S-a întâmplat în 12 noiembrie 1862, 12/24
S-a intamplat in 12 noiembrie 1862, 12/24: S-a nascut omul politic Vasile Goldis, unul dintre conducatorii Partidului National Roman din Transilvania; rol insemnat in lupta pentru desavarsirea unitatii politice a poporului roman; a combatut politica guvernelor ungare prin care se urmarea deznationalizarea romanilor din Transilvania; membru al Consiliului National Roman Central (1918) si al Consiliului []The post S-a intamplat in 12 noiembrie 1862, 12/24 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 12 noiembrie 1862, 12/24 was first posted on noiembrie 12, 2020 at 1:34 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 12 noiembrie 1862, 12/24: S-a nascut omul politic Vasile Goldis, unul dintre conducatorii Partidului National Roman din Transilvania; rol insemnat in lupta pentru desavarsirea unitatii politice a poporului roman; a combatut politica guvernelor ungare prin care se urmarea deznationalizarea romanilor din Transilvania; membru al Consiliului National Roman Central (1918) si al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920); la Adunarea Nationala de la Alba Iulia (1.
XII.1918) a citit cuvantarea solemna si a prezentat proiectul de rezolutie privind unirea Transilvaniei cu Romania; membru de onoare al Academiei Romane din 1919. Vasile Goldis (d. 10 februarie 1934, Arad), s-a nascut la 12 noiembrie 1862 in casa bunicului din satul Mocirla, judetul Arad (astazi satul ii poarta numele). Este unul dintre cei trei copii ai preotului Isaia si a Floarei Goldis din Seleus. Goldestii isi aveau originea in satul Chiscau din judetul Bihor, unde se ocupau cu mineritul. i-a inceput studiile primare la scoala confesionala romaneasca din Cermei, unde invatator era tatal sau, apoi a trecut la scoala romano-catolica din acelasi sat, unde a invatat ungureste, apoi la scoala germana din Panatul Nou (azi Horea), unde a invatat limba germana si in fine clasa a patra a facut-o la Arad. Liceul l-a facut tot la Arad si l-a terminat ca sef de promotie in 1881. In ciuda greutatilor materiale din aceasta perioada, tanarul Goldis se sustinea dand meditatii, era un elev eminent, avea aptitudini deosebite pentru istorie, literatura si filozofie. Dupa terminarea liceului se inscrie la Facultatea de Drept din Budapesta, iar din anul urmator (1882) se muta la facultatea similara din Viena. Studiaza in capitala Austriei pana in 1884, apoi se reintoarce la Budapesta si reuseste, in ciuda dificultatilor materiale care l-au urmarit tot timpul, sa termine studiile superioare in 1886, obtinand diploma de profesor in istorie si limba latina. In perioada studiilor la Viena devine membru al societatii academice Romania Juna , iar la Budapesta, alaturi de Maniu, Lapedatu, Onitiu si altii, va fi printre cei mai activi membri ai societatii Petru Maior a studentilor romani. In toamna anului 1886, plin de datorii si cu sanatatea subrezita, isi incepe cariera didactica si preia catedra la Preparandia din Caransebes. La Caransebes va sta timp de trei ani, pana in 1889, apoi candideaza si obtine un post de profesor de istorie la liceul ortodox roman din Brasov. Aici i-a avut colegi pe Valeriu Braniste si Virgil Onitiu, iar printre elevi i-a avut pe Octavian Goga, Sextil Puscariu, Onisifor Ghibu, Ioan Lupas, Octavian Taslauanu, Iosif Popovici si altii.
Ca pedagog si profesor de istorie, face eforturi pentru imbunatatirea conditiilor de studiu, a bazei materiale si in special procura numeroase harti istorice si geografice. i pentru ca realizeaza ca invatamantul romanesc sufera de numeroase lipsuri, se apuca el singur de scris manuale scolare, bine gandite din punct de vedere pedagogic si elaborate pentru a raspunde telurilor politice ale romanilor ardeleni. Pe langa activitatea pedagogica se afirma si in spatiul cultural al romanilor ardeleni.
A publicat diverse studii de istorie sau literatura in revistele de cultura, a fost secretar al Societatii pentru crearea unui fond de teatru roman infiintata de Iosif Vulcan si Alexandru Roman si a infiintat impreuna cu Ioan Russu- irianu ziarul Tribuna poporului , cu sediul la Orastie si mutat ulterior la Arad.
Inca din primii ani ai sederii sale la Brasov, ia parte tot mai mult la viata politica. Stabileste legaturi apropiate cu comerciantul Diamandi Manole si cu profesorul Ghita Pop, se inscrie in societatea cultural-politica Casina romana (va fi si secretarul acesteia), se implica tot mai mult in politica locala. Se remarca de asemenea ca un foarte bun orator. Dar la 1 septembrie 1901 se pensioneaza la cerere, pe motiv de boala, si se reintoarce in Arad, la chemarea unchiului sau Iosif Goldis, ajuns intre timp episcop. La Arad isi reia activitatea pedagogica ca profesor si director al liceului de fete. Este o perioada in care conditiile popoarelor oprimate din monarhia dualista se inrautatesc pe zi ce trece, fapt care cauzeaza in schimb o intensificare a luptei nationale. Acum se contureaza abordarea politica activa a romanilor ardeleni, iar Vasile Goldis se afla printre cei care militeaza pentru renuntarea la tactica pasiva adoptata in 1881.
In 1906 este ales deputat in parlamentul de la Budapesta pentru circumscriptia Radna.
In mandatul de patru ani (1906 1910), se alatura deputatilor romani, sarbi, slovaci etc. care pledeaza activ pentru recunoasterea drepturilor politice si democratice. Publica articole politice in Tribuna , tine conferinte si discursuri, se lupta cu faimoasa lege Appony care ostraciza scolile romanesti. Datorita intransigentei si combativitatii de care da dovada, devine un adversar temut pentru guvernul maghiar si va avea de infruntat obstacolele intinse de autoritati, mai ales cu ocazia alegerilor din 1910. In ciuda faptului ca in cercul Radna, majoritar roman, se bucura de toata popularitatea, autoritatile au pus in joc toate mijloacele pentru a asigura victoria candidatului guvernului Sandor Taganyi. La cateva intruniri electorale au loc ciocniri sangeroase intre jandarmi si alegatorii romani in timp ce presa maghiara comenteaza pe larg faptul ca guvernul va lua toate masurile ca sa nu fie ales.
Dupa esecul de la alegerile din 1910 a participat la mai multe adunari generale ale romanilor din diferite localitati din...
S-a intamplat in 12 noiembrie 1862, 12/24 was first posted on noiembrie 12, 2020 at 1:34 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 12 noiembrie 1862, 12/24: S-a nascut omul politic Vasile Goldis, unul dintre conducatorii Partidului National Roman din Transilvania; rol insemnat in lupta pentru desavarsirea unitatii politice a poporului roman; a combatut politica guvernelor ungare prin care se urmarea deznationalizarea romanilor din Transilvania; membru al Consiliului National Roman Central (1918) si al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (1918-1920); la Adunarea Nationala de la Alba Iulia (1.
XII.1918) a citit cuvantarea solemna si a prezentat proiectul de rezolutie privind unirea Transilvaniei cu Romania; membru de onoare al Academiei Romane din 1919. Vasile Goldis (d. 10 februarie 1934, Arad), s-a nascut la 12 noiembrie 1862 in casa bunicului din satul Mocirla, judetul Arad (astazi satul ii poarta numele). Este unul dintre cei trei copii ai preotului Isaia si a Floarei Goldis din Seleus. Goldestii isi aveau originea in satul Chiscau din judetul Bihor, unde se ocupau cu mineritul. i-a inceput studiile primare la scoala confesionala romaneasca din Cermei, unde invatator era tatal sau, apoi a trecut la scoala romano-catolica din acelasi sat, unde a invatat ungureste, apoi la scoala germana din Panatul Nou (azi Horea), unde a invatat limba germana si in fine clasa a patra a facut-o la Arad. Liceul l-a facut tot la Arad si l-a terminat ca sef de promotie in 1881. In ciuda greutatilor materiale din aceasta perioada, tanarul Goldis se sustinea dand meditatii, era un elev eminent, avea aptitudini deosebite pentru istorie, literatura si filozofie. Dupa terminarea liceului se inscrie la Facultatea de Drept din Budapesta, iar din anul urmator (1882) se muta la facultatea similara din Viena. Studiaza in capitala Austriei pana in 1884, apoi se reintoarce la Budapesta si reuseste, in ciuda dificultatilor materiale care l-au urmarit tot timpul, sa termine studiile superioare in 1886, obtinand diploma de profesor in istorie si limba latina. In perioada studiilor la Viena devine membru al societatii academice Romania Juna , iar la Budapesta, alaturi de Maniu, Lapedatu, Onitiu si altii, va fi printre cei mai activi membri ai societatii Petru Maior a studentilor romani. In toamna anului 1886, plin de datorii si cu sanatatea subrezita, isi incepe cariera didactica si preia catedra la Preparandia din Caransebes. La Caransebes va sta timp de trei ani, pana in 1889, apoi candideaza si obtine un post de profesor de istorie la liceul ortodox roman din Brasov. Aici i-a avut colegi pe Valeriu Braniste si Virgil Onitiu, iar printre elevi i-a avut pe Octavian Goga, Sextil Puscariu, Onisifor Ghibu, Ioan Lupas, Octavian Taslauanu, Iosif Popovici si altii.
Ca pedagog si profesor de istorie, face eforturi pentru imbunatatirea conditiilor de studiu, a bazei materiale si in special procura numeroase harti istorice si geografice. i pentru ca realizeaza ca invatamantul romanesc sufera de numeroase lipsuri, se apuca el singur de scris manuale scolare, bine gandite din punct de vedere pedagogic si elaborate pentru a raspunde telurilor politice ale romanilor ardeleni. Pe langa activitatea pedagogica se afirma si in spatiul cultural al romanilor ardeleni.
A publicat diverse studii de istorie sau literatura in revistele de cultura, a fost secretar al Societatii pentru crearea unui fond de teatru roman infiintata de Iosif Vulcan si Alexandru Roman si a infiintat impreuna cu Ioan Russu- irianu ziarul Tribuna poporului , cu sediul la Orastie si mutat ulterior la Arad.
Inca din primii ani ai sederii sale la Brasov, ia parte tot mai mult la viata politica. Stabileste legaturi apropiate cu comerciantul Diamandi Manole si cu profesorul Ghita Pop, se inscrie in societatea cultural-politica Casina romana (va fi si secretarul acesteia), se implica tot mai mult in politica locala. Se remarca de asemenea ca un foarte bun orator. Dar la 1 septembrie 1901 se pensioneaza la cerere, pe motiv de boala, si se reintoarce in Arad, la chemarea unchiului sau Iosif Goldis, ajuns intre timp episcop. La Arad isi reia activitatea pedagogica ca profesor si director al liceului de fete. Este o perioada in care conditiile popoarelor oprimate din monarhia dualista se inrautatesc pe zi ce trece, fapt care cauzeaza in schimb o intensificare a luptei nationale. Acum se contureaza abordarea politica activa a romanilor ardeleni, iar Vasile Goldis se afla printre cei care militeaza pentru renuntarea la tactica pasiva adoptata in 1881.
In 1906 este ales deputat in parlamentul de la Budapesta pentru circumscriptia Radna.
In mandatul de patru ani (1906 1910), se alatura deputatilor romani, sarbi, slovaci etc. care pledeaza activ pentru recunoasterea drepturilor politice si democratice. Publica articole politice in Tribuna , tine conferinte si discursuri, se lupta cu faimoasa lege Appony care ostraciza scolile romanesti. Datorita intransigentei si combativitatii de care da dovada, devine un adversar temut pentru guvernul maghiar si va avea de infruntat obstacolele intinse de autoritati, mai ales cu ocazia alegerilor din 1910. In ciuda faptului ca in cercul Radna, majoritar roman, se bucura de toata popularitatea, autoritatile au pus in joc toate mijloacele pentru a asigura victoria candidatului guvernului Sandor Taganyi. La cateva intruniri electorale au loc ciocniri sangeroase intre jandarmi si alegatorii romani in timp ce presa maghiara comenteaza pe larg faptul ca guvernul va lua toate masurile ca sa nu fie ales.
Dupa esecul de la alegerile din 1910 a participat la mai multe adunari generale ale romanilor din diferite localitati din...
