Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2020
Pastorala Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la prima Duminica a Postului Nasterii Domnului din anul 2020, privind insemnatatea Anului omagial al pastoratiei parintilor si copiilor si a Anului comemorativ al filantropilor ortodocsi romani, in Patriarhia Romana Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului clersi preaiubitilor credinciosi din Patriarhia Romana,Har, bucurie si pace de la Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh,iar de la noi parintesti binecuvantari!Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti frati si surori in Domnul,Continuand traditia inceputa in anul 2008, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat anul 2020 ca ,,Anul omagial al pastoratiei parintilor si copiilor si ,,Anul comemorativ al filantropilor ortodocsi romani , in Patriarhia Romana.
Cele doua teme, omagiala si comemorativa, evidentiaza doua coordonate cu o importanta majora in viata si activitatea bisericeasca. Pe de o parte, omagierea pastoratiei parintilor si copiilor are ca scop cultivarea vietii crestine in familie si promovarea educatiei crestine in societatea contemporana.
Pe de alta parte, comemorarea filantropilor ortodocsi romani are ca scop promovarea filantropiei crestine astazi, ca lucrare esentiala in activitatea Bisericii, inclusiv prin identificarea marilor filantropi care, de-a lungul timpului, au sustinut spiritual si material activitatea social-filantropica a Bisericii Ortodoxe Romane.
Dreptmaritori crestini,Familia a ocupat intotdeauna un loc central in invatatura si viata crestina, fiind cadrul intim cel mai de pret pentru cultivarea iubirii conjugale, parintesti, filiale si fratesti. Atat Sfanta Scriptura, cat si Sfanta Traditie ne ofera marturie despre faptul ca familia este binecuvantare si icoana a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate, un spatiu sacru al lucrarii harului dumnezeiesc, orientat spre viata si iubire eterna.
In calitate de institutie umana fundamentala, familia a fost creata si binecuvantata de Dumnezeu in Rai, Dumnezeu i-a binecuvantat zicand: Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti! (Facere 1, 27-28). De asemenea, familia a fost binecuvantata si cinstita de Mantuitorul Iisus Hristos prin prezenta Sa la nunta de la Cana Galileii (cf. Ioan 2, 1-11), unde a savarsit minunea transformarii apei in vin, aratand astfel valoarea sfanta a familiei conjugale pentru viata Bisericii.
Familia, binecuvantata de Dumnezeu spre a cultiva iubirea reciproca si a da nastere copiilor, este izvor de viata sfanta pentru fiecare popor si pentru intreaga umanitate. In familie, relatia parinti-copii se intelege mai ales din perspectiva relatiei omului cu Dumnezeu.
Copiii nu se nasc doar pentru o viata terestra, ci se nasc si ca sa poata deveni, prin Botez, fii ai lui Dumnezeu dupa har (Ioan 1, 12-13) si sa dobandeasca viata vesnica prin credinta si fapte bune.
De aceea, familia a fost numita adesea mica biserica sau biserica de acasa (ecclesia domestica), tocmai pentru caracterul ei comunitar si atmosfera de sfintenie pe care trebuie sa o cultive.
In familie, copilul invata ce inseamna dragostea parinteasca, invata sa vorbeasca, invata sa se roage, invata credinta in Dumnezeu si tot aici, in familie, el invata darnicia sau generozitatea.
Sfantul Ioan Gura de Aur aminteste ca, pentru a fi parinte, nu este de ajuns sa dai nastere la copii, ci trebuie sa le oferi si educatie. In acest sens, Sfantul Ioan indeamna sa ne straduim sa-i invatam pe copii nostri virtutea si sa chemam peste ei binecuvantarea lui Dumnezeu, pentru ca aceasta este cea mai mare bogatie, care sporeste in fiecare zi bogatia noastra. Nimic nu-i egal cu virtutea, nimic nu-i mai puternic decat ea [1].
Din nefericire, mutatiile si transformarile din ultimele secole au condus la o slabire a rolului si a importantei familiei in societate.
In lumea de azi, parintii si copiii traiesc intr-o realitate secularizata si confuza din punct de vedere spiritual; ei se confrunta cu multiple provocari si crize, precum: indepartarea de valorile traditionale, saracia, somajul, alcoolul, infidelitatea, divortul, nesiguranta zilei de maine, instabilitatea si dezorientarea, instrainarea reciproca, migratia, conflictele personale etc.
In acest context, in care sunt propuse modele straine de valorile crestine, este necesar sa afirmam cu tarie sfintenia casatoriei, solidaritatea in familie si intre familii, demnitatea maternitatii, a paternitatii, a filiatiei si a fraternitatii, ca daruri ale iubirii lui Dumnezeu, ce trebuie cultivate in comuniune de iubire si coresponsabilitate.
Cunoscand provocarile actuale la adresa familiei crestine, preotii ortodocsi sunt indemnati sa ajute personal, dar si sa incurajeze pe credinciosii mireni sa sprijine material si spiritual familiile numeroase, familiile monoparentale sau familiile aflate in situatii dificile, inclusiv prin activitati de formare religios-morala a copiilor din comunitate.
In scopul dezvoltarii unei educatii temeinice pentru viata binecuvantata, Biserica trebuie sa indrume in primul rand parintii sa acorde mai mult timp educatiei copiilor, intrucat caracterul copiilor se formeaza nu numai prin vorbe si sfaturi, ci si prin viata si exemplul parintilor. Clement Alexandrinul aminteste ca o casatorie fericita nu trebuie judecata nici dupa bogatie, nici dupa frumusete, ci dupa implinirea virtutii [2], adica dupa calitatea vietii spirituale a familiei.
Parintii sunt chemati sa traiasca viata crestina prin rugaciune si fapte bune, dar si sa cultive iubirea si darnicia in familie, dupa chipul iubirii milostive a Preasfintei Treimi, astfel incat familia sa fie mereu izvor de iubire si de bucurie pentru copii.
In egala masura, parintii sunt chemati sa ocroteasca viata inca de la zamislire si sa ii invete pe copii sa pretuiasca sanatatea ca dar al lui Dumnezeu, ce trebuie aparat si cultivat cu responsabilitate.
Iubiti credinciosi,In anul 2020, Biserica Ortodoxa Romana ii comemoreaza pe filantropii ortodocsi romani. Intre virtutile distincte ale poporului roman, cultura darniciei, a daruirii sau a omeniei reprezinta o mostenire importanta a valorilor si normelor care au modelat spiritualitatea si cultura neamului romanesc.
Rodirea Evangheliei iubirii smerite si milostive a lui Hristos in spiritualitatea poporului roman a condus la manifestarea iubirii fata de Dumnezeu si de aproapele in forme concrete, exprimate fie individual si spontan, fie institutional si sistematic.
Biserica Ortodoxa Romana ii pomeneste cu recunostinta pe toti cei care s-au straduit, de-a lungul istoriei, sa dezvolte cultura crestina a darniciei. Printr-un asemenea efort, ierarhi, preoti si diaconi, monahi si mireni au contribuit pilduitor la organizarea lucrarii social-filantropice a Bisericii in mijlocul poporului roman.
In mod deosebit, evocam numele unor evlaviosi si darnici domnitori romani, precum Sfantul Neagoe Basarab (1512-1521), ctitorul bolnitei (camin pentru bolnavi) de la Manastirea Bistrita, Sfantul Constantin Brancoveanu (1688-1714), ctitorul bolnitei de la Manastirea Brancoveni, domnitorul Grigorie II Ghica, fondatorul spitalului Manastirii Sfantul Pantelimon de langa Bucuresti (1757).
In Moldova, Sfantul Voievod Stefan cel Mare a construit bolnitele de la Putna si Patrauti, domnitorul Constantin Racovita Cehan a avut initiativa intemeierii spitalelor lor Sfantul Proroc Samuil din Focsani si Precista din Roman, iar Grigorie al V-lea a intemeiat ospiciul Galata din Iasi, toate acestea fiind in grija unor asezaminte monahale.
O valoroasa activitate filantropica a fost desfasurata si de catre ierarhii Bisericii noastre. In Tara Romaneasca s-au evidentiat Sfantul Mitropolit Antim Ivireanul (1708-1716) care, in Asezamantul Manastirii Antim, a prevazut sume pentru educatia copiilor saraci, pentru inmormantarea sarmanilor, miluirea saracilor, gazduirea strainilor etc.; Mitropolitul Grigorie al II-lea, alaturi de domnitorul Alexandru Ipsilanti, a fost intemeietorul primului asezamant pentru orfani din Tara Romaneasca; Sfantul Ierarh Calinic, staretul Manastirii Cernica (1818-1850) si Episcop al Ramnicului (1850-1868), supranumit de popor vindecatorul bolnavilor si miluitorul saracilor , a ctitorit bolnita din ostrovul Sfantul Gheorghe de la Manastirea Cernica; Mitropolitul Nifon Rusaila (1850-1875) a infiintat Seminarul Nifon din Bucuresti, care oferea numeroase burse de studiu elevilor saraci si eminenti (1875).
Moldova a cunoscut o bogata activitate de binefacere in special in timpul Mitropolitului Anastasie Crimca, ctitorul bolnitei de la Dragomirna (1602) si al unui spital in Suceava (1619), precum si in vremea Mitropolitul Veniamin Costachi (1803-1808, 1812-1821, 1823-1842), care si-a lasat toate bunurile mostenire spre a fi folosite in scopuri filantropice; de asemenea, s-au remarcat Sfantul Mitropolit Iosif Naniescu cel Milostiv (1875-1902) si Episcopul Ioanichie Hasan al Romanului (1747-1769), fondatorul...