Îmbogăţirea în Dumnezeu
Duminica a XXVI-a dupa Rusalii Evanghelia de la Luca 12,16-21 16 i le-a spus lor aceasta pilda, zicand: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. 17 i el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? 18 i a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si []Duminica a XXVI-a dupa Rusalii Evanghelia de la Luca 12,16-2116 i le-a spus lor aceasta pilda, zicand: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. 17 i el cugeta in sine, zicand: Ce voi face, ca n-am unde sa adun roadele mele? 18 i a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitnitele mele si mai mari le voi zidi si voi strange acolo tot graul si bunatatile mele; 19 si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te. 20 Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. i cele ce ai pregatit ale cui vor fi? 21 Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu. 1. Straini si calatori . Un autor englez a scris o carte intitulata Cuvinte nescrise ale Domnului (Unwritten Sayings of Our Lord, Londra, 1913). In aceasta carte, el imagineaza o serie de cuvinte pe care nu avem vreo dovada ca Mantuitorul le-ar fi rostit, dar pe care le-ar fi putut rosti, ele fiind in spiritul invataturii Sale. Unul din aceste cuvinte este urmatorul: Lumea este un pod; podul exista ca sa treci pe el, nu ca sa-ti faci salasul pe el (p. 71). In multe feluri este exprimat acest adevar in Sfanta Scriptura. Cei ce L-au cunoscut pe Dumnezeu au inteles si au trait acest adevar. Despre credinciosii Vechiului Testament, Epistola catre Evrei ne spune ca au trait marturisind ca pe pamant ei sunt straini si calatori (11,13); ei n-au socotit a avea aici o patrie statatoare, dorind una mai buna, adica pe cea cereasca (11,16). Este ceea ce nu face bogatul din Evanghelia acestei Duminici. El este numit nebun tocmai pentru ca ignora acest adevar fundamental si atat de usor de constatat de oricine. In nebunia lui, acest om si, vai, cat de multi sunt si se poarta asemenea lui! a crezut ca traieste vesnic pe pamant; si-a si facut un plan pe termen lung, pentru multi ani : sa se odihneasca, sa manance, sa bea si sa se veseleasca (Lc 12,19).2. Paziti-va de toata lacomia! . Contextul este el insusi graitor. Parabola este precedata de un episod in care cineva Ii cere Mantuitorului sa-L determine pe fratele sau sa-si imparta mostenirea cu el. Domnul ii raspunde: Omule, cine M-a pus pe Mine judecator sau impartitor peste voi? ; apoi adauga, pentru toti cei de fata: Vedeti si paziti-va de toata lacomia, caci viata cuiva nu sta in prisosul bogatiilor sale (Lc 12,13-15). A fi este infinit mai presus de a avea , desi omul este mereu tentat sa inverseze aceasta ordine valorica. O viata inalta, o viata ce merita, cu adevarat, sa fie traita nu depinde de prisosul bogatiilor ; mai mult, prin parabola cu bogatul cel nebun, Mantuitorul va arata ca bogatia pamanteasca nu poate asigura nici simpla existenta biologica.
Sa nu te temi cand se imbogateste omul zice psalmistul si cand se inmulteste slava casei lui. Ca la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va pogori cu el slava lui (Ps 48,17-18). Dar el constata indata cat greu ii este necredinciosului sa asimileze acest adevar. Desi vede mereu moartea , de care nimeni nu poate scapa (v. 10), cel care se lauda cu multimea bogatiei sale (v. 6) continua sa traiasca asemenea dobitocului fara minte: Omul, in cinste fiind, n-a priceput; alatura tu s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor (v. 21; cf. v. 12). Aceeasi idee este exprimata si intr-un alt text din Vechiul Testament, care pare a fi inspirat parabola cu bogatul nebun din Evanghelie: Este cate un om care se imbogateste prin multa grija si avaritie si aceasta este partea ostenelilor lui, zicand: Aflat-am odihna si acum voi manca din bunatatile mele. i nu stie ca vremea trece si va muri si le va lasa altora (Is Sir 11,18-20).3. Planuri pentru multi ani . Textul parabolei nu cuprinde nici un indiciu ca acest om si-ar fi castigat bogatia in mod nedrept. Cum nu avem nici un indiciu ca ar fi fost nedreapta pretentia omului care voia ca fratele sau sa-si imparta cu el mostenirea. Mantuitorul ne invata insa sa ne pazim de toata lacomia (v. 15), adica de orice forma de lacomie, care ne intuneca privirea duhovniceasca, facandu-ne sa ignoram ceea ce este cu adevarat important.
Bogatul avea, desigur, calitati care ar fi foarte pretuite in lumea materialista a zilelor noastre. Era un om priceput in a-si conduce afacerile; daca tarina i-a rodit din belsug , inseamna ca era un om harnic si muncitor (de aceea, poate, se si bucura de perspectiva odihnei, cf. v. 19) si care stia sa faca agricultura. Era si un om intreprinzator, gata sa se apuce de lucruri mari; vazand belsugul roadelor, isi face pe data socoteala ca nu are loc destul sa le depoziteze si decide sa si construiasca hambare noi si mai mari. Marea lui greseala este insa aceea ca se gandeste numai la el insusi. Pauperum nulla mentio , noteaza un comentator din sec. al XVIII-lea (Bengel), adica: Despre saraci, nici-o pomenire . Tot ce are, se gandeste sa puna bine numai pentru el. Este de notat, in aceasta privinta, repetitia pronumelui posesiv al meu (in original: mou): roadele mele , jitnitele mele , graul si bunatatile mele , sufletului meu . Mai ales prin aceasta repetitie se vadeste asemanarea dintre parabola si istorisirea vechitestamentara despre Nabal, care, si el un nebun (cf. I Regi 25,25), se exprima la fel: Nu cumva voi lua painile mele si apa mea si vinul meu si carnea pregatita pentru cei ce tund oile mele si sa le dau la niste oameni pe care nu-i stiu de unde sunt? (I Regi 25,11).
Bogatul se gandeste numai la sufletul sau. Dar, ca toti materialistii, el nu stie nici ce este cu adevarat sufletul, nici bunatatile de care are nevoie sufletul. Acest cuvant este folosit de doua ori cu sensul unui pronume reflexiv, in v. 19; si cu sensul de viata , ca ceva care s-a dat omului si care se va cere inapoi de la el, in v. 20. Aceasta ambiguitate a folosirii cuvantului suflet (psyche) este intentionata: Evanghelia evidentiaza astfel contrastul intre ceea ce crede bogatul, care se considera stapan deopotriva al sufletului sau si al bunurilor sale, si ceea ce stie Dumnezeu, anume ca el este, de fapt, pe punctul de a-si pierde sufletul si, deci, si orice posibilitate de a-si folosi bogatiile pamantesti. Nebune! ii zice Dumnezeu. In aceasta noapte (ei) cer de la tine sufletul tau. i cele ce ai pregatit ale cui vor fi? (v. 20). Pluralul impersonal al verbului il indica, de fapt, pe Dumnezeu Insusi ca Cel ce cere sufletul; intr-adevar, in limbile semite, este adeseori folosit pluralul impersonal pentru lucrarea lui Dumnezeu (cf. Lc 6,38: turna-vor ; 16,9: sa va primeasca ). O trasatura importanta a acestui text o constituie insa mai ales faptul ca verbul este la timpul prezent: moartea e chiar la usa bogatului. i totusi el isi face planuri pentru multi ani . Planuri in care sufletul sau, in intelesul cel mai inalt al acestui cuvant, de parte spirituala a fiintei, nu are nici un loc. Cum nici Dumnezeu si ascultarea de poruncile Sale nu au vreun loc in acest proiect de viata al bogatului. Deviza lui este: Totul pentru trup odihna, mancare, bautura, veselie.
Bogatiei pamantesti si folosirii ei egoiste si exclusiv trupesti, Mantuitorul ii opune o alta bogatie, adevarata bogatie. In concluzie, El ne atrage atentia asupra bogatiei pe care nu a cunoscut-o si nu a adunat-o personajul din parabola: Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu (sau: si nu in Dumnezeu este bogat ) (v. 21).4. Un alt fel de lacomie . Iata adevarata bogatie! Iata lacomia de care avem nevoie si pe care o lauda Dumnezeu! Caci, intr-adevar, precum exista o alta bogatie decat cea pamanteasca, tot astfel exista si o alta lacomie , adica dorinta arzatoare si ravna staruitoare dupa imbogatirea in Dumnezeu . A te imbogati in Dumnezeu (sau: catre Dumnezeu; in cele cu privire la Dumnezeu) inseamna a te imbogati in fapte bune, facand astfel roditor harul dumnezeiesc de care te-ai invrednicit. Sfantul Ioan Gura de Aur, de pilda, insista asupra valorii milosteniei ca mijloc al acestei imbogatiri . El zice ca bogatii trebuie sa faca milostenie pe masura belsugului lor. Chiar daca si-au castigat bogatia in mod cinstit, ei nu sunt scutiti de aceasta indatorire. Cu cat cineva primeste mai multe binefaceri, cu atat merita mai mult pedepsit daca se poarta cu nerecunostinta, ca nu s-a facut bun, chiar daca este cinstit (Bogatii) nu vor scapa de pedeapsa daca nu vor face milostenie pe masura avutiei lor (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, LII, III, trad. de Pr. D. Fecioru, in Scrieri, Partea a treia, PSB, 23, Bucuresti, 1994, p. 604). Sfantul Serafim de Sarov zice ca scopul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant . Sfantul Ioan Gura de Aur insista...
Sa nu te temi cand se imbogateste omul zice psalmistul si cand se inmulteste slava casei lui. Ca la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va pogori cu el slava lui (Ps 48,17-18). Dar el constata indata cat greu ii este necredinciosului sa asimileze acest adevar. Desi vede mereu moartea , de care nimeni nu poate scapa (v. 10), cel care se lauda cu multimea bogatiei sale (v. 6) continua sa traiasca asemenea dobitocului fara minte: Omul, in cinste fiind, n-a priceput; alatura tu s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor (v. 21; cf. v. 12). Aceeasi idee este exprimata si intr-un alt text din Vechiul Testament, care pare a fi inspirat parabola cu bogatul nebun din Evanghelie: Este cate un om care se imbogateste prin multa grija si avaritie si aceasta este partea ostenelilor lui, zicand: Aflat-am odihna si acum voi manca din bunatatile mele. i nu stie ca vremea trece si va muri si le va lasa altora (Is Sir 11,18-20).3. Planuri pentru multi ani . Textul parabolei nu cuprinde nici un indiciu ca acest om si-ar fi castigat bogatia in mod nedrept. Cum nu avem nici un indiciu ca ar fi fost nedreapta pretentia omului care voia ca fratele sau sa-si imparta cu el mostenirea. Mantuitorul ne invata insa sa ne pazim de toata lacomia (v. 15), adica de orice forma de lacomie, care ne intuneca privirea duhovniceasca, facandu-ne sa ignoram ceea ce este cu adevarat important.
Bogatul avea, desigur, calitati care ar fi foarte pretuite in lumea materialista a zilelor noastre. Era un om priceput in a-si conduce afacerile; daca tarina i-a rodit din belsug , inseamna ca era un om harnic si muncitor (de aceea, poate, se si bucura de perspectiva odihnei, cf. v. 19) si care stia sa faca agricultura. Era si un om intreprinzator, gata sa se apuce de lucruri mari; vazand belsugul roadelor, isi face pe data socoteala ca nu are loc destul sa le depoziteze si decide sa si construiasca hambare noi si mai mari. Marea lui greseala este insa aceea ca se gandeste numai la el insusi. Pauperum nulla mentio , noteaza un comentator din sec. al XVIII-lea (Bengel), adica: Despre saraci, nici-o pomenire . Tot ce are, se gandeste sa puna bine numai pentru el. Este de notat, in aceasta privinta, repetitia pronumelui posesiv al meu (in original: mou): roadele mele , jitnitele mele , graul si bunatatile mele , sufletului meu . Mai ales prin aceasta repetitie se vadeste asemanarea dintre parabola si istorisirea vechitestamentara despre Nabal, care, si el un nebun (cf. I Regi 25,25), se exprima la fel: Nu cumva voi lua painile mele si apa mea si vinul meu si carnea pregatita pentru cei ce tund oile mele si sa le dau la niste oameni pe care nu-i stiu de unde sunt? (I Regi 25,11).
Bogatul se gandeste numai la sufletul sau. Dar, ca toti materialistii, el nu stie nici ce este cu adevarat sufletul, nici bunatatile de care are nevoie sufletul. Acest cuvant este folosit de doua ori cu sensul unui pronume reflexiv, in v. 19; si cu sensul de viata , ca ceva care s-a dat omului si care se va cere inapoi de la el, in v. 20. Aceasta ambiguitate a folosirii cuvantului suflet (psyche) este intentionata: Evanghelia evidentiaza astfel contrastul intre ceea ce crede bogatul, care se considera stapan deopotriva al sufletului sau si al bunurilor sale, si ceea ce stie Dumnezeu, anume ca el este, de fapt, pe punctul de a-si pierde sufletul si, deci, si orice posibilitate de a-si folosi bogatiile pamantesti. Nebune! ii zice Dumnezeu. In aceasta noapte (ei) cer de la tine sufletul tau. i cele ce ai pregatit ale cui vor fi? (v. 20). Pluralul impersonal al verbului il indica, de fapt, pe Dumnezeu Insusi ca Cel ce cere sufletul; intr-adevar, in limbile semite, este adeseori folosit pluralul impersonal pentru lucrarea lui Dumnezeu (cf. Lc 6,38: turna-vor ; 16,9: sa va primeasca ). O trasatura importanta a acestui text o constituie insa mai ales faptul ca verbul este la timpul prezent: moartea e chiar la usa bogatului. i totusi el isi face planuri pentru multi ani . Planuri in care sufletul sau, in intelesul cel mai inalt al acestui cuvant, de parte spirituala a fiintei, nu are nici un loc. Cum nici Dumnezeu si ascultarea de poruncile Sale nu au vreun loc in acest proiect de viata al bogatului. Deviza lui este: Totul pentru trup odihna, mancare, bautura, veselie.
Bogatiei pamantesti si folosirii ei egoiste si exclusiv trupesti, Mantuitorul ii opune o alta bogatie, adevarata bogatie. In concluzie, El ne atrage atentia asupra bogatiei pe care nu a cunoscut-o si nu a adunat-o personajul din parabola: Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu (sau: si nu in Dumnezeu este bogat ) (v. 21).4. Un alt fel de lacomie . Iata adevarata bogatie! Iata lacomia de care avem nevoie si pe care o lauda Dumnezeu! Caci, intr-adevar, precum exista o alta bogatie decat cea pamanteasca, tot astfel exista si o alta lacomie , adica dorinta arzatoare si ravna staruitoare dupa imbogatirea in Dumnezeu . A te imbogati in Dumnezeu (sau: catre Dumnezeu; in cele cu privire la Dumnezeu) inseamna a te imbogati in fapte bune, facand astfel roditor harul dumnezeiesc de care te-ai invrednicit. Sfantul Ioan Gura de Aur, de pilda, insista asupra valorii milosteniei ca mijloc al acestei imbogatiri . El zice ca bogatii trebuie sa faca milostenie pe masura belsugului lor. Chiar daca si-au castigat bogatia in mod cinstit, ei nu sunt scutiti de aceasta indatorire. Cu cat cineva primeste mai multe binefaceri, cu atat merita mai mult pedepsit daca se poarta cu nerecunostinta, ca nu s-a facut bun, chiar daca este cinstit (Bogatii) nu vor scapa de pedeapsa daca nu vor face milostenie pe masura avutiei lor (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, LII, III, trad. de Pr. D. Fecioru, in Scrieri, Partea a treia, PSB, 23, Bucuresti, 1994, p. 604). Sfantul Serafim de Sarov zice ca scopul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant . Sfantul Ioan Gura de Aur insista...
