima experienta in exil, continuand studiile in Belgia.
In anul 1908, de Gaulle este admis la coala militarra din Saint-Cyr, absolvita in 1912. In acelasi an se incorporeaza in armata, fiind repartizat in batalionul de infanterie de la Arras. Dupa ce in primul razboi mondial este ranit, in prima sa batalie la Dinaut din 15 august 1914, conduce compania a VII-a pe frontul Champagne, insa la 10 martie 1915 este din nou ranit la mana stanga. Nemultumit fiind de ordinele superiorilor, ia practic razboiul in propriile maini si ordona deschiderea focului asupra transeelor inamice, gest ce il va costa 8 zile de suspendare de la indeplinirea functiilor. Insa curand dupa ispasirea pedepsei, ii sunt recunoscute curajul, inteligenta si abilitatile strategice, astfel ca devine adjunct al Comandantului Suprem de batalion. La 2 martie 1916 batalionul sau este atacat si nimicit de inamic, in luptele din satul Douaumont, langa Verdun. In incercuirea germana, de Gaulle este impuscat in piciorul stang. Este luat ca prizonier iar dupa o tentativa esuata de evadare, este transferat la Ingolstadt, in Bavaria, intr-un lagar destinat ofiterilor prizonieri.
Este locul in care ii intalneste pe aviatorul Roland Garos, pe jurnalistul Remy Roure, sau pe viitorul maresal sovietic Tuhacevski. Trebuie spus insa ca germanii ii respectau intrucatva pe ofiterii francezi care se luptau cu mult curaj pe parcusrul bataliilor, atitudine care se pastra si in privinta prizonierilor.
Au urmat nu mai putin de cinci tentative nereusite de evadare, pentru ca dupa armistitiul din 11 noiembrie 1918 sa fie eliberat. In urmatorii trei ani, de Gaulle este trimis in Polonia, unde participa la formarea noii armate poloneze, insa este perioada in care este puternic influentat de atmosfera brutala si antisemita gasita aici.
La 7 aprilie 1921 Charles de Gaulle se casatoreste cu Yvonne Vendroux (1900 1979), cu care avut 3 copii: Philippe de Gaulle (nascut in 1921) devenit amiral si senator, care inca traieste Elisabeth de Gaulle (1924 2003) Anne de Gaulle (1928 1948) care a fost bolnava de sindrom Down. In anul 1921 capitanul la acea vreme de Gaulle incepe sa predea lectii despre arta militara la coala Militara din Saint-Cyr, iar in 1922 este admis la coala Superioara de Razboi.
In anul 1925 este transferat la Statul-Major al Maresalului P tain, vice-presedinte al Consiliului Superior de Razboi iar doi ani mai tarziu este numit comandant al batalionului al 19-lea de puscasi pedestri la Treves.
In anul 1929, de Gaulle este transferat in Liban, la Beirut, unde locuieste timp de 2 ani alaturi de familia sa. In 1931 isi incepe activitatea in cadrul secretariatului general de Aparare Nationala din Paris, o perioada in care isi dezvolta teoriile sale militare. Ca urmare publica mai multe volume, intre care Ascutisul Sabiei (1932), Inarmarea ca profesie (1934), sau Franta si inarmarea ei (1938), o lucrare care denunta practic conceptia impietrita si conservatoare a razboiului de pozitii dus de Statul-Major, intrand astfel in puternic conflict cu Maresalul Petain.
Insa, mai ales in exteriorul tarii, conceptiile strategice ale lui de Gaulle starnesc o veritabila admiratie, ajungand principal model de inspiratie, culmea ironiei, pentru generalul Guderian, creatorul celei mai mari forte mecanizate germane si mondiale a vremii.
In esenta, conceptia lui de Gaulle propune un razboi de miscare dinamica, o ofensiva bazata pe soldati profesionisti, sprijiniti de tehnica blindata grea tancuri si tunuri.
In anul 1934, el sustine prima sa conferinta la Sorbona, sub egida cercului Fustel-de-coulage al Actiunii Franceze . In aceasta perioada a aderat la organizatii catolice de stanga, cum erau Urma lui Marc Sangnier sau Prietenii Timpului Prezent , care mai tirziu preia denumirea de Marturisire Crestina .
In anul 1937, este numit in fruntea Batalionului 507 Tancuri din Metz, iar la 3 septembrie 1939, in urma declaratiei de razboi dintre Franta si Germania, colonelul de Gaulle este numit comandantul Armatei a V-a de Tancuri. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Charles de Gaulle a obtinut gradul de general de brigada, pe care l-a pastrat toata viata, refuzand orice alta avansare. A refuzat sa recunoasca armistitiul cu Germania nazista din 1940, in conditiile in care Hitler cucerise o mare parte din Hexagon si formase, ca un compromis, guvernul de la Vichy al maresalului P tain.
De Gaulle s-a rupt de mediul militar si de comandantii sai, a fost condamnat la moarte pentru dezertare, insa a intruchipat mai bine ca nimeni altul, refuzul compromisurilor si spiritul rezistentei.
In iunie 1940, de Gaulle ocupa o functie modesta subsecretar de stat la Ministerul Apararii Nationale in guvernul Reynaud, iar in aceasta calitate a ajuns in Marea Britanie, la bordul avionului generalului Spears. Britanicii il considerau unul dintre putinii reprezentanti ai elitei franceze capabil sa organizeze colaborarea franco-britanica impotriva invaziei germane, iar ca urmare de Gaulle s-a angajat sa alcatuiasca o armata, sa convinga Marea Britanie sa adere la cauza Frantei libere, sa obtina recunoasterea din partea Rezistentei interne si sa unifice diferitele factiuni ale acesteia, sa se impuna in fata Aliatilor ca lider al Frantei combatante.
La 18 iunie 1940, are loc transmisia celebrului mesaj al lui de Gaulle prin care se adreseaza poporului francez, din exil, de la microfonul BBC, indemnandu-si poporul la rezistenta, o initiativa sustinuta de Winston Churchill si unul dintre cele mai celebre discursuri din istoria Frantei, considerat veritabilul act fondator al Frantei libere: Comandantii care, de atatia ani, se afla in fruntea armatelor franceze, au format un guvern....
